Tradiția sfinților actori (mimi)

Sfântul Ioan Gură de Aur consemna că trupele antice de teatru erau alcătuite de flautist, curtezană si mim. Muzica, dansul și mascarada simbolizau subversiunea anticreștină, fapt amintit și de istoricul bisericesc Socrate, care atestă parodierea tainelor creștine.

Sfântul Grigorie Teologul amintește și el de parodierea Tainelor creștine în piesele de teatru ale vremii. Toate aceste motive au condus la alcătuirea Canonului 45 al Sinodului de la Cartagina din 419 d.H. Acolo se menționa că ”Harul și împăcarea cu Biserica să nu se refuze actorilor și mimilor și celorlalte persoane de acest fel”.

* Sf. Mc. Porfirie, prăznuit pe 4 noiembrie

Mimul, actorul, care a cunoscut cea mai complexă posteritate este Porfirie. Sf. Mc. Porfirie s-a născut în veacul al III-lea d.H., în cetatea Efes. El a crescut împreună cu actorii care îl însoțeau pe comitele Alexandriei, cu care a mers și la Cezareea. Odată, Porfirie și actorii jucau scene ce aveau legătură cu Sfântul Botez creștinesc. Scenariul ridiculiza Taina Botezului, dar, când Porfirie s-a botezat pe scenă și a îmbrăcat haina albă, a primit cu adevărat Botezul creștinesc. După ce s-a botezat, a văzut Îngerii din Lumina Necreată cum i se înfățișează și îl învață să se închine spre răsărit, să însemneze pe frunte și peste tot trupul cu cinstita Cruce.

Mulți din cei care se aflau în public și au asistat la acest miracol au început să creadă în Hristos. Toți au fost Botezați printr-un nor care plutea deasupra lor și împrăștia apă sfințită. La începutul veacului al IV-lea, Sf. Mc. Porfirie a fost arestat și decapitat pentru că nu a renunțat la credința sa.

* Sfântul Mucenic Ardalion comediantul

Sfântul Mucenic Ardalion, prăznuit pe 14 aprilie, a trăit în veacul al III-lea d.H. În timp ce juca o piesă în care arăta fermitatea creștinilor în fața de tiranilor vremii, el s-a spânzurat singur și se zgâria, povestind în acest fel chinurile creștinilor care nu voiau să aducă jertfă zeilor. Mulțimea aplauda reprezentația lui Ardalion, însă acesta a strigat către cei de față, spunându-le să tacă, și le-a mărturisit că este un adevărat creștin. Guvernatorul, fiind de față, a poruncit ca Sfântul Mucenic Ardalion să fie aruncat într-un cuptor încins, primind cununa muceniciei.

Sfântul Nicolae Cabasila spune despre convertirea lui Ardalion comediantul: ”Vrednicul Ardalion s-a botezat și el în glumă ca să facă priveliște celor de față prin aceea că juca rolul unui mucenic creștin pe scena teatrului, dar nu s-a mulțumit să parodieze Botezul, ci a ridiculizat și Patimile Mântuitorului”. Chiar dacă ”de regulă, binele vine la gură când prisosește în inimă”, Sfântul Nicolae Cabasila descrie o convertire făcută prin puterea Cuvântului, deoarece ”comoara bunătății s-a revărsat de la gură la inimă”.

* Convertirea lui Vavila măscăriciul și a prietenelor lui Comita și Nicosa

Convertirea lui Vavila măscăriciul și a prietenelor lui Comita și Nicosa este consemnată de Ioan Ecvarta, în ”Limonariu”.

Vavila era comediant în Tarsul Ciliciei și avea două amante, pe nume Comita și Nicosa, cu care trăia în păcat. Intrând într-o zi Vavila într-o biserică și ascultând Evanghelia în care se spune: ”Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția Cerurilor” (Matei 3:2), a fost cuprins de remușcări, începând să se pocăiască pentru faptele săvârșite de el. A ieșit îndată din biserică, le-a chemat pe cele două amante ale sale, spunându-le că le lasă toată averea sa, el urmând să se călugărească. Ele au răspuns cu lacrimi, recunoscând că au fost părtașe cu el la păcat. Vavila s-a închis într-unul din turnurile orașului, iar femeile, după ce au vândut toată averea lor și a măscăriciului, au împărțit-o la săraci. Apoi s-au călugărit și ele. Și-au făcut o chilie aproape de turn și s-au închis acolo. Ioan Ecvarta a lăsat scris că l-a cunoscut pe Vavila măscăriciul și a avut foloase duhovnicești din întâlnirea lor. Acesta îl descrie pe Vavila drept primitor, milostiv și smerit.