CENTENAR Piatra Neamț sub semnul Războiului Mondial FOTODOCUMENTE INEDITE

Celebrarea Centenarului Marii Uniri nu înseamnă doar spectacole omagiale și comunicări științifice pe bani publici. Sau nu ar trebui să însemne doar atât. Anul 2018 ar trebui să fie un moment în care statul român, oamenii cu adevărat de meserie dintre istorici, diplomații, presa, câtă mai există ea, să promoveze tot ce a fost mai bun în viața acestui popor, eforturile pentru apărarea Unirii în perioada interbelică, după 1945, pe timpul comunismului, dar și atentatele care se derulează acum împotriva statului român. Mesagerul de Neamț își propune să scrie săptămânal câte o pagină de ziar în acest sens. Pentru cei care mai citesc și cei care mai sunt interesați de aceste lucruri.

În aceată ediție, avem onoarea de a publica un fragment dintr-o lucrare a Corinei Mazilu, fostă elevă a Colegiului Național ”Calistrat Hogaș”, șefă de promoție anul trecut, fragment care surprinde viața din Piatra Neamț în perioada Primului Război Mondial.

fectele războiului asupra vieții cotidiene s-au propagat și în orașele mai mici, precum Piatra Neamț. Anul 1917, an dificil pentru întreaga țară, a afectat și ”orășelul frumos de la gura Văii Bistriței”.

Se poate considera că documentele puse în circulație, despre situația orașului Piatra Neamț în vremea Primului Război Mondial, sunt destul de puține, neîngăduind realizarea unei ample analize. Majoritatea informațiilor găsite sunt din Arhivele Naționale ale Statului, filiala Neamț. Memoriile evocă prea puțin imaginea acestui oraș în timpul ”războiului de întregire a neamului”, cu precădere în anul 1917. Sunt documente care ilustrează faptul că, pe de o parte, în acest oraș preocuparea pentru război era crescută, iar, pe de altă parte, a existat un efort susținut de asigurare a unor condiții minime de muncă și de trai din partea instituțiilor centrale (de exemplu, activitatea primăriei).

* 1917 la Piatra Neamț

O primă analiză are în vedere colaborarea dintre primărie și spitalul județean. Am găsit în Dosarele 4 și 5 ale Arhivei Naționale o colecție întreagă, care cuprinde corespondența dintre cele două instituții. Pentru exemplificare, am ales trei documente concludente: unul adresat de primar polițistului local, altul trimis domnului primar de către Spitalul Piatra nr. 229 și un al treilea, trimis tot domnului primar de Spitalul nr. 427. Ele dovedesc că lipsea hrana pentru răniții din spitale, mulți din afara județului Neamț, dar și necesitatea trimiterii unor alimente importante pentru hrănirea celor bolnavi.

Alte documente studiate ilustrează faptul că, pe lângă războiul propriu-zis, viața cotidiană se manifesta sau se încerca a se manifesta în condiții similare cu cea din perioada de pace.

Un exemplu edificator în acest sens îl constituie documentele din Dosarul numărul 36/1917, care conține o serie de cereri adresate primarului: o cerere expunea aprobarea funcționării băii publice în zilele premergătoare sărbătorilor pascale (28 martie 1917), alta exprima posibilitatea inaugurării unei gherete cu înghețată în Piața ”Mihail Kogălniceanu”, cu asumarea răspunderii păstrării curățeniei, având în vedere că persoana care a emis cererea avea de crescut copii, soțul decedat și niciun fel de avere, deci niciun mijloc de subzistență.

Un alt document arată nevoia de bani (aproximativ 300 de lei ”donațiune”) pentru orfanii de război, altă cerere se adresează tot primarului cu rugămintea de a asista la un Te Deum sau o alta în care era invitat să participe la o slujbă în vederea sărbătoririi zilei regelui.

La Primăria Piatra Neamț, s-au înregistrat următoarele documente: o cerere, prin care o doamnă (Feiga Hoșcievici) dorea să îi fie amânată cu plata unei taxe, având în vedere faptul că este văduvă și că cei doi fii ai ei erau pe front. În ipostaza de civil, această doamnă încerca să obțină o ”păsuire” de la primărie.

Pe lângă cereri, s-a identificat și o telegramă trimisă de Comisarul General al guvernului armatei ruse (25 aprilie 1917), prin care se anunță că în Roman se află băi publice destinate armatei și civililor.

Alte documente invocau: obținerea de permise de circulație, permisiunea de a ocupa funcția de fotograf, indemnizații pentru tăierea unor porțiuni pline cu buruieni pe dealuri, pentru a face grădini de zarzavat – în oraș, mâncarea pentru civili nu era suficientă, astfel s-a recurs la această metodă -, dar și cereri de mărire a salariului angajaților diferitelor uzine, instituții.

În legătură cu asigurarea unor mijloace de supraviețuire pe front, am găsit documente și telegrame, care puneau problema distribuirii combustibilului pentru satisfacerea cererilor armatei. Acestea au fost trimise de ministrul de resort și reflectau necesitatea implicării administrației județene pentru rezolvarea aprovizionării frontului.

Pe lângă combustibil, s-au regăsit tabele cu persoanele care dispuneau de pâine neagră, de țigări (”țigarete”), de anumite sporuri financiare.

Unul dintre documente atrage atenția, întrucât, este un ordin al Marelui Stat Major prin care se solicită trimiterea unui tabel privind persoanele înrolate în armată, atât din oraș, cât și din Transilvania și Bucovina. Ca documente primite de la Ministerul de Război se încadrează și o circulară referitoare la modul de aprovizionare cu benzină.

Se poate conchide că aceste documente au fost transmise pe întreg teritoriul tocmai pentru a obține o uniformizare a mobilizării generale, în vederea obținerii unor resurse umane și materiale (în special alimentare sau energetice).

Un alt document care stârnește interesul este cel în care se expune necesitatea ”executării” tuturor străinilor din oraș, supuși statelor cu care România se afla în război, în conformitate cu ordinele primite de la Marele Cartier General.

Documentul are sigla Serviciului Magistraturii. Este unul din documentele care asigură implicarea directă a orașului Piatra Neamț în război. Printre dosarele cercetate, acest document este singular, dar acest fapt nu exclude posibilitatea să fi fost și altele astfel, pierdute sau dispărute de-a lungul anilor.

* Viața în vreme de război

Altă serie de documente viza acordarea unui sprijin financiar unor cetățeni, care nu își mai puteau achiziționa alimente, având în vedere prețul crescut al acestora. ”Scumpetea” traiului ajunsese insuportabilă, în special pentru familiile cu mulți copii. De obicei, cererile pentru suportul financiar erau adresate primarului și nu solicitau o anumită sumă, mai degrabă primarul era cel care hotăra pentru fiecare familie în parte suma ce urma să îi fie alocată. De asemenea, alte documente prevedeau emiterea unor bonuri în vederea eliberării pâinii. Se mai solicita și construirea unui pod peste apa Bistrița cu ajutorul unei sonete mecanice deținută de Primăria orașului Piatra Neamț. Această cerere este urmată de obligația de a înapoia dispozitivul în starea în care a fost ”dat în primire”. Documentele evocate au fost trimise primăriei în perioada mai-septembrie 1917.

Ultima categorie de documente, care sugerează ideea că și populația din acest oraș a suferit din cauza armatelor inamice, este semnificativă. Astfel, găsim note adresate primarului, prin care i se aduceau la cunoștință devastările făcute de armata rusă.

Una dintre cereri expunea faptul că armata imperială rusă tăia vitele pentru a obține provizii, fapt ce producea multă mizerie și condiții inumane de supraviețuire, vitele erau omorâte în afara Abatorului Comunal. Informarea era însoțită de cererea mai multor locatari aflați în strada Cuza-Vodă, locul de masacrare a animalelor, ca primăria să rezolve situația.

Alte documente, intitulate ”Referate”, expun furtul băncilor din parc de către armatele ruse în vederea obținerii de combustibil, jefuirea persoanelor civile și a uzinei electrice, dar și focurile lăsate aprinse care duceau fie la distrugerea imobilelor, fie la distrugerea pădurilor.

Sunt documente, în care civilii cereau despăgubiri pentru geamurile sparte de soldații rusă. Din aceste documente reiese faptul că nu doar capitala și orașul Iași au fost devastate, ci și orașul Piatra Neamț.

* Dimitrie Hogea, primar la vreme de război

Pe lângă documentele menționate, o contribuție esențială a avut-o primarul orașului din perioada respectivă, Dimitrie Hogea. Acesta nota, în memoriile sale, că, deși țara era implicată în război, a reușit să contribuie la terminarea bulevardului Emil Constantinescu, completarea ”intalațiunilor” și uzinei de apă, deschiderea altor străzi, diguri, dar și piața mică din strada Cuejdiului.

Perioada 1916-1918 a fost cea mai dificilă pentru primar, deoarece toată grija a fost pentru aprovizionarea orașului cu alimente, lemne și alte articole ”primă necesitate”. Alături de populația orașului mai erau și câteva mii de refugiați din toate părțile țării și, totodată, armata rusă.

Activitatea de edil a fost îngreunată de faptul că peste jumătate din personalul primăriei era mobilizat. Prin munca depusă de această personalitate nemțeană poate fi descrisă prin citatul ”cinstind trecutul, noi pregătim viitorul”.

Primăria a făcut tot ce era posibil pentru a asigura cele necesare pe front și, mai mult decât atât, a fost activ implicată în susținerea activităților culturale, religioase și de întrajutorare a orașelor din vecinătate. Comuna sau Urbea Piatra Neamț, așa cum o numesc documentele oficiale ale anului 1917, se încadrează în categoria orașelor fără de care țara nu ar fi rezistat până la capăt în Marea Conflagrație Mondială.

Corina MAZILU

FOTODOCUMENTE:

http://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2018/02/ANEXA2.pdf

http://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2018/02/ANEXA-3.pdf

Parteneri

Mesagerul Bacău Anul școlar 2026-2027 vine cu noutăți pentru bobocii de clasa a IX-a ZCH VIDEO. Accident în Piatra Neamț – Poliția și Ambulanța la fața locului NewsEdge Între fertilitate și buget, de ce amână părinții mileniali din S.U.A. cel de-al doilea copil BusinessEdge Turismul a generat un deficit de 4,6 miliarde euro. Românii cheltuie în vacanțe aproape de două ori mai mulți bani decât reușește industria locală să atragă