• este părerea unanimă a liderilor comunităţii româneşti din raioanele Cernăuţi, Herţa şi Hliboca din Ucraina
Profesorul de limba română Vasile Bâcu, de la Facultatea de Stat din Cernăuţi – președintele Societății de Cultură Românească ”Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, redactor şef al Gazetei de Herţa -, Vasile Tărăţeanu – scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Moldova şi Ucraina, preşedintele Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi”, preşedintele Fundaţiei ”Casa Limbii Române” din Cernăuţi şi membru de onoare al Academiei Române -, istoricul arhivist şi publicist Dragoş Olaru, care a lucrat toată viaţa la Arhivele de Stat din Cernăuţi, au vorbit, în exclusivitate pentru Mesagerul de Neamț, despre riscul dispariţiei limbii române, despre deciziile abuzive ale statului ucrainean la adresa românilor, despre presiuni şi multe alte probleme cu care se confruntă fraţii noştri din Cernăuţi, Herţa şi Hliboca.
* Propaganda ucraineană: Trăim în Ucraina, toţi suntem ucraineni!
– Care e istoria acestei clădiri în care ne aflăm şi care e istoria românilor de aici?
Prof. univ. Vasile Bâcu: Clădirea în care ne aflăm a fost achiziţionată de la un evreu, pe banii românilor. Pe timpul Austriei, aici a fost Casa Naţională a Românilor. Din păcate, în Ucraina nu există legea restituirii, aşa cum există în România, şi noi avem în chirie fără plată doar parterul clădirii. Aici au avut sediul toate societăţile româneşti. La parter exista restaurant, tipografie şi altele.
Acad. Vasile Tărăţeanu: În momentul de faţă, în regiunea Cernăuţi, comunitatea românească numără 198.000 de etnici români. Cred că sunt mai mulţi, pentru că, atunci când s-a făcut recensământul, acum 20 de ani, s-au făcut foarte multe falsificări. Părinţii erau români, dar copiii au fost înscrişi ca ucraineni sau ruşi. Mulţi etnici români nu au fost înregistraţi la recensământ ca români. De asemenea, s-a făcut şi o propagandă destul de intensă, de genul că, din moment ce trăim în Ucraina, noi suntem cu toţii ucraineni. De fapt, continuă şi acum această politică. În oraşul Cernăuţi, la o populaţie de 250.000 de locuitori, românii sunt în jur de 25.000-30.000. În momentul de faţă, mai avem 62 de şcoli, deşi, în anul 1940, printr-un document pe care l-am găsit la Arhiva de Stat din Cernăuţi, erau 149 de şcoli româneşti. Din 1944, când au venit ruşii şi au stat până în 1991, au rămas în oraş 93 de şcoli. Din 1991, când Ucraina a devenit independentă, noi, românii, în fiecare an, am mai pierdut câte o şcoală. Au fost deschise clase ucrainene în majoritatea şcolilor româneşti. Avem societăţi culturale româneşti, poate mai multe decât ar fi trebuit, dar cea mai veche dintre toate aceste societăţi este cea de aici, continuatoarea primei societăţi culturale româneşti, Societatea pentru Cultură şi Literatură Română ”Bucovina”, ce a avut un rol deosebit în istoria noastră şi despre care putem spune că a apropiat actul Unirii din 1918. În 1989, a luat fiinţă Societatea de Cultură Românească ”Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, continuatoarea Societăţii ”Bucovina”, la Facultatea de Stat din Cernăuţi, la care au participat mulţi scriitori din Moldova. Acum sunt vreo 20 de societăţi culturale româneşti, pentru că zilnic apare câte una.
* ”Nici ruşii şi nici austro-ungarii nu au îndrăznit să ne ia limba maternă”
– Cum este predată limba română în şcolile din raioanele Cernăuţi, Herţa şi Hliboca?
Vasile Bâcu: La ora actuală, pericolul este altul. Avem o nouă lege a Educaţiei, adoptată anul trecut. Articolul 7 prevede ca toate şcolile să treacă cu predare în limba de stat şi limba română să fie predată în ciclul primar şi ca obiect de studiu, ca limbă străină. Am protestat şi protestăm. Anul trecut am avut un protest în stradă, când am pichetat administraţia regională de stat. Am trimis adrese din partea tuturor societăţilor culturale româneşti şi la forurile din Kiev, din Bucureşti şi din Uniunea Europeană. Chiar şi la Comisia de la Veneţia. Deocamdată nu vedem nicio schimbare. Mai există varianta ca limba română să fie predate ca limbă europeană, ţinând cont de faptul că România este în Uniunea Europeană. A mai apărut o lege despre funcţionarea limbii de stat, legea limbilor cum este numită, în care există nişte chestii bizare, care ne atacă pe noi direct. De exemplu, dacă cineva editează un ziar în limba română să fie obligaţi să-l editeze şi în limba ucraineană, în limba de stat. Pe banii ziarului. Aş vrea să subliniez că noi nu suntem împotriva limbii de stat. Nu vrem să fim acuzaţi de separatism. S-a încercat această diversiune, să ni se atribuie această acuzaţie. Am fost acuzaţi de separatism. Nu avem nicio legătură cu separatiştii. Noi dorim să învăţăm şi limba de stat, dar aşa cum am învăţat-o pe vremea ruşilor. La şcoală învăţam limba rusă ca obiect, dar nu a îndrăznit nimeni să ne ia limba maternă. Noi vrem să învăţăm toate limbile, dar prin intermediul limbii materne.
Vasile Tătărăţeanu: Limba ucraineană se studiază în fiecare şcoală românească din regiune şi sunt mai multe ore decât de limba română.
Dragoş Olaru: Acest război hibrid care se duce în Răsărit şi această lege a Educaţiei a fost îndreptată mai mult împotriva limbii ruse, care e covârşitoare aici în Ucraina şi prin care se face şi propaganda. Noi suntem nişte jertfe colaterale prin această lege. De acest drept, de a învăţa limba română, nu am fost lipsiţi nici în perioada austro-ungară şi nici în perioada sovietică, dar nici în perioada ucraineană, până astăzi. Această lege trebuie să intre în vigoare din anul 2020.
– Ce drepturi, ce libertăţi au românii de aici?
Vasile Bâcu: Conform Constituţiei, dacă până ieri declaram că legile Ucrainei sunt legi europene, acum nu mai putem spune asta, dacă ne uităm la unele puncte din Legea Educaţiei. Legea este bună, cu excepţia Articolului 7. În ziua votării, au fost câteva proteste din partea unor deputaţi, mai ales că articolul nu a fost discutat în comisiile parlamentare. Bănuiesc că tot ruşii l-au băgat, pentru că un politician normal, când ţara e în război, nu poate să-şi mai adauge duşmani pe listă. Ar trebui să-şi facă prieteni, nu duşmani în plus. Noi, românii, avem drepturi, avem consilieri locali, dar problema este conştiinţa naţională a celor pe care noi i-am ales. În Raionul Herţa, 99% dintre consilieri sunt români. La fel, şi în Consiliul Regional avem foarte mulţi români, dar unii prefer să tacă, să nu aibă probleme sau sunt adepţii disciplinei de partid. Avem drepturi, dar poate nu ştim să le folosim. Poate suntem şi noi vinovaţi. Ca să nu vă mai spun că şi profesorii români sunt constrânşi administrativ şi politic. Având în vedere cât de mare e rata şomajului, un post de director e scump. Avem şi jertfe deja. Unui director i-a fost desfăcut abuziv contractul de muncă, chiar în prima zi de şcoală, fără ca nimeni să-l anunţe în prealabil. Fără nicio explicaţie. Directorul a suferit pentru că el s-a ocupat de burse şi a fost şi consilier regional.
Dragoş Olaru: Despre situaţia în care se află directorii şi profesorii din şcolile româneşti din regiunea Cernăuţi, au vorbit, într-o declaraţie, Asociaţia Pedagogilor Republicană ”Aron Pumnul”, în care, cu amănunte, se dovedeşte că profesorii şi directorii de şcoli româneşti sunt într-o presiune extraordinară din partea administraţiei locale. Le este foarte greu să-şi îndeplinească misiunea.
Vasile Bâcu: Unii dintre profesorii promovaţi de administraţiile locale spun că noi, liderii societăţilor culturale româneşti, am fi plătiţi să facem asemenea scandaluri. Noi ne-am asumat rolul de medici, pentru că am văzut boala şi ştim cum se va termina. Am avut şcoli româneşti în peste 20 de sate, dar, imediat după război, au fost transformate în şcoli cu limbă de predare în ucraineană. Acum, în aceste sate, se vorbeşte un fel de limbă păsărească, plină de ucrainisme şi rusisme. Nu cunosc bine limba română. Când încep să vorbească româneşte public, încep să scoată nişte sunete şi se fâstâcesc. E clar că au acest complex. Imediat după ce Ucraina a devenit independentă, s-a încercat să se înfiinţeze şcoli româneşti în aceste sate. La una din aceste şcoli am predat şi eu, chiar dacă clasa de predare în limba română avea doar şapte elevi. Ideea e că, dacă închizi o şcoală, nu o mai poţi redeschide. Este imposibil. Şi, uite aşa, apare un popor nou. Un fel de struţo-cămilă sau româno-ucrainean. Pentru a mia oară, repet: nu suntem separatişti, nu suntem împotriva cuiva anume, dar dorim să ne menţinem limba şi să rămânem ceea ce suntem. Români.
* ”Suntem rudele sărace ale României”
– Cum aţi vrea să se implice Guvernul României în problemele comunitţii de români de aici?
Vasile Bâcu: Nu putem spune că Guvernul României nu s-a implicat deloc, pentru că au fost tratative. E adevărat că unii spun că statul român ar trebui să fie mai prompt, aşa cum o fac ungurii. Am avut discuţii cu diplomaţi români, care spun că e mai bună calea dialogului diplomatic. Statul român ne susţine prin nişte proiecte, vin nişte bani, se înfiinţează societăţi româneşti, dar am vrea mai mult. Înainte, mai mulţi copiii români de aici studiau în România, acum merg mai puţini. Poate s-a schimbat legea la facultăţile din România şi alegerea o fac ele. Poate facultăţile vor să ia mai mulţi elevi din Republica Moldova şi mai puţini din Ucraina. Nu ştiu. Oricum, mi se pare şi mie, dar şi multor colegi, că suntem ruda săracă a României. Basarabia este în centrul atenţiei şi e foarte bine asta, pentru că acolo se dau mai multe fonduri. E clar că la noi e mai complicat.
Dragoş Olaru: Pentru comunitatea românilor din Cernăuţi, lucrurile ar trebui privite în plan istoric. Avem teritorii istorice ale Moldovei, apoi din perioada interbelică din Regatul României şi, de aceea, ajutorul din partea Guvernului României ar trebui să fie mult mai mare. Ungurii, care nu au avut niciodată un stat pe actualul teritoriu al României, îşi permit mult mai multe decât românii pentru aceste pământuri istorice româneşti. Noi suntem autohtoni şi ar trebui să avem mai multe drepturi.
Vasile Bâcu: Chiar ne-am împrietenit cu o asociaţie din Cluj şi am aflat mai multe de la un reprezentant de-al lor. Au zis: ”Eu, fiind ungur, în România, pot să-mi fac studiile în limba maghiară începând de la grădiniţă şi până la doctorat”. Ne-am dori şi noi aşa ceva. Am avut şi noi speranţe când fostul preşedinte român Emil Constantinescu şi fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima s-au întâlnit aici, la Cernăuţi, să pună piatra de temelie la monumentul lui Mihai Eminescu. Atunci s-a spus că, la Cernăuţi, va fi deschisă o universitate multiculturală, cum e Babeș-Bolyai din Cluj. Am avut speranţe, dar, vedeţi dvs., speranţele noastre se cam duc.
Vasile Tărăţeanu: Guvernul Ungariei este foarte activ, combativ şi incisiv. Pur şi simplu, nici nu anunţă când vine în vizită în România. Eu am fost prin satele din Maramureş, unde există o populaţie mixtă, şi am scris într-un ziar aşa: Bravo lor, ruşine nouă! Pentru că ungurii ştiu să-şi apere toate drepturile pe care le au. Ungurii din Maramureş nu au închis nicio şcoală, ba, dimpotrivă, au deschis şcoli noi. Am fost la grădiniţele lor, unde sunt copii români, unguri şi ucraineni şi mai multe familii de ucraineni îşi dau copiii la grupele de grădiniţă de limba maghiară. Știţi de ce? Ungaria, pentru fiecare copil ungur din România care studiază limba maghiară, oferă două sute şi ceva de mii de forinţi. Aici, la noi, ni se scot ochii că trebuie să învăţăm limba ucraineană, pentru că altfel nu ne putem integra în societatea ucraineană. Copiii noştri români cunosc mult mai bine limba ucraineană decât o cunosc ucrainenii din Transcarpatica. Tăindu-ne limba, ni se taie coloana vertebrală. Aşa cum a spus Mihai Eminescu, limba română este coloana vertebrală a fiinţei noastre naţionale.
* ”Trecutul României în cărţile de istorie din Ucraina este falsificat”
– Cum se reflectă trecutul României în cărţile de istorie din Ucraina?
Vasile Tărăţeanu: Este falsificat. Din fericire, s-au găsit la arhive memorii care atestă adevărata istorie a României şi a românilor. În toate cărţile de istorie ucrainene, scrie că Bucovina a fost ocupată de România, în 1918, pe 11 noiembrie, când a intrat armata română. Dar cărţile nu spun că armata a intrat la chemarea Consiliului Naţional Român.
Dragoş Olaru: Nu numai la cererea Consiliului Naţional Român. Intrarea a fost dirijată şi de Puterile Centrale, a fost, de fapt, hotărârea generalului Berthelot, care a permis armatei române să intre pe aceste teritorii. La conferinţa de pace s-a stabilit că aceste teritorii intră în Regatul Român. Nu-i înţeleg pe colegii mei ucraineni, care afirmă că România a ocupat Bucovina.
Vasile Tătărăţeanu: Ucrainenii falsifică totul. Atât istoria lor, cât şi istoria Bucovinei. Din declaraţiile pe care le face ministrul Învăţământului, dar şi preşedintele ţării înţeleg asta: minciuna stă cu regele la masă! La întâlnirile oficiale cu reprezentanţii statului român, falsifică realitatea. Orice acţiune facem, că e culturală sau artistică, ei o declară că este împotriva statului ucrainean. Am organizat proteste împotriva legii învăţământului şi am fost acuzaţi de separatism. Au venit mascaţii în centrul nostru şi ne-au spus că, dacă vom continua protestele, vom fi expulzaţi în Rusia sau România. La centrul ”Eudoxiu Hurmuzachi” am afişat pe un perete harta României de la 1918. Hartă inclusă şi în programa şcolară. Am fost acuzaţi că promovăm pretenţii teritoriale ale României asupra Bucovinei şi activitate anti-statală. Au venit de la securitatea lor, nu 7 oameni câţi erau în listă, ci 12 şi au făcut percheziţii o zi întreagă. Au ridicat cărţile de istorie ale României, hărţile din perioada interbelică. Noaptea, nişte tineri au dat jos drapelul României şi al Uniunii Europene. Au lăsat doar steagul Ucrainei. Au fost depistaţi. La alte câteva săptămâni au furat iar steagul României şi al Uniunii Europene şi au lăsat doar steagul Ucrainei.
– Legături cu judeţul Neamţ? Aveţi colaborări?
Vasile Tărăţeanu: Am rude şi la Târgu Neamţ şi la Piatra Neamţ. Fratele mamei este preotul Visarion Puiu, care a fost şeful Ateneului din Iaşi. Este unchiul meu şi a fost înmormântat în satul Gârcina.
Dragoş Olaru: Avem legături sufleteşti cu cei de la Piatra Neamţ. Acum vreo 6 sau 7 ani, a venit aici un director de bancă, domnul Eduard Neamţu, de atunci ne leagă o prietenie foarte frumoasă. A trimis aici grupuri de profesori în mai multe etape, în mai multe etape. La invitaţia Colegiului ”Petru Rareş” din Piatra Neamţ, am făcut, în toamna lui 2017, o vizită cu prietenul meu Dumitru Covalciuc, Dumnezeu să-l ierte. Am avut o întâlnire foarte frumoasă şi am vorbit profesorilor şi elevilor despre Unire. Din păcate, nu pot onora invitaţia care mi-a fost făcută şi în acest an.
* ”Centenarul României nu trebuie să însemne doar cheltuirea unor bani”
– România sărbătoreşte Anul Centenarului. Cum se vede de aici, din Cernăuţi, printre români, această sărbătoare naţională?
Vasile Bâcu: Cum spune şi Biblia, unirile se fac în ceruri. Acest jubileu este înţeles de foarte puţini români. Este vorba de formarea statului român modern. Acest moment ar trebui să ne pună pe gânduri, dacă ne gândim câţi români sunt în afară graniţelor ţării. Nu trebuie să se piardă această legătură spirituală. Din păcate, avem şi acum români care nu ştiu unde e Cernăuţi sau Chişină. Sau, mai grav, fac confuzie şi când vin aici întreabă: ”Ce mai e nou pe la voi, la Chişinău?” Sau ne fac diasporă. Dacă acest jubileu va însemna doar că s-au cheltuit nişte bani şi apoi vom pune toate steagurile şi instrumentele într-o cămară şi vom aştepta să vină următorii 100 de ani, nu e bine. Au intrat aici nişte studenți americani şi m-au zis să le spun trei cuvinte despre românii din nordul Bucovinei, că se grăbesc. Şi le-am spus: ”Stră-stră-strămoşii mei au fost în oastea lui Ştefan cel Mare, strămoşii mei au locuit în Austro-Ungaria, părinţii şi eu în Uniunea Sovietică, copiii mei în Ucraina independentă, dar noi nu am plecat de aici nicăieri!” Fraţii noştri din România să nu uite că, undeva, într-o altă ţară, sunt nişte oameni, la fel ca ei, care-şi iubesc ţara, limba, obiceiurile şi pentru asta trăiesc. Din păcate, sunt din ce în ce mai puţini.
– România a ales calea pro-europeană. Pentru românii de aici, ar fi bine ca Ucraina să aleagă şi ea calea pro-europeană?
Vasile Bâcu: Noi ne-am dori foarte mult ca Ucraina să devină membră a Uniunii Europene. Numai aşa majoritatea problemelor noastre ar dispărea. Noi nu suntem un pericol pentru Ucraina. Nu vrem să urcăm într-o telegondolă din centrul Cernăuţiului şi să ajungem la Piatra Neamţ. Doresc să înveţe copilul meu limba română. În Europa, au dispărut frontierele.
Vasile Tărăţeanu: Ucraina nu îndeplineşte cerinţele pe care le înaintează Uniunea Europeană şi spune numai falsuri despre drepturile pe care ni le acordă. Plus că ucrainenilor nu le convine să intre în Uniunea Europeană, pentru că ar fi obligaţi să adopte legea retrocedărilor. Ar trebui ca majoritatea clădirilor din Cernăuţi, mai ales cele din partea veche ale oraşului să revină evreilor, românilor, polonezilor. Rusia are nevoie de acest tampon numit Bucovina, un tampon dintre Ucraina şi Uniunea Europeană. Rusia nu va fi de acord cu intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. Trebuie să fim uniţi prin cuget şi simţire.
Dragoş Olaru: Comunitatea românilor din Ucraina visează şi speră ca Ucraina să adere la Uniunea Europeană. De abia atunci se vor rezolva multe probleme ale românilor de aici. Dar este un drum mult prea lung de parcurs până la realizarea acestui vis. Chiar dacă Guvernul Ucrainei se declară pro-european, cu intenţii de a intra nu numai în UE, ci şi în NATO, realităţile sunt altele. Cu părere de rău, este o mare prăpastie între ce se declară şi ce se petrece în realitate în Ucraina. Este o mare diferenţă. Să păstrăm această idee, de unire cu ţara, măcar cu sufletul. Unirea cu România se poate face numai prin Uniunea Europeană. Altă variantă nu este. Cine spune că ne putem uni şi prin Rusia greșește total. Viitorul nostru fericit va fi doar unindu-ne prin Uniunea Europeană.
Ciprian Traian STURZU
