Ziua de Arminden era cunoscută, în tradiția populară, și ca ”ziua pelinului” sau ”ziua bețivilor” și semnifica începutul verii. În dimineața de Arminden, oamenii se spălau cu rouă pentru a avea sănătate. Tradiția era ca, în această zi, țăranii să pună ramuri verzi la porți, pentru a avea noroc și belșug. La casele cu fete, feciorii, noaptea, fără a fi văzuți, puneau crengi verzi sau puieți de mesteceni. În această zi, se sărbătorea și ”ziua boilor”, care nu se scoteau la muncile câmpului de Arminden, crezându-se că se vor îmbolnăvi sau vor muri. Ziua se serba pentru odihna pământului.
În lumea tradițiilor apuse ale poporului român, cânepa (cannabis sativa) era o plantă care făcea parte din viața țăranului român. Astăzi, culturile de cânepă sunt supuse unor legi controversate, în condițiile în care, pe piața europeană, există o cerere crescută a materiilor prime derivate din cânepă.
La 1 mai, românii sărbătoresc ”Armindenul”, simbol al vegetației care protejează recoltele și animalele. În Calendarul popular și Gromovnic, cânepa are dedicate sfaturi, cele mai multe având legătură cu sărbătoarea Armindenului.
* Tradiții și superstiții de Arminden
Cânepa se seamănă de Armindeni, dar ”nu când este Lună Nouă și nici în zilele de miercuri și vineri, pentru că nu mai crește”, spuneau unii țărani.
Ca să aibă parte de o bogată recoltă de cânepă, se credea că e bine să se dea un fuior de cânepă preotului care umblă cu botezul în ajunul sau în ziua de Bobotează (6 ianuarie). Prin unele zone, se lega acest fuior chiar de crucea preotului, existând și credința că, de acel fuior, se vor prinde toate relele.
Prin nordul Moldovei, se punea puțină sămânță de cânepă într-o bucată de pânză, care, apoi, era legată la coarnele boilor care grăpau ogor. Se spunea că acele semințe vor fi eficiente la descântatul de dureri și de sperietură.
Semințele de cânepă erau întâlnite încă de la vârstă fragedă: moașele de altădată legau cordonul ombilical al nou-născutului cu un fir de cânepă de toamnă. Nu de vară, pentru că se credea că nu va avea urmași, deoarece cânepa de vară nu face semințe.
Se considera păcat să se melițeze (zdrobească) cânepa de la Paște până în ziua de joi a Înălțării Domnului (Ispasul).
Cei mai superstițioși, atunci când plecau la tribunal pentru un proces, se legau cu ață din cânepă de vară peste mijloc, în jurul genunchilor și gleznelor, la încheieturile mâinilor, coate și în jurul gâtului. Credeau că, astfel, judecătorul se va uimi de ce vede și va uita de adevărata pricină pe care o are de judecat. Să ne amintim de miruitul în Parlamentul României, care a salvat miniștri. Ceva-ceva știau țăranii de altădată!
Cine suferea de junghiuri trebuia ”să răsucească, la spate, un fuior din cânepă de vară, apoi să facă acelui fir nouă noduri, după care să se încingă cu firul cruciș, peste piept”.
Nici pescarii nu erau uitați. Dacă doreau să prindă mult pește cu năvodul, trebuiau să facă plasă de pescuit din cânepă furată. Cânepa luată de la crucea preotului, care vine în fiecare casă în ziua de Bobotează, era considerată bună de folosit la plasele de pescuit, ca să se prindă mai mult pește.
Aflarea ursitului se făcea cu ajutorul a două ”păpuși” din cânepă. De multe ori, erau folosite două fuioare, așezate unul lângă altul, care se aprindeau. Dacă ele se aplecau unul spre celălalt, însemna că tinerii se vor căsători. Când fuiorul fetei ardea cu flacără, era semn că se va mărita cu un băiat tânăr, iar dacă ardea mocnit, parcă topindu-se, se spunea că soțul ei va fi un bărbat văduv.
* Tratamente de Arminden
Băutul Mărțișorului era o petrecere câmpenească în ziua de Arminden, prilejuită de scoaterea mărțișorului, agățat în piept sau legat la mână în ziua Dochiei. Ospățul se desfășura la pădure, în vii sau livezi. Se mânca miel fript și se bea vin pelin pentru înnoirea sângelui și sănătatea oamenilor.
Sătenii petreceau pe iarbă verde, pentru ca tot anul să petreacă în veselie. ”La prima zi din mai se spunea că este bune să te preîmbli în aer curat în faptul zilei, spre a deveni vioi, iute și puternic peste tot anul”.
”În această zi, dis-de-dimineață, până a nu răsări soarele, e bine să te speli pe mâini și pe față cu roua ce cade peste noapte pe flori și ierburi”.
Pelinul recoltat în această zi era un leac apreciat pentru tratarea malariei, durerilor de stomac, a umflăturilor, a bolilor de ochi, scria etonolgul I. Ghinoiu.
Se spunea că, în această zi, cine gustă caș dulce și bea vin roșu va petrece bine tot anul.
O altă rețetă uitată spunea că, de la prima zi din mai până la capătul acestei luni, ”să bei dimineața pe inima goală, un pahar de apă și să mănânci unt cu pâne”.
Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână 
ZCH Ministerul Apărării Naționale comunică: Țintă aeriană detectată la nord de Roman. RO-Alert transmis în cinci județe din Moldova 
NewsEdge Ilie Vlaicu, președintele ARA, la ExpoApa 2026: „România traversează o criză hidrologică cu efecte grave”. Râurile au scăzut dramatic, iar dezvoltarea infrastructurii bate pasul pe loc 
BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT 
2 comentarii
Arminden reprezinta una dintre variantele populare ale vechii denumiri slavone Iereminden „ziua Sfantului Ieremia”, deci a sarbatorii crestin-ortodoxe din aceasta zi. Martisor este un diminutiv al vechii denumiri, martsu, a lunii martie, mostenita din latinul Martius mensis „luna lui Marte”(a zeului Marte), denumire pastrata in mod curent in dialectul aroman si numai regional si arhaic in dialectul dacoroman.
Ce ti-este si cu Slavii acestia, dar mai ales cu credinciosii ratacirii. Ca dumneavoastra va inchipuiti ca aceste traditii legate de cele mai stravechi munci ale oamenilor pe aceste meleaguri, au asteptat pe slavi, ca sa primeasca nume.Mai dar venetici sunteti la bracinari! Cat de Martisor – mda, obiceiul este de vreo cinci mii de ani mai vechi, si a fost preluat peste tot unde au fost Tracii: la Bulgari, la Sarbi si in nordul Greciei. Dar este adevarat, ca numele s-a legat de sarbatorile de anul nou Roman. Doar ca Slavii cand erau la noi, nu prea aveau ce Sfant Ieremia sa sarbatoreasca!