Opt elevi, de la mai multe școli din Piatra Neamț, au reușit o performanță deosebită la Olimpiada Națională de Limba Italiană, desfășurată în vacanța de primăvară. Câteva mențiuni și premiile I și II sunt rezultate remarcabile pentru o disciplină neinclusă în programă. Sigur, este pasiune, este muncă, multă muncă, dacă ne gândim la câte ore sacrificate din timpul lor liber au adunat pentru a face performanță. Fără doar și poate, la mijloc este și un dascăl, la fel de pasionat, care a reușit, într-un timp scurt, să închege o mână de copii – frumoși și foarte diverși, fiecare cu alte preocupări și alte dorințe pentru viața lor -, într-o familie unită de un același scop. Scop care, până la urmă, este o frumoasă lecție de viață pe care câțiva tineri și exemplul lor de succes o oferă.
* Câștigătoarea premiului I are amintiri în limba italiană
Medalia de aur a fost obținută, anul acesta, de Miruna Ioana Poloboc. Este în clasa a X-a, la Colegiul Național de Informatică. Comisia de evaluare i-a apreciat atât de mult felul în care se exprimă și gândește în limba italiană, încât i-a oferit și un premiu special. ”Pe lângă premiul I, am primit și premiul special pentru originalitatea și expresivitatea discursului. Pentru mine, e mai important acest premiu, fiindcă arată că stăpânești exprimarea și gândirea în limba italiană. O limbă străină o poți învăța și acasă, dar ca să știi să te exprimi – aceasta este o abilitate”.
Cum a deprins Miruna această abilitate e povestea a cinci ani din viața ei. Unul din numeroșii copii ai căror părinți au plecat să muncească în străinătate, Miruna a mers într-o vacanță la părinți, în Italia. ”Am mers la părinți și n-am vrut să mai plec! Am rămas acolo din clasa a III-a până în clasa a VIII-a. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea! Am fost liniștită, acolo, am copilărit acolo. M-am distrat, am învățat. Am crescut acolo!”, spune Miruna și zâmbetul îi luminează chipul. ”Am foarte multe amintiri de acolo și eu le păstrez prin limbă. Îmi place foarte mult limba italiană și datorită părinților mei, care erau acolo. Dar mi-a plăcut și am învățat-o foarte repede. Mai greu a fost cu restul, fiindcă învățământul acolo e diferit de al nostru. Diferă metoda: acolo se învață foarte mult pe carte, ajungi să înveți într-un an o carte de 300 de pagini. Aici, înveți pe caiet mai mult, caietul, temele sunt baza și cu baza asta te poți descurca foarte bine aici. Acolo, înveți mult și nu-ți rămâne prea mult. Eu am învățat bine și acolo, mereu am fost prima și acolo! Mi-a plăcut felul în care predau profesorii acolo, sunt un pic mai avansați din punctul de vedere al tehnologiei, materia e mai diversă – de pildă, se fac ore de teatru, de conversație în italiană, în spaniolă, în engleză, în franceză. Deja, în clasa a VI-a, eu făceam informatică. Când am venit acasă, știam că vreau să studiez informatica. Informatica e prima mea pasiune, pe lângă italiana și citit. După liceu, rămân pe informatică, italiana sigur mă va ajuta. La Centrul de Excelență Neamț sunt de anul trecut și am intrat să studiez în continuare, fiindcă este o limbă pe care o stăpânesc și nu vreau s-o pierd”.
Reușita ei este apreciată de conducerea Colegiului Național de Informatică, drept pentru care îi oferă Mirunei o excursie la Bruxelles, în perioada 11-13 iunie.
* Premiul II – Sara Dămian și Elena Iustina Gavriluță
Câștigătoarele premiului II sunt două eleve aflate în fața unui nou drum în viață. Ambele pasionate de italiană, vor alege, totuși, drumuri diferite în viață.
Sara Dămian este acum în clasa a XI-a, la Colegiul Național ”Petru Rareș”, dar e sigură că, peste un an, va da admitere la facultatea de limbi străine. Pentru asta, și-a propus ca, anul viitor, să nu piardă primul loc la olimpiadă. Sara, spre deosebire de Miruna, s-a născut în Italia și a revenit acasă acum șase ani. ”Eu m-am născut în Italia, am copilărit acolo și… italiana, pentru mine, cred că e ceva natural, ceva spontan, face parte din viața mea. Limba română am învățat-o cu părinții, acasă vorbeam în română. Am stat 13 ani în Italia și apoi ne-am întors aici. Acolo, școala e mai ușoară, materia e mai puțină, dar relația cu profesorii e mai distantă decât cu profesorii de aici. M-am adaptat destul de repede aici, când m-am întors, însă mi-a fost greu din cauză că nu aveam prieteni aici. A fost dificil și să mă pun la punct cu gramatica limbii române. Când s-a înființat, acum doi ani, grupa de italiană la Centrul de Excelență, m-am bucurat foarte mult, fiindcă eu vreau să studiez mai departe limbi străine și diploma aceasta mă va ajuta. De fapt, sper ca anul viitor să obțin locul I la olimpiada națională. În felul acesta, am posibilitatea să intru fără examen la facultate. În plus, italiana este o limbă uzuală și faptul că o știu sigur mă va ajuta, alături de engleză. Vreau să mă pregătesc și la germană, îmi place să învăț cât mai multe limbi străine și să cunosc, astfel, alte popoare”.
Elena Iustina Gavriluță împlinește 19 ani de Ziua Copilului. E în ultimul an la Colegiul Național ”Calistrat Hogaș” și vrea să urmeze Medicina. Știe de mică și e sigură că va ajunge un bun chirurg cardiovascular. Matematica, biologia și chimia sunt materiile care îi plac și pe care le învață pentru a fi medic. Italiana, pentru ea, este mai mult decât pasiune. ”Am trăit opt ani în Italia, cu părinții și fratele meu geamăn, dar sunt singura din familie care cunoaște foarte bine o altă limbă, în afară de engleză și franceză. Eu vorbesc și gândesc spontan în italiană. Deși m-am întors de cinci ani, încă și acum mă exprim după cum gândesc – în italiană. Profesorii și colegii încă mă corectează. Când am revenit, a trebuit să repet clasa. Și fratele meu, mai ales la matematică, gândește mai întâi în italiană și se exprimă în română. Italiana este pasiune pentru mine, fiindcă engleza, de pildă, nu-mi place, franceza, în schimb, da. Citesc foarte mult, literatură polițistă, de dragoste, îmi place să mă plimb. Fiindcă mie îmi plac matematica, biologia, chimia, vreau să fac medicină. Vreau să fiu chirurg cardiovascular, asta-mi doresc de când sunt mică, fiindcă vreau să ajut oamenii la modul concret. Voi da examen la două facultăți, ca să fiu sigură că intru”.
* Mențiuni speciale pentru copii speciali
Din comuna Ceahlău, Adrian Chirilă este în clasa a IX-a, la Liceul Tehnologic Economic Administrativ Piatra Neamț, în specializarea turism și alimentație. Nu face naveta, fiindcă locuiește la o mătușă în Piatra Neamț și merge acasă în weekend. Este pasionat de italiană și spaniolă, dar la liceu învață engleza și franceza. La olimpiada națională de italiană, a luat locul 11 pe țară și mențiune specială pentru 94 de puncte, din 100. ”Proba orală nu a fost așa grea: au fost 6 exerciții, din care 4 grilă și 2 cerințe de răspuns cu adevărat sau fals. Apoi, a fost proba de discurs, vorbeam cu cei din comisie, ei puneau întrebări și eu trebuia să răspund, pentru a-mi evalua competența. La scris, am avut cel mai mare punctaj, 97 de puncte. A fost o compunere la subiectul III, dar a fost un subiect destul de ușor, zic eu, pe nivelul nostru”, explică, simplu, Adrian. Este de numai un an la Centrul de Excelență și și-ar dori să învețe limbi străine intensiv. ”Mi-ar plăcea să fiu translator, să traduc italiană, engleză. Italiana este limba pe care am considerat-o maternă, pe lângă limba română. Am crescut 12 ani în Italia, de la 1 an până la 13 ani, când ne-am întors cu familia acasă. Hobby-ul meu e pianul. Am învățat să cânt la pian în Italia, și la flaut dulce. În Italia, e obligatoriu să înveți un instrument, e precum matematica. Flautul dulce e un instrument obligatoriu, iar la școala gimnazială unde am studiat puteai să alegi, în plus, un curs de muzică și am ales pianul. Acasă, aici, am flaut și orgă. Cânt muzică pop, dar și muzică clasică, însă n-am încercat Enescu”.
Mențiune specială și locul 10 pe țară a câștigat, cu 94.5 puncte, Alexandra Leon, colegă cu Adrian la Economic, în clasa a IX-a, la turism și alimentație. Alexandra face naveta zilnic, fiindcă locuiește la Dumbrava Roșie. Știe foarte bine ce vrea pentru viitor: Academia de Poliție. Îi plac muzica, sportul, a studiat flautul și pianul. ”Ne-am pregătit pentru olimpiadă la centru, câte o zi pe săptămână, timp de trei ore în perioada dinaintea olimpiadelor județeană și națională. Probele la națională n-au fost grele, dar a fost multă presiune, multe emoții”, spune ea, cu un ușor regret, pentru că are toate motivele să-și dorească un rezultat mai bun, fiindcă și ea a trăit zece ani, cu familia, în Italia. ”Am revenit acasă vara trecută și am intrat direct la Liceul Economic, pe baza mediilor din anii de studiu din Italia. Deși puteam să intru în clasa a X-a, fiindcă am făcut un an de liceu în Italia, tot pe turism, am fost admisă în clasa a IX-a, fiindcă nu mă descurcam foarte bine cu limba română. Școala, în Italia, mi s-a părut sufocantă. Unde învățam eu se făceau 3 ore, apoi era o pauză de un sfert de oră și apoi iar 3 ore de curs. Învățam și sâmbăta, 5 ore când eram la gimnaziu și 6 ore la liceu. Materia nu era multă, dar se învăța după carte și prea puțină practică. La liceu, de pildă, eu aici fac practică deja, dar acolo se fac 5 ani de liceu, din care primii 3 sunt de teorie și abia în ultimii doi ani se face mai multă practică și încă un pic de teorie. Făceam practica la hoteluri, ca ajutor la bucătărie. Aici, la fel, facem practică la hotel”. Alexandra se relaxează cântând la orgă, dar și prin sport, fiindcă are planuri mari: ”Prefer să fac sport, să alerg, să mă antrenez. În Italia, am făcut volei 6 ani, dar aici nu am mai făcut volei, fiindcă am vrut să mă bazez pe școală, mai întâi. La sport nu renunț, fiindcă vreau să intru la Academia de Poliție, să fiu polițistă. Mi se pare o profesie onorantă”.
Selena Andreea Puiu, în clasa a XI-a la Liceul de Arte ”Victor Brauner” Piatra Neamț, a primit mențiune specială, deși spune că subiectele de la etapa națională au fost mai ușoare decât cele de la județeană. Doar emoțiile au fost de vină: ”E prima olimpiadă națională la care particip, dar mi s-a părut mai ușor decât cea de la etapa județeană. Eu am greșit unde era mai simplu, din neatenție și de la emoții. Și regret, pentru că știam că pot mai mult. Am greșit mai mult la proba de audiție, eram un pic bulversată. Vreau ca anul viitor să urc pe podium. Fac pregătire aici, la Centrul de Excelență, din toamnă. Părinții mei sunt în Italia, dar eu nu am stat acolo decât pe timpul grădiniței și în clasa I. După ce m-am întors acasă, unde locuiesc cu bunica mea și un unchi, am mai mers doar în vacanțe acolo. Mama mea trăiește de 22 de ani în Italia, eu merg la ea în vacanțe. Mi-a plăcut foarte mult țara, tradițiile, mâncarea lor specială. Aici, sunt la Liceul de Arte de când am revenit acasă, adică din clasa I. De atunci studiez pianul, mă pasionează. Iar în toți acești ani am învățat tot ce înseamnă muzică – armonie, forme, e foarte complexă arta muzicii. Nu m-am decis ce voi face anul viitor, încă oscilez între Conservator și Limbi Străine”.
Mențiune specială a obținut și Anna Maria Gabriella Caea, în clasa a XII-a la ”Calistrat Hogaș”. Este la specializarea matematică-informatică și își dorește să studieze contabilitate-informatică la București. ”Părinții mei muncesc în Italia de 19 ani, eu acolo m-am născut. De la vârsta de 3 ani, am revenit acasă, cu bunicul meu, el și bunica ne-au crescut pe mine și pe fratele meu mai mic. Când eram mică, am învățat un pic de italiană, apoi am învățat de la rude, de la părinți când mergeam vara, la ei. Mă fascina limba vorbită de nativi, asta m-a ajutat cel mai mult. În vara asta dau atestatul pentru traducător de limba italiană și, dacă nu intru la ASE, vreau să dau la Limbi Străine, în Cluj. Italiana mă pasionează, poate și pentru că părinții mei sunt acolo, dar îmi plac japoneza și coreeana. De asta vreau să fiu studentă în București, să mă înscriu la cursurile pe care le ține un japonez, el predă și cultura japoneză. Mă fascinează poporul japonez, pentru politețe, bun simț și respect. Sunt oameni calzi, simpli. Și Germania mă atrage, acolo mi-ar plăcea să trăiesc, fiindcă mă simt mai apropiată de mentalitatea germană, de seriozitatea acestui popor”.
Copil energic și plin de umor, Alexandru Nicolae Aruxandei este mezinul lotului de olimpici. Acum este în clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială Borlești, și oscilează între a deveni profesor sau bucătar. Mama lui îl aduce cu mașina o dată pe săptămână la Piatra Neamț, pentru a studia italiana la Centrul de Excelență. A îndrăgit această limbă după ce a stat un an în Peninsulă, la nașii lui, și a mers în clasa a V-a la școală, acolo. ”Am învățat-o foarte repede, m-am adaptat și la școală, acolo. Când am venit înapoi, în clasa a VI-a, am continuat s-o învăț singur. La centru sunt de un an și mă bucur că pot studia italiana intensiv. Știu că se apropie admiterea la liceu, dar încă nu m-am decis – Asachi sau Economic. Acum, vreau să mă fac bucătar sau frizer, înainte voiam artist, pictor. La olimpiadă a fost destul de greu, pentru mine, este prima dată când am participat la olimpiada națională și cred că m-au încurcat emoțiile. Italiana e o limbă ușor de învățat, poți s-o înveți rapid și corect. Mă pasionează desenul, pictura, ascult muzică. Voi continua să studiez italiana la centru, fiindcă vreau rezultate mai bune la olimpiada națională”.
* Rezultate așteptate
Acești copii sunt parte din cei 18 elevi care învață limba italiană în singura grupă din țară dintr-un centru de excelență.
Cătălina Enache, profesoara de turism și alimentație la Liceul Tehnologic Economic Administrativ, este cea care a reușit să înființeze grupa de la Piatra Neamț. ”Sunt pasionată de această limbă și de cultura acestui popor, așa că am devenit autodidact, am dat examen pentru master pe limbi străine și am luat examenul la buget și cu bursă. Doar că s-au retras vreo 4 și grupa nu s-a mai făcut. M-au rugat și m-au solicitat să merg la engleză sau la franceză, dar am refuzat. La bază, sunt economist, am terminat management în turism. Nu mai există niciun centru de excelență în țară care să aibă grupă de italiană, iar acesta este al doilea an de când funcționează grupa, anul trecut am avut 20 de copii. Toți suntem pasionați de italiană, suntem ca o familie mai mare. Ne cunoaștem de vreo 3 ani, când am fost profesor însoțitor la olimpiada națională. Am văzut performanțele copiilor, știu cât muncesc, unii au câțiva ani de când studiază, alții mai puțin. Mi-am dorit și m-am luptat să existe grupa de italiană la Centrul de Excelență și iată că, în doar doi ani, se văd rezultatele și performanța nu a întârziat să apară! Rezultatele din acest an denotă faptul că ei vin din plăcere, la centru. Au muncit foarte mult pentru aceste rezultate, vin doar o dată pe săptămână, vineri după-amiază și studiază 2-3 ore, în rest, învață acasă. Sunt cele mai bune rezultate din ultimii trei ani! Pregătesc de doi ani lotul județean, iar anul trecut am avut-o colegă la centru și pe prof. Magdalena Todiresei. De anul acesta, sunt singură. Am vrut foarte mult să existe grupa, n-a fost greu, în sine, doamna Liliana Georgescu, directorul Centrului de Excelență, ne-a sprijinit. N-a fost singura instituție implicată, au fost și Consiliul Local și Inspectoratul Școlar. În cele din urmă, toată lumea a spus da, fiindcă a înțeles că și copiii au foarte multe de câștigat pe viitor. Faptul că unii au locuit în Italia îi ajută la proba orală, unde exprimarea într-o limbă străină este importantă. La fel de important este și testul scris, acolo dovedești alte abilități și competențe. Toți copiii din centru au participat la etapa județeană a olimpiadei, iar unii au învățat de la zero limba italiană”.
Prof. Cătălina Enache explică și cum îi pregătește pe copii: ”Nu le dau teme, le dau copiilor mei să citească foarte mult. Cititul îi ajută și la scris, și la proba orală. Cititul în oglindă – fiindcă susținerea discursului, în fața comisiei, este o probă care-i poate pune în dificultate din cauza emoțiilor – asta facem. Și lucrăm foarte mult la centru. Pot spune că mă așteptam la rezultate frumoase de la olimpiada națională din acest an, fiindcă știu cât de mult am muncit împreună și cât au muncit ei, acasă. Și așteptările lor au fost mari. Iar cei rămași acasă i-au încurajat permanent, după ce, anterior, au fost în competiție. Toți sunt copii frumoși!”.
Cristina IORDACHE