Spitalul Județean, a doua zi după crimă

Sâmbătă, 11 ianuarie, a doua zi după ce directoarea de îngrijiri Anca Daniela Patriche a fost ucisă de soțul ei în secția Chirurgie, la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț era liniște, ca într-o zi de week-end obișnuită. În curte destul de puține mașini parcate, câțiva vizitatori, ambulanțe într-un du-te vino, paznici patrulând sau discutând între ei. Cine se gândea că va vedea paznici care măcar mimau un control după tragedie sigur rămânea dezamăgit. Oricine dorea să intre în orice pavilion, pe oricare parte, o putea face fără probleme, nefiind vreun paznic care să flancheze vreuna din intrările principale. Singura zonă unde se făcea văzută prezența unui om în uniformă a rămas accesul principal în spitalul nou și parterul unde se află UPU, unde un paznic asigură perimetrul când în fața clădirii, când pe holul de la UPU.

Primul oficial pe care l-am întâlnit a fost Dan Vasile Constantin, care răspunde pe parte de investiții la spital din partea Consiliului Județean Neamț. Ne-a declarat, din mers, că a stat noaptea în spital și s-a grăbit spre mașină, fără un cuvânt despre ce se poate și ce trebuie făcut. La etajul II, în secția Chirurgie, lângă cabinetul unde a avut loc crima, a fost amenajat un altar cu flori și lumânări. Jos, în fața ușii, mozaicul încă avea urme de sânge. Dr. Alexandru Juncu, managerul interimar al spitalului, era de gardă și a acceptat cu greu să ne ofere un punct de vedere vizavi de ce poate face pornind de la acest precedent: „Incidentul s-a produs în timpul programului de vizită, era soțul ei, toată lumea îl cunoaște… Nu putem percheziționa gențile și sacoșele vizitatorilor! Eu sunt în spitalul ăsta de 50 de ani și n-am auzit de așa ceva, până acum. Și nici nu poți să știi ce este în mintea fiecărui om. Deocamdată, se respectă dispozițiile venite de la Ministerul Sănătății, suntem spital public, nu pot să instalez un sistem de scanare ca să văd fiecare om cu ce intră. Este o anchetă în curs, aștept rezultatele anchetei, ca să vedem ce se poate face. Știu că toată lumea este agitată din cauza a ceea ce s-a întâmplat, dar trebuie să avem niște rezultate”.

Activitatea în spital părea să se desfășoare în ritmul obișnuit. Vizitatorii intrau în secții, unii cu medicamente în mână, alții cu mâncare, cu sacoșe, sau așteptau pe holuri. Îngrijitoarele și asistentele roiau dintr-un salon în altul, trecând rapid cu privirea peste civili. „Am cunoscut-o foarte bine (n.n. – pe Anca Daniela Patriche), fiindcă este colega noastră, o știm de atâția ani și simțim o mare durere față de ceea ce s-a întâmplat, fiindcă nu-i tocmai în regulă. Dar eu, fiind asistentă în terapie intensivă, sunt mai tare de fire. Însă, chiar nu știu ce s-ar putea face, să stea câte un body-guard după fiecare în parte?! N-avem ce face, decât să ne rugăm la Dumnezeu, să nu se întâmple la noi, fiindcă n-avem nici o siguranță de nicăieri. Nu poți să știi fiecare cu ce intenție vine, iar noi trebuie să venim la serviciu și să ne facem treaba”, spunea o asistentă.

Paznicul de serviciu de la parter ne-a explicat că singurul acces monitorizat este cel cu cartelă pentru personalul spitalului și care contorizează prezența la program. Instalat lângă lifturi în spitalul nou și la parterul fiecărui pavilion din curte. Cât privește accesul vizitatorilor, paznicul a spus că sistemul securizat, pe care fostul manager Codruț Munteanu a vrut să-l implementeze, a fost abandonat. „Când s-a întâmplat incidentul, era în timpul programului de vizită, iar eu, ca paznic, nu am voie să umblu în sacoșele oamenilor. Sistemul de acces electronic este doar pentru personal, cu cartelă, pentru pontaj. Celălalt sistem de acces, pentru vizitatori, pe care voia fostul manager să-l instaleze, nu există”. În spitalul vechi, oamenii intrau și ieșeau fără ca cineva să-i întrebe ceva, fiindcă nu erau paznici. Probabil patrulau în alte zone ale curții.

Aproape de spital, l-am întâlnit și pe dr. Josef Koszeghi din cadrul secției Chirurgie și președintele Colegiului Medicilor Neamț. Domnia lui a avut o părere foarte tranșantă: „Trebuie să se facă ceva, fiindcă Anca a simțit că este urmărită, chiar agresată și eu am înțeles că a anunțat poliția pentru a fi protejată, dar nu știu alte detalii. Ei, la capitolul ăsta, noi nu ne simțim protejați. Nu că am vrea daune sau ceva de genul ăsta, dar să simțim această protecție, în timpul activității. Și la Urgență vin tot felul de oameni, și oameni bine crescuți, educați, dar și oameni sub influența băuturilor alcoolice. Corpul de pază trebuie să fie aproape de noi, ca atunci când apare un astfel de episod, să simțim că suntem protejați, iar când se întâmplă pe o secție ceva, să avem acces direct la telefon sau o modalitate de a-i anunța ca să ne apere. Mai este un aspect: s-a venit, acuma, cu ideea unui acces permanent în secțiile spitalului, or, nu știu dacă este cel mai bine, fiindcă ne încurcă și pe noi în activitate, acest amestec între cadre medicale și aparținători. Dacă s-ar reglementa, atunci și paznicii ar fi mai atenți. Paznicii au spray-uri, au bastoane, dar am înțeles că sunt și ei limitați în a le folosi. Cred că trebuie mai multă vigilență în protecția noastră”.

Spitalul Județean va trece și de acest week-end iar luni va începe o nouă săptămînă. Câteva zile lumea va comenta tragedia și apoi totul va reintra în normalul cu care lumea este obișnuită. Bolnavii vor cumpăra medicamente, mâncarea nu va sări de 5 lei pe zi, și, nu-i așa, continuă planurile pentru spitalul de peste 100 milioane de euro. Unul perfect securizat, suntem siguri.

C.I.