Dă-i nas lui Ivan, dacă vrei să schimbi divanul

Azi suntem supărați și nu prea, pen’că a fost excelența sa domnu ambasador al Americii și n-am apucat să-l întrebăm cam cât o să fie dolaru la ei, că n-am putut ajunge la o distanță suficientă ca să ne exprimăm cu americăneasca din dotare, din cauza unui nene ce-o făcea pe jăndaru, pătruns peste limita suportabilă de importanța momentului și care n-a reușit decât să se ridice la valoarea păduchelui din frunte, ieșit să ia o gură de aer și-un cap în nară de la purtător. Respectivul o zis că e suficient el pe post de papagal și a trecut la concurență neloială.

Cum nu ne-o reținut atenția până azi, ne gândim să nu ne-o rețină nici de azi încolo, cu pauza de informare despre existența bipedă a insetelui cu barbă și tupeu, oploșit prin casa albă ca zăpada ca promițător om politic, iar în acte, conselier la dom prezident de cejeu. Nu știm cine l-o învățat politică sau dacă o prins „Șoimii patriei“, dar la evenimentul cu ambasadorul, civilul s-o găsit să fie maestru de ceremonie, dând ordine și făcând pe zmeul, de jurai că s-o dat jos de pe cal un fel de vodă, iară restul erau de infanterie, culmea competenței fiind împingerea presei spre mărgini dosnice, ca nu cumva să-l sufoce pe distinsul oaspete.

Acuma noi nu știm cât protocol o învățat mnealui în târg la dom Harpa, dar să facă bine să citească cam ce înseamnă presă pentru un american și mai cu seamă să bage la cap că cineva face un raport la cealaltă casă albă și dacă cei de acolo nu văd o reflectare amplă a evenimentelor unde li se duce ambasadorul, cineva o să ia niște șuturi strașnice, fără a ști că un mediocru autohton a îngrădit cu bună știință și neștiință acest lucru. Asta una. Din ce am cercetat, bărbăntușul cu bărbete și freză la modă s-o mai dat în stambă ș-acu un an la Agapia, când au fost executivii din Moldova și cei de la noi și s-o apucat el să așeze lumea în ordine cu ghionturi și șuturi, că unu de la SPP o întrebat de câți kilometri-s până la Socola, de-o reușit unu să scape taman atunci.

Acuma despre cum s-o aburcat să fie pus mnealui mare șăf la CA-ul urgențelor, nu se cade să facem vorbire, pentru că este o chestiune politică dișcretă, dar nu la fel de dișcrete sunt și șuturile de sus pe care pomenitul cu barbă le ia cu o frenezie soră cu masochismul, pentru că așa-i în politică și mnealui este conștient, așa că rabdă. Partea tristă-i că homo sapiențelul, după o sesiune de stat capră, devine zmeu și vai de cel ce-i stă în față, că-l spurcă conform stas-ului, ba și cu supliment, ceea ce ne arată că n-o făcut armata, pentru că acolo numai cei ținuți în puf s-apucă să facă militărie cu alți, ceea ce se verifică din plin la ce face bărbăntușul cu păruleț, care nu credem că are nici permis de conducere pentru mătură, că n-a folosit-o niciodată.

Una peste alta, ne judecăm că, dacă asemenea sapienși sunt crescuți la partidoi în rezerva de cadre, să nu se mire dacă, peste ceva ani, o să facă să caute partidul în sondaje la josul listei, ceea ce ar fi jenibil pentru anvergura locală. Așa că, mai coborâți milităria din pod, faceți o reciclare, ori băgați permise de mers pe jos pentru exemplare cel puțin asemănătore celui descris mai sus.