Restaurarea Mănăstirii Tazlău, un proiect de 5 milioane de euro, pe mâinile unui tânăr de 29 de ani

De 10 luni de zile, Ansamblul Mănăstirea Tazlău, care era singura dintre ctitoriile lui Ștefan cel Mare aflată în stare de pericol, este în șantier. S-a lucrat continuu, inclusiv în timpul iernii, când temperaturile scăzute au obligat constructorii să se limiteze la lucrările interioare. Aproape 5 milioane de euro, din care 98% sunt fonduri nerambursabile, vor fi investite în biserică, în Casa domnească, zidul de incintă, turnul de apărare și turnul clopotniță.

Oficial, proiectul se numeşte ”Restaurarea și valorificarea turistică și culturală a Ansamblului Mănăstirii Tazlău, județul Neamț”, în cadrul Priorității de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural, axa prioritară 5, POR 2014-2020.

Obiectivul general al proiectului este ”Conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural și a identității culturale din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est în vederea stimulării dezvoltării locale și regionale”.

Dincolo de obiectivele care ar fi de preferat să fie atinse, inclusiv cel referitor la creşterea numărului anual de turişti, întregul ansamblu este un şantier, cu acces interzis pentru public. Trec dincolo de turnul clopotniţă doar reprezentanţii instituţiilor care urmăresc stadiul lucrărilor.

Cei doi vieţuitori ai mănăstirii, părintele stareţ Iosif Chiriac şi părintele Pavel, slujesc într-un paraclis, în care au dus icoanele din biserică. Altarul provizoriu este deschis şi credincioşii pot vedea absolut fiecare mişcare a preoţilor pe parcursul întregii slujbe. Liniștea din jurul paraclisului este în contradicție evidentă cu furnicarul de dincolo de plasa de protecție. Se lucrează simultan la injectarea cu var hidraulic a turnului clopotniță, la reconstruirea Casei domnești, la biserică și la turnul de apărare. Primul lucru, absolut benefic pentru monument şi realizat deja, este sistemul de captare a apei din pânza freatică, astfel încât umezeala să nu mai ajungă la fundația bisericii și să nu mai ”urce” în ziduri.

”Biserica e săpată toată, sunt șanțuri în toate părțile și a fost scoasă șina de cale ferată care susținea cafasul”, spune părintele Pavel. ”Se pare că acea șină slăbea rezistența bisericii. Eu am încredere că va fi o lucrare de calitate și mă bucur că se face. Dar nu toată lumea se bucură. Există oameni care comentează negativ vizavi de restaurare”.

Primul comentariu, nu neapărat negativ, dar având o doză de suspiciune, se referă la ”firma fiului primarului”, care ar fi ”prins” o bucățică din lucrare. De fapt, întreaga restaurare este în mâinile asocierii dintre două societăți de construcții cunoscute din Iași: Iasicon SA (60%) – firma care a restaurat Cetatea Neamţului -, și Construcții Unu (40%). Alexandru Machidon, fiul lui Constantin Machidon, primarul de Tazlău, este angajat al firmei Construcții Unu, ca inginer. Ceea ce nu este exact același lucru cu a ”păpa bani europeni prin propria-i firmă”, cum zice lumea. Alexandru Machidon nu este, însă, singurul localnic care lucrează la restaurarea mănăstirii. Inițiatorii proiectului estimează că, pe parcursul implementării acestuia, vor fi create, pe o perioadă determinată, 60 locuri de muncă, iar după finalizarea proiectului vor fi create 3 noi locuri de muncă (ghizi turistici cu atribuții de custode), pe o perioadă nedeterminată: ”Proiectul va stimula astfel dezvoltarea economică în comuna Tazlău, județul Neamț, inclusiv prin încurajarea activităților economice determinate de prezenta turiștilor în zonă”.

* În construcţii, nimeni nu ştie cine este proiectantul

La fel ca poliţiştii, care acţionează într-o anchetă sub coordonarea unui procuror, constructorii lucrează după un proiect. Numai că nimeni nu ştie cine este proiectantul, dar toată lumea ştie cine este constructorul. Şi ”aplauzele” de final se duc, în cvasitotalitate, spre constructor.

Surprinzător, pentru un monument istoric de asemenea greutate cum este Mănăstirea Tazlău, şantierul este condus de un tânăr de 29 de ani. Îl cheamă Andrei Corbu şi este pietrean, dar nu mai are pe nimeni în Piatra Neamţ şi acum stă în gazdă în oraş. La fel cum stau toţi cei pe şantier. Are un fel deschis de a fi şi o siguranţă de sine, venită din felul în care a învăţat în facultate. Crede mai puţin în experienţă decât în lucrul bine studiat din start şi aplicat în consecinţă. Nu are emoţii. Nu vorbeşte depre lucrurile pe care nu le cunoaşte şi, de aceea, aproape promite că va vizita Cetatea Neamţului, să estimeze, cu ochii lui, cât ţinea de constructor, cât de proiectant şi cât de lucrările de mentenanţă. Cetatea fiind, acum, un dezastru greu de plasat în aria de responsabilitate a cuiva, după ce termenul de garanţie a fost scurt, iar lucrările recomandate de constructor nu au fost executate niciodată de beneficiar.

Nu vrea să fie fotografiat, nu vrea să reprezinte firma în vreun fel. Pur şi simplu, e amabil cu un vizitator care are nevoie de lămuriri. Are, totuşi, experienţa omului care a lucrat la Palatul Culturii şi la Teatrul Naţional din Iaşi, de exemplu. În Neamţ n-a mai lucrat până acum, dar la Mănăstirea Tazlău nu i se pare nimic complicat, pentru că, din punctul lui de vedere, în afară de Casa Domnească, aflată la un pas de stadiul irecuperabil, în rest nimic nu era în mare primejdie. Nu are niciun fel de stres când vin pe șantier reprezentanţii Inspecţiei de Stat în Construcţii sau ai Agenţiei Regionale de Dezvoltare Nord-Est. El face, oricum, constant, rapoarte şi susţine că este mereu în parametri. Până şi la intuiţie. A asistat la întreaga supraveghere arheologică şi, în afară de schelete, n-a văzut altceva scos la suprafaţă, pe principiul că ”aurul dacic nu era la Tazlău”.

* Detalii de proiect

Mănăstirea Tazlău a fost recunoscută în sec. al XVII-lea ca una dintre mănăstirile cu o viaţă duhovnicească deosebită. Călugării de aici au fost apreciaţi pentru viaţa lor spirituală, fiind renumit în această perioadă călugărul Chiriac, cunoscut și sub numele de ”Sfântul de la Tazlău”.

Mistuitorul incendiu din februarie 1879 a marcat, de fapt, sfârșitul vieții mănăstirești la Tazlău. Din anul 1894, mănăstirea este declarată biserică parohială, dar cunoscută sub numele de mănăstire. Monumentul a fost, ulterior, parțial refăcut ca biserică parohială (statut obținut în anul 1894). Clopotnița distrusă de flăcări a fost refăcută în anul 1902, dar într-un stil influențat de arta rusească. Prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, din 1990, biserica a fost declarată mănăstire de monahi. Are doar doi viețuitori, care speră ca, după încheierea lucrărilor de restaurare, obștea mănăstirii să se mărească.

Proiectul include restaurarea, consolidarea şi protejarea a 5 clădiri monument istoric ce fac parte din Ansamblul Mănăstirii Tazlău:

– 1.510 mp suprafață (aria desfășurată) a obiectivelor monument istoric restaurate;

– 2.450 mp spații verzi amenajate;

– 670 mp suprafață trotuare, alei pietonale în zona de circulație pietonală;

– 25 elemente de mobilier urban;

– 5 locuri amenajate pentru persoanele cu dizabilități sau mobilitate redusă.

Capitolul despre promovarea și valorificarea potențialului turistic și cultural al Mănăstirii Tazlău în vederea integrării acesteia în circuitul turistic cultural-istoric și religios din regiunea Nord-Est și stimulării dezvoltării locale și regionale include:

– Elaborarea conținutului (text și imagine) materialelor de promovare a obiectivului turistic reabilitat, inclusiv editarea, conceperea grafică și tipărirea acestora.

– Crearea unui site web de prezentare a Ansamblului Mănăstirii Tazlău.

– Digitizarea obiectivului.

Funcțiunea: Fiecare din cele 5 clădiri amenajate în cadrul proiectului vor fi deschise publicului spre vizitare, iar două dintre acestea, Casa Domnească și Turnul de Pază vor fi amenajate integral ca spații expoziționale (de tip muzeal), unde vor fi expuse bunuri mobile de patrimoniu cu specific religios.

Proiectantul, SC Elma SRL Iași, a prevăzut ca, la toate corpurile de clădire, exclusiv biserica, tâmplăria exterioară să fie din lemn de stejar stratificat, protejat UV, iar la biserică ușa metalică dublă să fie vopsită în negru, cu grile de ventilație la partea inferioară, cu romburi de sticlă încastrate în rame de plumb la ferestre și din lemn de stejar sculptat manual, protejat UV, la uși. Luând în calcul detaliile, inclusiv faptul că sistemul de încălzire se va face prin pardoseală în biserică și în Casa Domnească, este de așteptat ca Ansamblul Mănăstirea Tazlău, care n-a beneficiat niciodată de un proiect amplu de restaurare, să arate cu totul diferit pe 18 iunie 2021, data finalizării proiectului.

Cristina MIRCEA

FOTOGALERIE