Fostul internat al Liceului auto – distrus de boschetari, 200 de elevi fac naveta

pietricica turism

Reabilitat, izolat termic și cu acoperiș nou, fostul internat al Colegiului Tehnic de Transporturi  – Liceul auto cum îl știe lumea – este, astăzi, un exemplu clasic de decizii luate prost.

Depopulat în numele unui proiect ministerial care-și propunea să facă un singur campus în Piatra Neamț, la Colegiul ”Gheorghe Cartianu”, internatul a fost transformat în bloc de locuințe de necesitate.

În perioada 2007-2010, în camerele în care elevii își făceau temele și dormeau au fost cazați tot felul de ”defavorizați” cu porniri distructive. Pe lângă ei, au apărut mulți alții, dincolo de orice control al primăriei. Cele 47 de camere, generoase ca spațiu, au fost distruse sistematic, de la tâmplărie smulsă până la parchetul scos de pe jos. Spațiile comune – holuri, băi, uscătorii – au ajuns, cel puțin la parter, la stadiul de perete gol. Până și gresia și faianța au fost scoase de la locul lor. Holurile lungi sunt ”pavate” cu cioburi, bucăți de tencuială și resturi de cărămizi, pentru că, acolo unde spațiul nu a permis manevre ”fine”, ușile au fost scoase, cu tocuri cu tot, prin distrugerea zidului. În unele camere au rămas munți de gunoaie, amintire de la foștii locatari.

Pentru că tâmplăria lipsește peste tot, practic, în toată clădirea, care are două etaje, nu mai există nicio ușă și niciun geam, peste tot este curent. De aer. Curent electric nu mai există demult, nici cabluri nu mai sunt. Cum nu mai există instalații, țevi, calorifere sau chiuvete. Doar în câteva băi au ”scăpat” niște vase WC.

După ce-a căpătat destinația de bloc pentru locuințe sociale, internatul a fost în atenția poliției locale, mai ales după un incendiu provocat de un reșou, în anul 2010. Locatarii au fost triați, iar cei care nu aveau acte – evacuați. În câteva luni, clădirea a fost abandonată și devalizată.

Aceeași soartă a avut-o și cantina de alături, care avea spații generoase pentru bucătărie, magazii de alimente și sală de mese. Acum, pereții despărțitori, din rigips, sunt folosiți ca ”distracție” pentru elevii liceului. În pauze, unii dintre ei, mai ales cei de clasa a IX-a, care încă explorează împrejurimile, se duc să ”facă mișcare” și lovesc cu picioarele în pereți sau în vreun ochi de geam care a supraviețuit altor experiențe similare. Nimeni nu le interzice accesul în zona ”calamitată”, deși nu mai există balustrade pe casa scării și o ”joacă” banală, cu îmbrânceli, s-ar putea transforma într-o tragedie.

Copiii nu se tem, însă. Merg ca experții printre cioburi, moloz și gunoaie. Am întâlnit un grup de ”curajoși”, care voia neapărat să găsească un ”boschetar” aciuat la etajul II. Într-o cămăruță de la capătul holului, existau, într-adevăr, o grămadă de obiecte și un pat improvizat, însă, din fericire, boschetarul nu era ”acasă”.

Noi le spunem elevilor să nu se ducă acolo”, ne-a declarat profesoara Cristina Albu Iacob, directoarea adjunctă a Colegiului Tehnic de Transporturi. ”Însă nu putem decât să-i informăm, nu-i putem obliga să nu se ducă. Iar gard nu se poate face, pentru că sunt căi de acces pentru vecinătăți. Mereu când am făcut planul de pază, care include și garduri, ni s-a spus de la primărie că nu se poate face gard în zona aceea”.

Cu gard, dar și mai lesne fără gard, copiii tot ajung în imobilul devalizat. Unii se duc la fumat. Alții doar ca să vadă ce e prin zonă. Au un aer de stăpâni ai locului, deși clădirea este în proprietatea Primăriei Piatra Neamț. Și este utilizată, în continuare, în scopuri ”sociale”, dacă luăm în calcul sticlele de prenandez și pungile pentru ”aspirat” împrăștiate peste tot.

Acum 20 de ani, internatul sclipea de curățenie. Nu era locuit doar de elevi, ci și de profesorii stagiari, care încă nu aveau o casă a lor. Copiilor le era foarte ușor. Mâncau la cantină, dormeau în internat și traversau strada ca să meargă la cursuri. Unii. Pentru că alții învățau în corpul de alături, care, culmea, n-a beneficiat decât de acoperiș nou, nu și de izolație și fațadă renovată, ca internatul distrus. Acum, elevii navetiști, 200 la număr, se trezesc la 5,30 ca să ajungă la cursuri de la Bicaz Chei sau de la Costișa ori Tazlău. La fel de mult le ia să ajungă, înapoi, acasă. Puțini, cei care provin din familii oarecum mai înstărite, își permit să stea în gazdă, prin cartier, aproape de școală.

Desigur, dacă iau în calcul cât timp pierd pe drum în fiecare zi, nemaivorbind de ”încântarea” de a aștepta un mijloc de transport în plină iarnă, când sunt geruri și viscolește, elevii și-ar dori ca ”fostul internat” să devină ”actualul internat”. Unii dintre ei au avansat și sume și sunt de părere că ar costa vreo 300.000 de euro reabilitarea imobilului. Deși naivi în privința costurilor, sunt realiști în privința termenelor și bobocii de clasa a IX-a nu cred că vor ”prinde” internatul reabilitat, ca să nu mai bată drumurile cu noaptea în cap.

Primăria nici nu ia în calcul această variantă, deși cei 200 de copii ar încăpea numai bine în imobil. Vlad Tudor, purtătorul de cuvânt al instituției, ne-a declarat că intenția municipalității era ca imobilul să fie refăcut și să aibă destinația de locuințe sociale. Doar că lucrurile s-au împotmolit oarecum la acordul vecinilor, tocmai reprezentanții LIceului auto fiind cei care s-au opus. Oare să aibă legătură cu zicala ”tot pățitu-i priceput”? (Cristina MIRCEA)

GALERIE FOTO

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.