Patimile publicitare ale Consiliului Județean Neamț: ”Colorata mâine-i gata!”

Înainte de toate, pentru o mai bună înțelegere a termenilor și condițiilor, se cuvine precizat că anunțul privind licitația pentru publicitatea Județului și modul cum a fost pregătit caietul de sarcini se apropie, bine de tot, de definiția cuvântului ”porcărie”. Parcă pentru a da dreptate celor care au scris despre licitație avant la lettre.

Porcăria este atât de mare și aranjamentul atât de vizibil, încât nu s-ar califica nici măcar la o selecție de scenarii la TT pe banii CJ-ului. Cei prinși în vârtejul interesat al organizării au croit tot felul de variante pentru a prezenta lucrurile – de la înfierare până la victimizare -, însă devine evident că scopul este unul singur: favorizarea unor organe, aliniate cuminți la pupat ghiulul care trebuie, fără ca asta să aibă vreo legătură cu scopul declarat al publicității – mediatizarea acțiunilor/ măsurilor/ proiectelor unei instituții județene. Și nu orice instituție, ci însăși cea mai județeană dintre ele.

După cum arată acum, în acest moment, caietul de sarcini care stă de căpătâi în dirijarea publicității Consiliului Județean, se vede clar cum cineva, acolo, a pus gând rău presei scrise. Acea presă care, de bine, de rău, este singura care, așa cum poate, mai ține steagul sus în privința unei informări de calitate a publicului cititor. Acea presă care, spre nefericirea celor care îi cântă de ani de zile prohodul, încă are oameni care n-au lipsit la orele de limba și literatura română, oameni pentru care nu gramatica este o necunoscută, ci, de exemplu, cum se cheltuiesc banii publici la o instituție județeană.

Sunt reporteri care, de ani de zile, bătucesc domeniile de care se ocupă și, în ciuda schimbărilor de gardă, rămân familiarizați cu fenomenul și modul de lucru. Și, bine, rău, își fac meseria, care înseamnă mai mult decât a deschide un e-mail și a da copy/paste după un comunicat generat de piariștii angajați instituțional pe baza recomandărilor de partid. Mai mult, își asumă, pe semnătură, cele scrise, pentru că, spre deosebire de online-ul care suportă orice, ziarul rămâne mărturie și nu permite ștergerea ”greșelilor” ca și cum n-ar fi existat. Presă scrisă care, în Neamț, are tradiție și care, acum, vrea să demonstreze că nu este doar un apendice al informării. Iar pentru asta nu are alt mijloc decât scrisul. Prin campanii de presă bine concepute și concertate, pe subiecte de maxim interes. Unul dintre ele nu are cum să nu fie activitatea Consiliului Județean, alta decât cea de prin comunicate festiviste.

Ce spune caietul de sarcini?

Că în presa scrisă – cotidienele, adică, fiindcă săptămânalele nu intră în discuție – se vor publica doar anunțurile la care obligă legea! Nimic mai mult, pentru că, la Consiliul Județean, legea se respectă cu scrupulozitate, iar în ediții tipărite nu se pot prezenta vizite de lucru ori tăieri de panglici, fiindcă asta ar însemna ca un reporter să meargă la fața locului și, Doamne-feri!, cine știe ce mai poate vedea pe lângă inaugurală?

În cazul organelor online, lucrurile sunt mult simplificate: piariștii fac comunicatul, atașează poze făcute profi, apasă ”click” pe ”Trimite” și… colorata mâine-i gata!

Pentru vizibilitate online, cei de la Consiliul Județean se arată mult mai generoși. Că nu-i obligă legea, deci pot face ce vor, când vor și cu cine vor. Cel puțin în caietul de sarcini. Sunt preconizate34 apariții pe lună, cu articole de maximum 2.500 de caractere (sau sau fără spații?), pe portal/ site de știri din județul Neamț, articole peste 2.500 de caractere și foto – maximum 18 apariții pe lună, plus machetă cu editare (?!) cu maximum 15 apariții pe lună. Adică un minim de 500 lei/zi, sumă cu care CJ-ul ar putea să-și întrețină, fără probleme, un portal propriu, altul decât cele care, din punct de vedere juridic, au proprietari privați. Nemaivorbind că are și proiect european implementat pe TIC…

De ce un cotidian nu poate publica un material de la județ? Care este rațiunea unei asemenea gândiri, în afară de prohodul pe care îl tot cântă unii presei scrise, având ca unic scop o presă făcută fără cheltuieli, care să genereze un parandărăt substanțial, nu neapărat în bani, cât în imagine, necuantificată și necuantificabilă acum, în campanii electorale, la periferia și în suburbanul lor.

La cum e făcut caietul de sarcini, fericitul câștigător va fi o agenție, din afara județului, care nu trebuie să prezinte situația financiară a subcontractanților, decât la cererea Consiliului Județean. Care Consiliu poate sau nu să ceară date privind datoriile la stat ale unei firme. De ce acest mic subterfugiu? Ca să se ascundă adevărații beneficiari ai licitației, așa cum au fost stabiliți în vremuri de restriște, care pot avea temporar probleme. Evident, firma, contra unui comision, va avea apoi ”libertatea” de a alege cele mai importante site-uri din județ, cele cu ’jde milioane de vizualizări. Plus un cotidian care va pricepe să intre pe linia noilor înțelegeri din cupola consiliului.

Trecând peste porcăria sau, în fine, opțiunea celor din Consiliul Județean, rămâne doar faptul în sine. Care nu e nicio noutate: publicitatea este direcționată la ordin și este alegerea celor care o direcționează. Cantitatea și calitatea mijloacelor media reprezintă tot alegerea lor, nemaivorbind de informațiile transmise publicului larg. Singura noutate este că, totuși, unii din Consiliu s-au chinuit mult până au comis caietul de sarcini în forma prezentată.

Nu știm dacă, în acest joc stupid de-a publicitatea, este implicată și conducerea Consiliului Județean Neamț. Ar fi bine să nu, deși toate urmele duc, ca idee de licitație cu accent pe online, spre cabinetul Primului Ministru, cu acceptul șefului de la Neamț. Iar dacă totul se face cu binecuvântarea conducerii, atunci lucrurile sunt și mai urâte, iar Județeana a departajat mijloacele de informare în presă nedemnă de a publica materiale despre instituția bugetară și un mic alai domnesc care poate fi recompensat după bunul plac.

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: Deadline – USA, 1952.