Datinile românilor: Sâmbăta Paștelui sau puterea femeii

În Sfânta și Marea Sâmbătă, prăznuim îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos și pogorârea Sa în iad. Sfântul Apostol Petru spune că S-a pogorât la iad și ”a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” (I Petru 3:19). Deci, în perioada dintre moarte și înviere, când trupul lui Iisus Hristos zăcea în mormânt, sufletul îndumnezeit al Acestuia a coborât printre sufletele celor adormiți din iad. Acolo, El le-a propovăduit cuvântul Evangheliei.

Momentul deosebit al facerii păștii are și semnificații magice. Cea mai răspândită formă pentru pască este cea rotundă, pentru că se zice că ”rotunde au fost scutecele cu care a fost înfășat pruncul Iisus”. Ea mai poate fi dreptunghiulară, pentru că ”și mormântul în care a fost înmormântat era pătrat sau dreptunghiular”.

Cozonacii, mai ales cei de formă alungită, se făceau pentru că ”sicriul în care a fost îngropat Iisus a avut această formă”.

Se spunea că, frământând aluatul, căruia i se dădeau forme care trimiteau la nașterea lui Iisus sau la moartea Lui, prin repetarea unor gesturi foarte vechi, femeia capătă o putere deosebită. Femeia numai o dată în an poate să bată bărbatul: în Sâmbăta Paștelui. Când ar ști ea ce putere are atunci! Dar ce folos, că are mult de lucru și n-are când!

În seara Sâmbetei Mari, este Ajunul Paștelui. Toți cunoșteau că este noaptea când se deschid cerurile, când ard comorile și când, în general, miracolele și magia se împletesc cu viața omului.

* Superstiții în Sâmbăta Paștelui

Femeile vorbeau prin gard că, ”din anafura de la Paști, din crucea paștei, a făcut Dumnezeu, în Sâmbăta Paștelor, atunci când se coace pasca, toate florile, toate semințele câte sunt, toate pâinile. A sfărâmat crucea mărunt și a aruncat în patru părți și peste toată lumea au răsărit ierburi, flori, copaci, gâze, vietăți”.

”Cojile de ouă cu care se face Paștele să le dai pe vale pe apă”, ziceau unele babe, ”ca să se ducă să deie de știre și Blajinilor că sosesc Paștile”, pentru că, din acele coji, ”se înfruptă cei care au murit spânzurați sau înecați”, spunea o altă credință din popor.

Dacă pomii nu rodeau, în sâmbăta Paștelui, când se pregăteau cozonacii, femeile mergeau cu mâinile mânjite de aluat și le ștergeau de pomi, crezând că așa copacii vor rodi.

Se crede că, în fiecare an, pe la miezul nopții de Sf. Paști, se deschide cerul și de aceea se priveghea în acea noapte, iar dacă vedea cineva cerul deschis, ”apoi primea de la Dumnezeu tot ce ar cere”.

În seara de Paști și de Sfântul Gheorghe, se duceau oamenii la pândă pe câmp, căci credeau că atunci ard comorile. Cine pândea putea să devină foarte bogat. Dacă comorile ardeau de cu seară până la miezul nopții, se spunea că ”sunt comori răle, stăpânite de necuratul. Iar de ard de la miezul nopții până în zori de ziuă, sunt curate și halal de cel ce le găsește, că are cu ce trăi în ticnă”.