TRADIȚII Gromovnic de iulie

”Cum e de cald în luna lui Cuptor, așa de frig va fi în Faur (februarie)”.

”Dacă păianjenul își rupe pânza în două, va ploua”, spuneau unii țărani, mai atenți la mersul vremurilor. ”Dacă Luna Plină are curte la amiază și răsărit, va urma timp senin, statornic”.

”Când mușuroaiele de furnici sunt mai ridicate decât de obicei, atunci va urma iarna grea”, citeau țăranii pricepuți în ale pământului.

Căldura mare însemna an mănos, ziceau agricultorii. ”Dacă în luna lui iuliu se schimbă adesea ploaia cu senin cald, atunci va da mană roada în câmp”.

Dacă, de la începutul lui iulie încolo, apăreau vârtejuri în aer, avea să urmeze o perioadă de secetă. Tot vara, dacă apăreau nuci şi alune multe, însemna că urmează o iarnă grea.

”Când norii, în timpul verii, arată ca berbecii, înseamnă că va fi mult vânt”.

”Cât de sus va fi vara cuibul şoarecului pe iarbă, atâta va fi neaua de mare în iarna viitoare. Dacă şoarecii vara îşi adună spice multe, e a iarnă grea”.

* Cum se protejau țăranii de Ana-Foca

Odată cu 1 iulie, se deschide perioada sărbătorilor focului. Acestea erau celebrate cu numele generic de Foca, care provine de la sfinții cu același nume din calendarul creștin-ortodox. Este vorba de Sf. Mc. Foca din 23 iulie și de Sf. Sfințit Mc. Foca din 22 septembrie. Ana-Foca este, prin etimologie populară, o sărbătoare a focului, care poate cuprinde tot ce are mai de preț gospodarul. Astăzi este sărbătorea Sfântului Foca, Ana-Foca sau sărbătoarea Soarelui și Focului. În această zi, se făceau rugăciuni pentru sănătate și vindecare de boli. Se spunea că aceluia care lucrează la vie în această zi i se vor usca butucii de viță.

Ziua de Foca se ținea spre ”a fi scutit prin întreg anul de vreo daună de foc sau ca să nu roadă șoarecii lucrurile din lada cu zestre”.

Întâia zi a lunii era cunoscută și sub denumirea de Cosmandin, fiind consacrată leacurilor băbești și ritualurilor de medicină populară. Denumirea sărbătorii este, de fapt, o contopire a numelor sfinților Cosma și Damian, ”doftori fără de arginți” sau ”fără de parale”. Despre aceștia, se povestește că umblau prin lume și îi tămăduiau pe bolnavi, fără a le lua acestora vreo plată. De aceea, Sfinții Cosma și Damina sunt adesea invocați când se prepară leacuri din plante tămăduitoare și, uneori, mai sunt pomeniți în descântece.

* Superstiții legate de grindină

Se spunea că piatra sau grindina o fac copiii care au murit și au fost îngropați nebotezați. ”Este păcat să iei gheața căzută pe pământ în mână sau în gură”, îi povățuiau bătrânii de altădată pe copii. ”Cine ia piatră din Cer în gură nu are voie să intre șapte ani în biserică”, ziceau cei mai sperioși dintre săteni.

”Gheața ce cade din Cer este făcută departe, într-un loc unde Soarele nu luminează niciodată”, povesteau unele babe.

Se spunea că Dumnezeu bătea cu grindină un sat dacă acolo vreo fată a făcut un copil și l-a pierdut (avortat) și l-a îngropat în ascuns. Era unul din păcatele cele mai mari de care oamenii se ascundeau.

Piatra trimisă de sus avea rolul ”să sfarme pământul” ca să scoată la iveală, să dezgroape ce are ascuns.

Pentru a feri satele de altădată de bătutul gheții, pietrarii săvârșeau un anumit ritual. Ei posteau trei ajunuri, unul după altul: ajunul Crăciunului, ajunul Sfântului Vasile cel Mare și ajunul Bobotezei. După aceea, pietrarul alunga grindina, fiind îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos, neavând nimic pe dedesubt și ținând în mână un lemn scobit, care avea grâu sfințit de la douăsprezece liturghii.