”Eu sunt sceptic că toți banii colectați în sănătate se întorc în sănătate”

De la 1 martie, salariile medicilor și asistentelor medicale s-au mărit substanțial, cel puțin pe hârtie. Cum se descurcă spitalul romașcan, în situația în care, nici până acum, nu exista vreun excedent bugetar, am încercat să aflăm de la directorul economic al Spitalului Municipal de Urgențe Roman, Leonard Achiriloaei.

– Aveți bani pentru salariile din martie?

În cea mai mare proporție, majorarea vine cu finanțare de la minister. Actele normative prevăd acest lucru. Singura noastră problemă este că toate aceste acte normative care au intrat în vigoare cu prima majorare, din septembrie 2015, ne-au creat un ”handicap” în timp. La acel moment – și ulterior la fel s-a procedat – s-a calculat un impact al majorărilor, măsurat printr-un ecart. Respectiv, cât însemnau salariile în septembrie și cât însemnau în octombrie. Acest ecart a fost trecut într-un act normativ și într-un contract. Și el ni s-a decontat în același cuantum până la următoarea majorare. Chiar dacă, între timp, au fost creșteri în treaptă, creșteri în grad sau, pur și simplu, creșterea numărului de personal ori alte măsuri care au determinat diferențe salariale mai mari. Așadar, tot timpul am fost într-un deficit, niciodată nu a fost decontată în întregime diferența salarială. Dacă ni s-au decontat, de exemplu, 650 de mii lunar, noi am ajuns să avem diferențe de 700, apoi 700 și ceva. Ei, de la 650 la 700 nu ne mai deconta nimeni. Pentru că actul normativ spunea ”se decontează diferența dintre luna septembrie și luna octombrie” și pe acea prevedere s-a mers. Nu scria nicăieri că, dacă îți apare o diferență mai mare, ea să-ți fie decontată. În fiecare lună, ni s-a decontat aceeași sumă. Or, având deficit de personal, după ce s-a dat drumul la angajări, noi am mai angajat oameni și așa, odată cu ceilalți factori pe care i-am amintit, am avut o diferență care a crescut în timp.

– Și, ajungând mai încoace, în 2017de pildă?

Influențele decontate au fost de 1.631.000 de lei pe lună, pe când, pe tot anul 2017, spitalul Roman a avut o medie lunară de peste 1.900.000 de lei. Toată această diferență a trebuit susținută din veniturile proprii. Evident că e dificil, iar asta se întâmplă la toate unitățile sanitare, fiindcă așa funcționează sistemul. Să ne întoarcem puțin: după majorarea din septembrie 2015, au mai fost niște majorări de salarii. Unele au venit cu suma integrală, au operat o perioadă, dar cineva, la un moment dat, s-a deșteptat și ce-au făcut? Au dat o ordonanță care a cumulat toate influențele de la data respectivă. După aceea, s-au majorat gărzile medicilor. Au decontat diferența o lună, două, după care iar au dat o ordonanță care cumula tot ce se decontase până atunci într-o sumă fixă și au mers așa până la sfârșitul anului 2017. Ei, faptul că noi a trebuit să acoperim diferența aceea dintre ce ni se deconta, 1.631.000, și influența calculată, de 1.900.000 de lei, ne-a afectat.

– Și de la 1 martie cum va fi?

Același lucru operează. Ecartul se stabilește prin diferența dintre salariile din martie și cele din septembrie 2017. Dacă se va proceda ca până acum – și nu văd de ce nu ar fi așa -, acest ecart ni se va deconta o perioadă, după care va urma o altă ordonanță, care ne va readuce un handicap la plata salariilor.

– După părerea dvs., ar fi și o altă soluție?

Ar fi soluția cea mai simplă, de a ni se deconta exact influența. Fiindcă sunt luni când influența este mai mare, dar și luni când ea este mai mică. Interesant este că, atunci când influența este mai mică decât decontul, ne decontează fix diferența, dar când e mai mare ne decontează suma fixată… Mă rog. Acum, noi lucrăm, inclusiv în programul informatic, pentru transferarea și aplicarea noii legislații, pentru a face o estimare pentru categoriile de personal care intră cu majorarea salariilor de la 1 martie.

– Și se întrevăd probleme?

Da. Și cea mai delicată problemă este că s-a creat o falie între diversele categorii de personal din sistemul de sănătate, falie care, deocamdată, nu este foarte prezentă, e doar o rumoare, dar care, fără doar și poate, se va face simțită prin efecte cât de curând. Pentru că beneficiază acum de majorări consistente doar medicii și asistentele medicale. Rămân cu aceleași salarii, infirmierele, personalul de îngrijire și curățenie, brancardierii și alții… Sigur, aceste categorii desfășoară alte genuri de activități decât cele strict medicale, dar lucrează în aceeași unitate, în același mediu… Eu am susținut întotdeauna alinierea salariilor, acordarea unor salarii îndestulătoare, fiindcă este vorba despre o activitate foarte grea și cu un grad mare de stres, de responsabilitate, de risc până la urmă. Cred, totodată, că lucrurile acestea trebuie să se petreacă linear și progresiv și în niște condiții care, odată puse în aplicare, să nu zdruncine sistemul.

– Noul Regulament de aplicare a sporurilor vă creează probleme?

Da, fiindcă noi nu avem voie să dăm un salariu mai mic decât cel din decembrie, dar, dacă aplicăm noul sistem de sporuri unei persoane care n-a beneficiat de majorare salarială, s-ar putea să o ducem sub salariu net de atunci… De aceea spun că trebuie corelate toate actele legislative, dar trebuie gestionat și impactul. Cel financiar, în primul rând, dar și cel asupra desfășurării activității, asupra relațiilor interpersonale din spital, asupra relațiilor dintre categoriile profesionale.

– Dacă tot ați început să vorbiți și despre unele nemulțumiri… Nu sunt singurele, bănuiesc.

Spitalul are un contract de servicii cu Casa de Asigurări și, în acest contract, este prevăzut un tarif pe caz rezolvat care ni se achită. Ei bine, deși toate, dar absolut toate s-au scumpit în România, tariful nostru este același din… 2014! Și anume 1.500 de lei pe caz rezolvat. Inclusiv actualul contract, 2018-2019, are același tarif! Nici măcar indicele de inflație nu a fost luat în calcul. Și, atunci, nu este evidentă subfinanțarea sistemului? Dacă ar fi sistemul finanțat cum trebuie și dacă s-ar respecta normativele, spitalul din Roman ar trebui să aibă circa 1.300 de angajați. Și eu, ca spital, depun muncă, încerc să pun la dispoziția pacientului tot ce are nevoie și îi este prescris, dar tot din puținul pe care îl am trebuie să dau? Or, în timp ce eu trebuie să cresc calitatea actului medical, finanțarea este aceeași de acum 5 ani! Iar despre subfinanțare cred că sunt multe de spus, dar eu sunt sceptic asupra faptului că toți banii care se colectează în sănătate se întorc în sănătate…

– Tariful este unic pe spital sau e în funcție de caz?

E unic pe spital și e în funcție de gradul spitalului. Diferă indicele de complexitate. Spitalul Municipal de Urgență Roman și Spitalul Județean Neamț au același tarif, fiindcă sunt, ambele, spitale de grad trei.

– Cine stabilește acest tarif?

Ministerul, prin Normele de contractare. Au apărut normele care intră în vigoare din aprilie și nu s-a modificat tariful. Cât privește gradul spitalului Roman și situația lui față de alte spitale, el este de gradul trei, ca foarte multe spitale județene din țara asta. Singura lui vină este că e situat într-un municipiu… Iar spitalele numite ”județene” se bucură de o cu totul altă abordare din foarte multe puncte de vedere. Inclusiv cel al programelor de finanțare privind activitatea de urgențe, pe care noi o desfășurăm în același mod ca și spitalele județene din țară. Și, când e vorba de dotare, de exemplu, egalitatea de grad nu mai funcționează. Altă dotare primește un spital județean și alta noi.

– Iertați-mă, dar spitalul din Piatra Neamț nu este, de fapt, spitalul județului, singurul care poate trata bolnavii din județ, în timp ce spitalul Roman poate trata doar romașcanii, iar cel din Târgu Neamț doar târgnemțenii… El se intitulează ”județean”, dar e numai o sintagmă. De fapt, e spitalul de grad 3 din Piatra Neamț.

Da, aveți dreptate, dar peste sintagma aceasta se pare că nu se poate trece. Mai ales că aceste spitale județene sunt sub administrarea consiliilor județene și acestea pot să direcționeze cu precădere niște fonduri acolo. Suntem, în țară, 5 astfel de spitale municipale de urgențe, unele dintre ele mai mari decât multe județene, dar care ne numim, totuși, ”municipale”…

– Din ce se compun veniturile spitalului?

Noi suntem instituție finanțată din venituri proprii. Și noi realizăm venituri din prestarea serviciilor medicale, dar putem realiza venituri și din alte surse. Contractul de practică, încheiat cu o școală sanitară postliceală pentru practica elevilor, este aducător de venit, fiindcă școala ne plătește pentru a ne folosi tehnica, dotările, spațiile, pentru orele de pregătire practică, ceea ce aduce, pe an, câteva sute de milioane de lei, ș.a.m.d. O taxă care ar trebui să aducă venit, dar nu aduce cine știe ce, este taxa de intrare în curte cu mașina. O altă sursă de venit este asigurarea de consultații contracost și recoltarea de analize contracost. Încă o sursă de venituri sunt donațiile. Și, chiar dacă o donație are o valoare simbolică, ea este evaluată și se înregistrează ca venit în contabilitate. Dacă donația este evaluată la mai mult de 2.500 de lei, la ea se plătesc și amortismente. În 2017, am primit donații în valoare de 320.000 de lei. De la firme importante, mari.

– Mai aveți o listă de investiții pentru acest an?

Nu. Am a avut o listă anul trecut și avem de plătit niște aparatură din acea listă.

– Și, ultima întrebare, cât e bugetul spitalului Roman pe anul 2018?

Bunuri și servicii 17 de milioane de lei și cheltuieli de personal 73 de milioane de lei. Acestea reprezintă veniturile estimate și cheltuielile pe care ni le-am asumat. Dar pe parcurs se mai poate modifica.

Dan AILINCĂI