Cultul performanţei: Hidroelectrica se laudă. Cu o lucrare făcută de Hidroserv

Dan Iulius Plaveti a fost instalat la conducerea Hidroserv în primăvară. În anii din urmă, a apărut periodic în zona publică pe firmamentul unor companii naţionale, fie în zona de administrare şi supraveghere, fie în cea executivă şi s-a aflat, o vreme bună, în fruntea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), ca vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte. Din teritoriul companiilor, se reţin repede TAROM, CFR Călători, Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti sau Transelectrica. La chinuita companie de servicii hidroenergetice, nu a ajuns pe o filieră clasică, a ”meritocraţiei” politice, ci un pic altfel, după cum se va descoperi în interviul care urmează.

Calificarea profesională de bază – inginer aeronave, specializarea echipamente de bord şi navigaţie aeriană – a obţinut-o pornind la drum cu o admitere la facultate pe stil vechi, în 1987, cu examen serios şi greu. Din promoţia de 120 de oameni, se pare că în ţară au rămas vreo 30. După discuţii cu o fostă colegă, care e profesor universitar, pornind de la specializarea sa, căreia azi i se spune mai scurt avionică, a încercat, în perioada cât a fost director general provizoriu la TAROM, să organizeze cursuri şi practică pentru studenţi în baza de reparaţii a companiei. Cum mandatul a durat numai şase luni, nu s-a ţinut nimeni mai departe să concretizeze proiectul.

Dacă e să discute despre două locuri unde a lucrat categoric sub presiune maximă, ANRE şi TAROM, ezită să afirme tranşant unde era mai mare, fiindcă erau, pur şi simplu, diferite. ”La ANRE, presiunea venea din deciziile pe care le iei şi care pot să influenţeze o ţară întreagă. La TAROM, pe lângă personalul şi activitatea companiei, deciziile puteau să influenţeze problemele de siguranţă pe partea de aviaţie, care, din punctul meu de vedere, sunt poate cele mai importante de acolo”, mărturisea marţi dimineaţă, pe 12 decembrie, cu prilejul interviului. Foarte interesant. Puţini au observat că Hidroserv, pe lângă faptul că trebuie tipărească peste tot şi îţi fură ochii cu eticheta aceea ”în insolvenţă, in insolvency, en procedure collective”, are un slogan scurt şi sec: siguranţă energetică.

■ Pe drumul optimizării de la hârtie în realitate

– Cine v-a convins să acceptaţi pariul cu Hidroserv? Dacă-mi spuneţi că aţi visat, v-aţi dorit să conduceţi o companie naţională strategică aflată în insolvenţă, nu vă cred.

Pentru pariul cu Hidroserv, cum îi spuneţi, m-a convins cel care este administratorul judiciar al firmei, Casa de Insolvenţă Transilvania.

– Să înţeleg că aveţi un canal mai cald de comunicare şi cooperare cu ei?

E unul normal. În momentul în care am venit aici, am încheiat practic cu ei un mandat, discutat anterior, care are indicatori de performanţă. A fost pus pe masă din prima zi. Suntem împreună şi mergem împreună atâta vreme cât anumiţi parametri, referitori la activitatea din companie şi rezultate, sunt îndepliniţi.

– Şi cu proprietarul, prin reprezentanţii Hidroelectrica, cum e relaţia?

Această relaţie o au casa de insolvenţă şi cu adunarea creditorilor. Ei ţin relaţia respectivă. Eu am rapoartele de activitate lunară.

– Operativ tot vă confruntaţi cu Hidroelectrica şi cu ministerul. Cum e? Să fiu clar, Hidroelectrica are priorităţile ei, maximizarea profitului, listarea la bursă, o să vină combinaţia cu acel fond suveran de investiţii şi dezvoltare şi Dumnezeu mai ştie ce. Pe de altă parte, ne uităm la siguranţa în exploatare a instalaţiilor.

Cum se echilibrează problemele respective?… Aici aş putea spune, dintr-un anumit punct de vedere, dacă vreţi la o companie de aviaţie cum este TAROM, ai aceleaşi probleme, să echilibrezi partea financiară cu partea de siguranţă. Bine, la TAROM aveai ambele elemente în acelaşi loc. Aici, disponiblitatea hidroagregatelor şi operarea sau profitabilitatea trebuie să se balanseze, chiar dacă sunt două companii separate. Dar să considerăm că Hidroserv este compania de familie pentru mentenanţe a Hidroelectrica, deşi, în momentul de faţă, este administrată de casa de insolvenţă.

Aş putea spune că în momentul în care am început efectiv activitatea în primăvară – pentru că începutul anului anului a fost dificil, actele adiţionale care trebuiau semnate întârziaseră până la sfârşitul lunii februarie – a apărut şi o deschidere din partea Hidroelectrica, datorită necesarului de mentenanţă. Deja se pornise cu aproape 60 de zile întârziere în 2018. A fost, deci, o parte de deschidere. Au venit apoi lunile cu hidraulicitate crescută – iulie şi august, mai ales iulie -, când a trebuit să jonglăm împreună să vedem ce lucrări se pot efectua şi cum hidroagregatele pot fi utilizate mai mult pe producţia de energie electrică. Din luna septembrie, am intrat într-un regim normal de mentenanţă. Aşadar, anul acesta nu a fost unul lejer – perioada de început a anului a fost fără contract, iar apoi a venit perioada de hidraulicitate crescută (când nu poţi interveni uşor – n.a.). Bineînţeles, există, în mod normal, o programare a exploatării de care totdeauna trebuie să ţii cont. Dar se poate să apară defecțiuni. Chiar dacă sistemul este programat să funcţioneze cu anumite grupuri, din cauza unor avarii accidentale, lucrările care sunt programate trebuie să fie amânate. Se intervine pe cele accidentale şi se amână cele programate. Tot timpul trebuie făcută o optimizare. Noi ne uităm pe activitatea de mentenanţă, iar Hidroelectrica pe activitatea de producţie. Dar noi credem că, de anul acesta, am început să avem o colaborare adevărată.

 ■ Erorile începutului, reparaţiile prezentului

 – Aţi folosit un cuvânt magic: optimizare. Eu vedeam pe partea Hidroelectrica doar maximizări cu orice preţ. Le regăsesc şi în începutul Hidroserv. S-a spus că din 8 filiale independente facem o companie tare, cu capital social mai mare, care va mişca specialiştii în interiorul firmei, nu între firme şi care va avea o cifră de afaceri cel puţin însumată. S-a dovedit că cifra de afaceri s-a dus rău la vale. Adică mai uşor cu optimizarea.

Da, aici este puţin dificil să comentez. Chiar dacă, să zicem, au existat bune intenţii, se pare că modul în care s-a constituit Hidroserv-ul mare n-a fost cel mai bun, cel mai fericit. Datoriile pe care le aveau diferite societăţi, până atunci independente, au intrat la comun şi, practic, s-a creat o companie nouă care avea deja datorii. Pe lângă acest lucru, nu s-a pus accentul pe crearea structurii de personal şi dezvoltarea unor specializări pe anumite secţii sau să fie împărţite specializările pe anumite zone din ţară. S-au ratat două obiective foarte importante. Unul care, deşi există capacitatea tehnică şi umană, putea asigura participarea la licitaţii mari pentru proiecte complexe. Eventual, ar fi putut fi şi proiecte internaţionale, dar acest lucru, din punctul meu de vedere, a fost cumva ratat. Doi la număr, crearea de specializări şi atragerea de specialişti iarăşi a fost ratată.

– Când s-au ratat?

E destul de dificil de spus acum când. Noi am început anul acesta un program de angajări.

– Era cazul. În ani, personalul a fost redus aproape la jumătate.

E din ce în ce mai dificil să aducem specialişti din piaţă. Chiar dacă vorbim, pur şi simplu, de electricieni autorizaţi. Salarile din Hidroserv au crescut, dar şi pretenţiile sau solicitările materiale ale celor din piaţa liberă sunt din ce în ce mai mari.

– Apropo de salarii. Există în continuare acea discrepanţă între exploatare şi reparaţii. Pe vremuri – şi nu fac apologia altui sistem, ci vorbesc despre producţia de energie electrică, o chestiune de siguranţă naţională – salariile în reparaţii erau foarte atrăgătoare.

Este adevărat. În momentul de faţă, spunem că ne mişcăm spre mai bine. La începutul anului 2018 au fost majorări de salarii. În 2019, vor fi, de asemenea, majorări. Nu foarte mari, dar vor exista.

Prin tot ceea ce facem, încercăm să îmbunătăţim şi baza materială, nu numai partea de salarizare a personalului. În funcţie de cum se va derula anul 2019, vom avea o idee foarte clară asupra viitorului.

 ■ Minunea cu normalizarea

– Îmi aduc aminte că, la vremea insolvenţei cu pauză de la Hidroelectrica, după înfiinţarea Hidroserv, una dintre deciziile dubioase într-o relaţie contractuală ce trebuia să fie onestă a fost când v-au tăiat la greu manopera. Cifrele sunt cunoscute, consecinţele au fost dramatice. Nu cred că, pentru o companie ca Hidroelectrica, Perla Coroanei, e aşa greu să sprijine corect service-ul pe bucăţica asta. Văd un efort natural, nu un favor. După acest exemplu, întreb: nu este acolo o încăpăţânare moştenită? Ce resimţiţi?

Eu ce observ este că, în ultimul an, există şi o preocupare din partea Hidroelectrica pentru a avea un program de mentenanţă aproape de nevoi. Program de care au început să se ţină. Practic, programul de mentenanţă, deşi avem doar 10 luni de activitate efectivă, noi l-am îndeplinit financiar la 82%, dacă nu mă-nşel. Ca număr de lucrări, suntem aproape la 90% din cele programate. Probabil, dacă începea lucrul corectm de la începutul lunii ianuarie, se putea ajunge la 95%. În toată această perioadă, din nefericire au fost şi foarte multe lucrări de mentenanţă accidentală. Aici este un subiect…

– … Dacă-mi îngăduiţi, noi vorbim des despre accidentale, dar nu pot fi toate accidentale autentice. Ele apar şi ca efect al unor lucrări nefăcute la timp.

E posibil, într-adevăr, şi acest lucru. Pe-asta am avut şi noi discuţii cu ei. În luna noiembrie, am analizat împreună programul de mentenanţă programat pentru 2019. Deja vom avea o creştere a bugetelor cu aproape 20% faţă de 2018. Se vede şi viziunea pe care începe s-o aibă Hidroelectrica faţă de mentenanţă şi, de fapt, pentru a creşte gradul de disponibilitate al hidroagregatelor, pentru că ăsta e parametrul care trebuie avut în vedere. Este evident că, prin acest program de mentenanţă planificată crescut, se doreşte – sau urmărim şi din partea dânşilor, şi din partea noastră –  ca numărul de incidente să înceapă să scadă pe viitor.

De asemenea, ştiu că există în programul Hidroelectrica o parte de investiţii şi retehnologizări pentru 2019. Sunt lucrări care se pare că vor scoase la licitaţie.

 ■ Performanţa de-a ajunge la zero

 – Anul ăsta, Hidroelectrica are două lucrări mari şi late de retehnologizare, la Bereşti şi Călimăneşti, pe teritoriul Secţiei Bistriţa. Sunt singurele şi le-aţi făcut dvs. Ce-i drept, ca director, le-aţi moştenit, dar le-aţi terminat.

Da. Sunt singurele.

– La Bereşti, unde urmează punerea în funcţiune, Hidroserv a suflat lucrarea puternicilor de la ROMELECTRO. Cum?

A fost licitaţie. Oferta Hidroserv a fost mai bună ca a ROMELECTRO, în condiţiile în care furnizorul de echipamente mari e acelaşi, UCM Reşiţa. Pur şi simplu, am câştigat.

– Să insistăm la final pe acest an care se încheie cu rezultate financiare peste aşteptări.

Nu e peste aşteptări. Practic, de la început, de când am preluat, am avut un obiectiv.

– Nu vorbesc despre aşteptările dvs., ci ale celor din exterior care se obişnuiseră altfel.

Nu ştiu ce aşteptări aveau ei, dar eu pot spune că, de la început, cu cei de la casa de insolvenţă, după ce am văzut situaţiile financiare, am avut ca obiectiv să depăşim cifra zero. Adică, la sfârşitul lunii februarie, erau 9,2 milioane de lei pierderi, iar obiectivul a fost să trecem de zero la finalul anului. După cum arată situaţia în momentul de faţă, trecem.

 ■ Altă lumină aşteptată de la Hidroelectrica

– Ce-ar trebui să vă enerveze, cine ar trebuie să vă enerveze, să vă supere foarte tare, ca să renunţaţi la proiectul Hidroserv?

Nu aş putea spune că cineva. Singurul lucru care mă poate determina să ies din acest proiect ar fi ca Hidroelectrica să schimbe obiectivele faţă de propria companie de mentenanţă. În momentul de faţă, lucrăm împreună. Dacă acest mod de a privi lucrurile se schimbă…

– În piaţă se comentează în continuare despre ce-l întrebasem pe dl Bogdan Badea, preşedintele Directoratului Hidroelectrica, în vară la Stejaru, legat de integrarea, internalizarea celor de la Hidroserv sub formă de şantiere proprii de construcţii-montaj, cum au mai fost.

Asta e, teoretic, decizia proprietarului companiei. Dacă este mai avantajos aşa şi consideră că trebuie să internalizeze Hidroservul, este o decizie a companiei.

– Vreau un număr de telefon de la casa de insolvenţă, să-i întreb ce părere au. Mă gândesc că părerea lor contează.

Vă rog! Sau întrebaţi-i direct la Bereşti, că or să vină.

– Oricum, ca director, sunteţi într-o poziţie de ”sau-tare” ori ”sau-exclusiv”. Adică sau o scoateţi din insolvenţă, sau o prăbuşiţi.

Obiectivul este unul singur: s-o scoatem. Anul acesta, reţineţi, a arătat un lucru: că se poate. Dacă anul viitor lucrurile decurg normal, doar normal, atât, compania chiar va face profit. Anul viitor este şi ultimul de valabilitate al acordului cadru pe patru ani dintre noi şi Hidroelectrica. Ar trebui negociat sau început să fie negociat şi finalizat pentru o altă perioadă un alt acord cadru de mentenanţă. În condiţiile pe care sperăm să le negociem pentru viitor, cu siguranţă Hidroserv poate să aibă altă înfăţişare în câţiva ani de zile.

CHE Bereşti

Luna decembrie 2018 consemnează că, într-o zi de 13, la ora 13, Hidroelectrica organizează o acţiune aparte la Centrala Hidroelectrică Bereşti (foto), judeţul Bacău. S-a anunţat punerea în funcţiune a unui hidroagregat (HA), după o operaţiune de modernizare de succes.

CHE Bereşti (43,5 MW) este o centrală de tip baraj, pusă în funcţiune în 1986 şi, alături de Galbeni, Răcăciuni, Călimăneşti şi Movileni, face parte din grupul hidrocentralelor de pe Siret.

Producţia de energie electrică realizată de la data punerii în funcţiune până la finele lui 2012 totaliza peste 3.800 GWh, reprezentând o medie anuală de 146,7 GWh, potrivit datelor furnizate de Sucursala Hidrocentrale Bistriţa. Această valoare medie depăşeşte cu 33,3% energia medie din proiect estimată pentru centrală. Contribuţia HA2 este de 1.947 GWh.

De ce sunt importante aceste date, la care am putea adăuga şi orele de funcţionare? Pentru că va avea altă înţelegere situaţia reală din instalaţie care a impus modernizarea, şi aşa întârziată. Din analiza principalelor defecte constatate în exploatare, proiectantul a constatat, de exemplu, că toţi parametrii geometrici care definesc hidrogeneratorul erau mult peste valorile din domeniul critic, adică un domeniu inacceptabil de funcţionare. Alte detalii tehnice vor fi probabil traduse în limba română uzuală de comunicatorii competenţi de la Hidroelectrica. Unele sunt cu totul spectaculoase, fiindcă ar fi mult de vorbit despre turbina hidraulică şi reabilitarea şi înlocuirea rotorului, a celor 4 pale de turbină, a aparatului director, a camerei spirale, a arborelui turbinei etc., dar şi de reproiectarea hidrogeneratorului. În niciun caz nu sunt lucrări pentru un clasic SRL de apartament.

Pe de altă parte, raportarea la anul 2012 are o importanţă aparte, deoarece drumul de la expertiză tehnică la punere în funcţiune grăieşte de la sine, numai prin reperele temporale, alte sublinieri fiind de prisos:

– Între 2010 şi 2013 se întocmesc expertize tehnice.

– Studiul de fezabilitate este aprobat în 2013.

– Obiectivul de investiţii ”CHE Bereşti – Modernizare HA2” este aprobat la începutul lui 2014.

– În 2015 este avizat proiectul tehnic.

– Abia în 2016 este contractată lucrarea, câştigătoare fiind Hidroserv, având ca subcontractor UCM Reşiţa.

Pentru a nu ne încurca în virgule, să reţinem că valoarea investiţiei, potrivit invitaţiei Hidroelectrica, este de peste 18,2 milioane lei. Că cifrele finale par a fi altele nici nu mai contează în acest moment. Cum nu contează nici că a fost scoasă în faţă doar lucrarea de la Bereşti, în timp ce din spate – probabil pe săptămâna viitoare, dar pică rău înainte de Crăciun – vine şi cea de la CHE Călimăneşti (Vrancea), centrală aflată de asemenea în portofoliul SH Bistriţa. Al doilea factor comun este tocmai contractorul, Hidroserv, care a dus greul lucrărilor prin Secţia Bistriţa de la Piatra Neamţ, unitate condusă de ing. Vasile Iacoboae.

Lucrările efective s-au desfăşurat în perioada 1 august 2017 – 25 noiembrie 2018. Partea directă a Hidroserv a reprezentat circa 7,1 milioane lei, din care 3 milioane costuri cu materialele şi echipamente. Grupul 2 va avea, practic, un nou ciclu de viaţă de 30 de ani. Puterea nominală va fi de 25,68 MW, cu un randament al generatorului de peste 98%.

Dar să vedem ce e, de fapt, cu Hidroserv. Pe numele complet Societatea de Servicii Hidrotehnice Hidroserv SA, al cărei acţionar unic este Hidroelectrica, a fost înfiinţată pe 5 august 2013, prin fuziunea a 8 filiale Hidroserv care funcţionau anterior, din 2002, ca entităţi pe lângă sucursalele Hidroelectrica. Au fost dizolvate fără a fi lichidate, patrimoniul fiind transferat către o nouă societate care, la început, se numea Hidroelectrica-Serv. Din filiale, una (Slatina) a dispărut cu totul, iar celelalte se numesc şi au rangul de secţii. Aici s-a ajuns pentru că, prin planul de reorganizare judiciară a Societăţii de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA (aceasta e denumirea oficială…), a cărei insolvenţă în două episoade a început în iunie 2012, una dintre măsurile de redresare dispuse de administratorul judiciar – care, pentru istorie, e personalizat de Remus Borza – a constat în comasarea celor 8 filiale într-o singură entitate. S-a considerat atunci că ”unirea” lor era necesară în principal din următoarele motive: unele aveau rezultate financiare cu risc de faliment; preţurile la materiale, echipamente, precum şi tarifele pentru lucrările prestate erau neunitare; se obţinea o armonizare între noile sucursale; se putea utiliza personal specializat de la o sucursală la alta şi, implicit, se deschidea oportunitatea angajării unui portofoliu mai amplu şi mai complex de lucrări.

Dar intrarea Hidroelectrica în insolvenţă a avut consecinţe dure asupra fostelor sucursale:

– s-a diminuat volumul de lucrări şi servicii de mentenanţă;

– au fost tăiate tarifele pentru lucrări de la 25-28 lei/oră în 2012 la 22 lei/oră în 2013;

– cifra de afaceri s-a redus de la 457.082.578 lei în 2011 la 187.089.601 lei în 2013 (anul fuziunii) şi la 125.437.887 lei în 2017;

– numărul de salariaţi a scăzut de la 2.517 în 2011 la 2.174 în 2013 şi 1.330 în 2017.

După ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă, din cauza datoriilor mari, Hidroserv a intrat ea, la cerere, sub protecţia legii, începând cu 10 octombrie 2016 fiind deschisă procedura insolvenţei, iar administrator judiciar a fost desemnat Casa de Insolvenţă Transilvania Filiala Bucureşti SPRL.

Ceva-ceva ne spune că despre Hidroserv şi Hidroelectrica vor fi multe de scris în anul ce vine. Măcar pornind de la vulnerabilităţile Sistemului Energetic Naţional pe partea termo (grupuri pe cărbune, preponderent vechi şi neperformante) şi pe cea de turbine eoliene. Cele din urmă au prioritate la furnizarea de energie electrică în sistem, dar imediat ce vântul nu mai bate, centralele hidroelectrice şi cele pe gaz trebuie să aibă o capacitate rapidă de compensare.

Viorel COSMA

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.