Într-o țară în care administrațiile locale se întrec în a organiza ziua comunei, ziua orașului, ziua în care soarele răsare la est și ziua în care apune la vest, în condițiile în care bugetele locale sunt secătuite și funcționează mai mult pe minus, într-o țară în care primari, viceprimari și consilieri locali n-au nicio reținere în a aloca bani pe lucruri inutile, în vreme ce copiii nevoiași se lasă de școală ca să muncească cu ziua pentru pâine și, uneori, napolitane, în această țară a devenit deja regulă ca toți să se poticnească atunci când vine vorba de rezolvat o problemă banală. Sau aparent banală.
Familia Salamon, din satul Nemțișor, comuna Vânători-Neamț, trăiește pe propria piele ce înseamnă un blocaj administrativ și legal. De aproape cinci ani, familia Salamon, dar nu numai ea, îndură condiții greu de închipuit pentru un european adevărat. De cinci ani, o casă părăsită, aflată pe aceeași uliță cu propriile locuințe, a devenit adăpost pentru șerpi, șobolani, câini vii și morți, dihori și lilieci. Un adevărat focar de infecții s-a format aici, de ani de zile, și nicio autoritate nu face nimic. Nici măcar nu sesizează, la rându-i, o altă autoritate, una mai trainică, mai frumoasă și mai sus plasată, acolo unde s-au putea lua niște decizii firești.
* ”Ce să facem, să v-o dărâmăm noi?”
Dana Salamon explică:
”Atât ne-a mai rămas: să vorbim cu cineva din presă, care ar putea face public mediul în care suntem nevoiți să trăim, eu și familia mea. Am fost de nenumărate ori cu solicitări verbale, apoi cu cerere scrisă la primăria din Vânători și nimeni nu mișcă un deget, deși trăim într-un focar de infecție. Am doi copii, de 6 și 12 ani, care nu pot nici măcar ieși din curte! Este plin de câini, șobolani, lilieci, să nu mai vorbim de mirosul de animale moarte! Această locuință se află în fața casei mele, la 2 metri de poarta mea.
În urma sesizării făcute la primărie, au venit cei de la comunitară și ne-au întrebat: «Ce să vă facem noi? S-o dărâmăm noi?». Eu i-am întrebat dacă doamna primar ar trăi cu așa ceva în fața casei. Și preotul din sat, Neculae Axentioi, ne spune să mai mergem la primărie, să le mai spunem, dar degeaba! Nu mai suportăm! Vă rog să ne credeți! Aseară am dat 5 lei la un tânăr să ia un câine mort de aici. Că ar fi intrat în putrefacție. Deja roiau muștele pe lângă el. Dacă ați vedea ce este în casă, v-ați îngrozi!
Am depus o declarație la primărie, să ia măsuri. Aici nu mai stă nimeni de 7 ani. Nu a venit nimeni să facă curat aici. Niciunul dintre moștenitori. Noi nu putem să intrăm și să facem curat, pentru că nu ne dă voie legea. Mai este un câine mort aici. E pui. E în dosul patului. Stau muștele pe el. De la primărie, ni s-a spus că nu pot veni să dărâme ei casa. Și părintele din sat și-a făcut cruce când a văzut ce focar de infecții avem la doi pași de casa noastră. Deci la primărie nu am rezolat nimic. Nu mai știu unde să apelez, de aceea am apelat la dvs. Bătrânul e mort de 7 ani, dar, de 4 sau chiar 5 ani, e așa cum vedeți acum. Iarna trecută a locuit aici o femeie și mai făcea foc într-o găleată. Putea să ia foc totul. Sunt două luni de când am depus o sesizare la primărie. M-aș mai duce încă o dată.
Din ce știu, Hoisa, cel căruia primăria i-a trimis somație să-și facă curat aici, e plecat în Germania de mulți ani. Sunt șerpi, domnul meu, pe aici! Ieri am văzut unul ieșind de iarbă! Sunt copii pe aici, vă dați seama! Eu nu îmi scot copiii pe uliță. Țin poarta închisă, ca să nu iasă și să se apropie de casa asta. Șobolani nu vă mai zic! E plin de șobolani în casă, mai ales noaptea. Un vecin de-al meu a găsit un șobolan mort la el în curte. Doi bătrâni, care locuiesc singuri, au spatele casei plină de găuri făcute de șobolani. Să mergeți la ei să-i întrebați.
Ca să nu vă mai spun câte cereri verbale i-am făcut domnului viceprimar! Degeaba! Aici, în apropiere de această casă părăsită, locuim 3 familii. Eu am doi copii. Casa mea e la 3 metri de casa asta. Iar seara să veniți să vedeți și să auziți câți lilieci stau aici și ce zgomot fac! Te îngrozești!”.
Deși spusă repezit și cu patos, declarația Danei Salamon este cât se poate de adevărată și confirmată de peisaj. Casa celor doi bătrâni, vecini, este, într-adevăr, plină de găuri făcute de șobolani. Cu speranță în priviri, că, poate, poate, s-o rezolva ceva, bătrânul povestește: ”De la casa asta vin numai câini, dihori și șobolani. Nimeni nu face nimic! Toți cei care ar trebui să se ocupe de casă sunt împrăștiați prin lume. Permanent am probleme cu șobolanii. Am pus tablă în spatele casei, dar au găsit alte locuri și mi-au găurit și spart casa prin alte locuri. Chiar nu este o lege să-i oblige pe moștenitori să dărâme casa și să facă curățenie în curte?”.
* O somație trimisă în lumea largă
După una din multele sesizări făcute anul acesta de familia Salamon, primăria a luat o primă măsură. Pe hârtie, deocamdată, ce-i drept. Autoritățile l-au somat pe Constantin Hoisa, unul din moștenitorii defunctului locatar, Vasile Hoisa. Apoi, pe 4 aprilie, primăria a răspuns familiei Salamon:
”La cererea dvs. înregistrată cu nr. de mai sus, privind locuința a cărui proprietar este decedat, aceasta devenind în prezent o ruină, vă comunicăm următoarele:
Numitului Hoisa Constantin (unul din moștenitorii defunctului Hoisa Vasile), i s-a pus în vedere să facă curățenie atât în locuință cât și pe terenul aferent acesteia”.
Adresa de la primărie nu precizează dacă l-au și găsit pe moștenitorul căutat sau i-au expediat somația în cele patru zări, în speranța că îl va găsi, la un moment dat. Nu precizează nici cât timp ar trebui să treacă până la curățenia efectivă sau, în caz contrar, până la următorul pas pe care îl pot face autoritățile locale. În fine, nu precizează – dar nici n-ar avea cum – că șobolanii, câinii, șerpii, liliecii și ce alte dihănii s-or mai aduna acolo vor trăi în bună pace, fără să fie deranjați. Pentru că, până la noi ordine, casa de pe strada David, Nemțișor, Vânători-Neamț, rămâne un focar de infecție în comuna celor 40 de altare.
Ciprian Traian STURZU
P.S.: Aproape de închiderea ediției, Primăria Vânători-Neamț a transmis câteva lămuriri:
”Hoisă Vasile și Ana au cinci copii, dar nu au nicio dezbatere succesorală. Unul dintre copii, Hoisă Costică, ne-a promis că o să încerce să rezolve problema. Primăria nu poate dărâma, pentru că există Legea 51/91 privind autorizarea executării și desființării de construcții. Este nevoie și de o autorizație de demolare, care poate fi dată pe baza unui certificat de urbanism și a unui proiect de desființare emis doar proprietarului imobilului, în baza unui extras de carte funciară și a unui extras de plan cadastral. Trebuie dezbătută moștenirea și abia apoi ne putem îndrepta asupra moștenitorului sau moștenitorilor”.