Tradiții de Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil

Mesagerul de Neamț urează Sănătate, Putere, Credință tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli!

Biserica Creștin-Ortodoxă prăznuiește pe 8 noiembrie Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoare care, se pare, datează din secolul al V-lea d.H. La origine, a fost simpla aniversare a sfințirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată în Constantinopol. Cu timpul, acest praznic a inclus și sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil, iar, mai târziu, a devenit o sărbătoare închinată tuturor Sfinților Îngeri.

Poate cea mai răspândită credință populară cu privire la Arhanghelii Mihail și Gavriil este că acești doi îngeri păzesc oamenii în tot timpul vieții lor, iar, la sfârșitul vieții, ”în ceasul cel de moarte”, tot ei le iau sufletele. În anumite zone, exista credința că, atunci când omul e aproape să-și dea cea din urmă suflare, Arhanghelul Mihail șade în dreapta lui, dracul în stânga, iar îngerul păzitor la căpătâi. Diavolul caută prin toate mijloacele să atragă spre sine sufletul celui care va muri, însă Sfântul Arhanghel Mihail îl împiedică. Atunci când vede că trupul este aproape să-și dea sufletul, sfântul taie cu sabia capul muritorului.

Tot din credințele străvechi aflăm de ce casa mortului se văruiește imediat după ce a murit: energiile din sângele mortului se risipesc în toate părțile, găsindu-și loc prin pereți, haine etc. Rufele se spală, iar cele care au aparținut decedatului se dau de pomană.

Prin unele sate, încă există credința că, după moartea omului, Arhanghelul Mihail duce sufletul acestuia în lumea cealaltă.

* Hramul Sfinților Arhangheli în Neamț

Mănăstirea Războieni îi sărbătorește pe Sfinții Mihail și Gavriil de mai bine de 600 de ani. Lăcașul de rugăciune a fost ridicat şi sfinţit în anul 1496, în special pentru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în Bătălia de la Valea Albă, din 1476. Biserica şi așezarea mănăstirească de la Războieni nu au fost menite pentru a fi ”bolniţă”, ”spital”, ”infirmerie” sau ”azil” al celor care în luptă au rămas cu schilodirea trupului lor şi în neputinţa de a se ajuta singuri. Biserica a avut şi are menirea de a pomeni, peste secole, numele celor ale căror oseminte odihnesc sub temelia ei şi a momentului. Biserica ”Sfinților Voievozi” din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În 1803, mitropolitul Veniamin Costachi i-a schimbat statutul, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni a fost schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu, al Romanului, care a stărețit aici între anii 1906 și 1925, lăsând, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe în Mănăstirea Războieni.
Mănăstirea Petru Vodă a fost înființată de arhimandritul Iustin Pârvu, în anul 1991, în poiana Hașca, din Munții Stânișoarei. Lăcașul e dedicat celor care au suferit în detenție în timpul regimului comunist. Biserica din lemn, terminată în 1992, a fost pictată de pictorul Mihai Gabor, în perioada 1994-2000, în tehnică tempera, în stil bizantin, atât în interior, cât și în exterior. Mănăstirea Petru Vodă are și două schituri în subordine. Unul este Schitul Păstrăveni, care poartă hramul ”Sfânta Parascheva”, înființat în anul 2001 și aflat în satul Rădeni, din comuna Păstrăveni. Celălalt este Schitul Urecheni, care poartă hramul ”Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț”, înființat în anul 2000, în Urecheni.
Mănăstirea Agapia, al cărei ctitor e hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, a fost ridicată în perioada 1641-1643, planurile fiind făcute de arhitectul grec arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Purtând hramul ”Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, sfântul lăcaș a fost târnosit pe 12 septembrie 1646, de mitropolitul Varlaam al Moldovei, înconjurat de un mare sobor de preoți și călugări, în prezența voievodului Vasile Lupu.

Parohia Sfinții Voievozi din Târgu Neamț are o istorie plină de evenimente. În veacul al XVIII-lea, Mitropolia Moldovei a obținut aprobarea de la Episcopia Armeană din Suceava pentru cedarea bisericii comunităţii ortodoxe din Târgu Neamţ, de mult timp părăsită şi într-o stare deplorabilă. În 1834, după mai multe calcule şi consultări între slujitorii bisericii şi conducerea Mănăstirii Neamţ, pe moşia căreia se afla biserica armeană, se decide construcţia unei noi biserici, în imediata apropiere a celei vechi. După trei ani de osteneală, pe 8 noiembrie 1837, biserica a fost pregătită pentru sfinţire, slujbă oficiată de mitropolitul Veniamin Costache, alături de un sobor de preoţi, în frunte cu părintele Mardarie, stareţul Mănăstirii Neamț.

Chiar dacă Biserica Sfinților Voivozi a mai avut perioade de restriște, astăzi este un frumos lăcaș de rugăciune, ridicat prin donațiile și credința credincioșilor din Pometea și din Târgu Neamț.