EDITORIAL / Dacă ar fi să-i cerem socoteală președintelui ales...

… probabil ar trebui să stăm la o coadă destul de lungă, gradul de nemulțumire fiind în evoluție ascendentă, invers proporțional cu încrederea în cel ales. Vina pentru ce ni se petrece azi ar trebui căutată la precedentul, care lipsit de foarte multe a preferat să tacă ca un șifonier, în loc să aducă argumente pentru rezultatele primului scrutin, care au făcut din măsurătorile sociologice niște banale treceri în revistă, ca să nu spunem maculatură. S-a văzut atunci că între instituțiile de forță ale republicii semiprezidențiale în care trăim, nu există coeziunea care să declaseze orice interes, ci dimpotrivă, funcțiuni la comandă, menite să nu tulbure electoratul. Nu era momentul să se acuze public ingerințe ale unor actori statali și nici să se înfiereze o grupare aproape teroristă în rol de susținător al unui candidat abonat să emită numai tâmpenii cu valoare de adevăr pentru cei ce folosesc cărțile ca suport la oale sau pentru joc. Am putea afirma că locul unu de la Cotroceni putea fi luat cu un pic de tupeu în exces, dacă nu se trezea electoratul ostenit să continue tradiția dâmbovițeană a primarului de capitală aburcat președinte.

Efectele acelor momente le gustăm din plin azi. Căciula numită România este mult prea mare pentru scăfârlia îmbibată cu matematică a președintelui actual și pentru întregul aparat din jurul său, care nu știm ce face, pentru că efectele nu sunt pe măsura așteptărilor. Trebuie să admitem că toată derularea evenimentelor din ultima perioadă, a scos la suprafață limitele trâmbițatei onestități, total nepotrivită ca și reacție la provocările vădite din spațiul vecin. Prezenta criză politică este o consecință firească a nepriceperii și a oportunismului. Dacă s-ar uita la cifrele ultimului scrutin și apoi la poziția în care se află, liderii principalelor constructe politice de la noi ar trebui să plece la o reciclare ori în pribegie prin vecini să afle ce trebuie să facă dacă au cele mai multe poziții alese. Dar ți-ai găsit. Nu și nu. Așteptăm prelungirile și apoi loviturile de la 11 metri. Și uite că vin.

Suntem în preajma unor evenimente ce vor zgâlțâi societatea civilă, dacă premierul desemnat nu scoate un executiv credibil din joben, Nicușor va dizolva dintr-o integrală și trei derivate parlamentul ales cu greu, cu șpăgi gheboase pentru locuri eligibile și sforării de tip fanariot. Un scrutin înainte de termen are toate șansele să ne arunce înapoi în promiscuitatea unei administrații mult mai imbecile, dar cu mult tupeu, bazat pe sintagma, reală de altfel, suntem mulți, nene! Alt scenariu ar fi trecerea pe linie moartă a președintelui, care are și un precedent în mandatul comandantului și bine era dacă se repeta și-n cazul Neamțului. Șefia statului ar trece automat în custodia liderului Senatului. Și nici așa n-ar fi mare brânză. Pentru reprezentarea externă rămânem ceva în bătaia ploii, inconsecvenți și incapabili să ne adaptăm la provocările și clenciurile diplomatice de care se face uz astăzi. Pentru că, s-o recunoaștem, mai lipsea un pic și eram făcuți proști cu acte-n regulă de administrația de la Kremlin și fără aportul substanțial al doamnei Șoșo.

Înclin să cred că ideea de resetare a clasei politice actuale este prezentă și printre membrii săi, care, la prima vedere o acceptă, iar după un moment de gândire ar plasa-o după ce se termină mandatul și se amortizează investiția premergătoare. Privind la națiile cu o normalitate firească și o funcționalitate de ceasornic, mă apucă o poftă subită de a citi mai aplicat istoria perioadei lui Carol I și Ferdinand, a evoluției diplomatice a Reginei Maria. Asta e, n-am avut noroc, că și regii sunt oameni.