Coronavirusul sau COVID-19 este, oficial, la nivel de pandemie. În România, pe 17 martie, raportarea oficială de la ora 10 arăta 184 cazuri, din care 16 declarate vindecate. În Neamț, până la aceeași oră de referință, erau confirmate cinci cazuri. Valorile sunt în creștere și este clar că autoritățile au dificultăți în încercarea de a opri răspândirea virusului. Autoritățile din România pot învăța din exemplele altor state, care au fost puternic lovite de coronavirus înaintea noastră.
Cum a început coronavirusul și ce a făcut China?
Noul coronavirus, numit COVID 19, a fost prima oară identificat în China. În 31 decembrie 2019, guvernul chinez anunța că zeci de persoane erau tratate de o formă nouă de gripă. Pe 1 ianuarie a fost identificat locul de proveniență a noii boli: o piață din orașul Wuhan. Abia în 7 ianuarie a fost identificat virusul ca o formă nouă de coronavirus, COVID 19. În 11 ianuarie, a fost anunțat oficial și primul deces din cauza coronavirusului. Deși au fost multe presupuneri și teorii, oficial nu a fost indicată cauza pentru care acest virus a început să se răspândească.
China a fost prima țară care s-a confruntat cu COVID 19, iar măsurile luate de autorități au fost agresive. Orașul Wuhan, precum și altele învecinate, din provincia Hubei, au fost carantinate complet. Locuitorii au fost plasați în izolare forțată la domiciliu, armata a fost adusă pentru a impune respectarea măsurilor. În jur de 50 de milioane de oameni au fost puși în carantină, pentru mai mult de o lună. Majoritatea fabricilor din zonă vor rămâne închise până în 20 martie. Autoritățile au făcut apel la cetățenii din jurul provinciei Hubei și din orașele mai mici să intre în auto-izolare. Au fost aplicate pe scară largă măsuri de ”distanțare socială”, prin închiderea școlilor și universităților în zonele afectate, interzicerea adunărilor cu mai mult de 100 de persoane (la început, apoi a oricăror adunări), anularea evenimentelor culturale, artistice sau sportive (concerte, expoziții de artă, meciuri de fotbal etc.), închiderea restaurantelor etc. În unele orașe, au fost oferite inclusiv recompense financiare pentru persoanele care prezentau simptome și anunțau, pentru a fi testate. Existau și recompense financiare pentru cei care raportau cetățeni care nu respectau regulile de carantină sau auto-izolare. (sursă: The Guardian)
Prima măsură luată a fost limitarea transporturilor din zona afectată. Eforturile Chinei au fost facilitate și de nivelul ridicat de control pe care autoritățile îl au asupra cetățenilor, utilizând supravegherea electronică. Aplicații de telefon mobil au fost folosite pentru a monitoriza mișcările oamenilor în carantină sau izolare. Conform unui articol publicat de revista Forbes, China a folosit la scară largă sisteme de recunoaștere facială și chiar drone pentru a monitoriza populația în regiunile cele mai puternic afectate de COVID 19. (sursă: Forbes)
Eforturile Chinei au fost lăudate de Organizația Mondială a Sănătății, care a caracterizat strategia ca fiind o ”abordare îndrăzneață” afirmând: ”China a desfășurat poate cel mai ambițios, agil și agresiv efort de limitare a bolii, din istorie”. Mai mulți experți au lăudat în principal rapiditatea cu care s-a acționat în China, ceea ce a limitat răspândirea virusului în alte zone ale țării, dar și carantinarea agresivă a zonelor afectate. Conform statisticii disponibile pe Woldometers.info, până în 16 martie, China a avut 80.879 de cazuri de coronavirus, de departe cel mai mare număr din lume până în prezent. Având în vedere că a fost prima țară lovită și numai Wuhan avea o populație de peste 11 milioane de oameni, numărul nu mai pare atât de mare. Mai impresionant este că numărul de noi infectați pare să scadă constant, de la aproape 2.000 pe zi la începutul lui februarie la mai puțin de 50 pe zi la mijlocul lui martie. Există și unele dubii privind acuratețea datelor prezentate de autoritățile chineze, dar desființarea spitalelor ridicate în Wuhan și ridicarea unor măsuri din carantină par a arăta că, în cazul Chinei, ce a fost mai rău a trecut. Medici și alți voluntari din China se deplasează în prezent în statele cele mai afectate de noul coronavirus, pentru a oferi asistență și a împărtăși din experiența dobândită.
Exemplul statelor asiatice: Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, Hong Kong
O țară unde se pare că măsurile luate au fost eficiente este Coreea de Sud. Aici, primul caz de COVID 19 a fost confirmat în 20 ianuarie. Pe 20 februarie, totalul ajungea la 104. La 1 martie, numărul era de 3.736, cu o medie de peste 500 de cazuri pe zi. Ulterior, pe parcursul lunii martie, numărul de noi bolnavi a scăzut de la zi la zi. E mult prea devreme pentru a spune că au scăpat de amenințarea virusului, dar par a fi pe drumul cel bun. De asemenea, dacă la nivel mondial rata decesului pentru COVID 19 este între 2% și 3%, în Coreea de Sud rata mortalității a fost sub 1%. A existat și un factor norocos: majoritatea celor afectați din țară făceau parte dintr-o sectă religioasă care se concentra pe atragerea populației tinere, care are o mai mare imunitate la virus.
Deși au fost printre primele state afectate, ei au avut experiența unor epidemii din anii anteriori, cu SARS sau MERS. Chiar cu o lună înainte de declanșarea acestei crize, în Coreea de Sud se desfășurase o simulare de epidemie la nivel național. Existau proceduri clare, personal specializat și un sistem de comunicare între autorități și populație.
După ce au fost confirmate primele cazuri, s-a stabilit un serviciu telefonic de consultanță, iar în locuri publice și clădiri au fost instalate și pornite camere termice care pot detecta persoanele cu febră. Măsurile de carantină individuală au fost foarte stricte. S-au folosit centre specializate în boli infecțioase pentru a evita riscul de a aduce persoane infectate în spitalele generale. Carantina la domiciliu, cu acces la personal medical și echipament necesar, a fost folosită la scară largă. La fel monitorizarea electronică, pentru a se asigura că persoanele în carantină sau izolate la domiciliu respectă restricțiile impuse. Totodată, s-a desfășurat o campanie extinsă de responsabilizare civică, prin informarea publicului asupra pericolelor. Combinarea acestor elemente a permis desfășurarea în condiții bune a campaniei de depistare de posibile infecții. Prin intermediul aplicațiilor de smartphone, apropiații persoanelor depistate pozitiv, rude sau vecini, erau informați și invitați să se testeze.
Un sistem de triaj riguros a asigurat că vor putea fi identificate cazurile grave, duse în secții speciale pentru tratament.
Poate cel mai important factor pe care s-a pus accent în Coreea de Sud este depistarea virusului în fază incipientă și tratamentul rapid. Spre deosebire de China, Coreea de Sud nu a apelat la carantina unor orașe sau regiuni, nici chiar în Daegu, cel mai afectat oraș. Dar a dat posibilitatea populației să se testeze pentru COVID-19, chiar dacă nu prezenta simptome. Peste 240.000 de teste au fost efectuate până în prezent. Pot fi efectuate 20.000 de teste pe zi și răspunsul este primit între 6 și 24 de ore. În orașele cele mai afectate, s-a dat posibilitatea testării în sistem ”drive-through”, unde șoferii pot intra cu mașina în zone speciale, pentru a fi testați împreună cu pasagerii. Astfel au putut fi identificate persoane infectate care prezentau simptome foarte ușoare. Costul unui test era echivalentul a 130 de dolari americani, doar jumătate fiind suportat de cetățean, restul de asigurator. (informații din asiatimes.com, forbes.com și thediplomat.com). Au fost implementare și măsuri de ”distanțare socială”: închiderea grădinițelor, școlilor și universităților, anularea evenimentelor publice și limitarea adunărilor religioase.
La fel ca în cazul Chinei, răspunsul autorităților din Coreea de Sud a fost rapid și drastic, ridicând poate și unele semne de întrebare în privința respectării drepturilor la viața privată. Dar se pare că, în ambele cazuri, se văd rezultatele.
Taiwan, Hong Kong și Singapore par a fi, de asemenea, exemple pozitive. Hong Kong, insulă cu peste 23 de milioane de locuitori și una dintre cele mai mari densități a populației din lume, aflată la 130 de km de China continentală, a avut doar 59 de cazuri până la 16 martie.
După ce China a anunțat problemele din zona Wuhan, răspunsul autorităților din aceste state a venit imediat: toate persoanele care veneau din regiunea Hubei erau testate. Dacă persoanele prezentau tuse sau febră erau puse sub carantină obligatorie. Pe măsură ce situația a evoluat, măsurile au devenit mai severe: limitarea transportului, instalarea monitoare de temperatură în zone publice pentru a identifica persoane cu febră. În Hong Kong au fost distribuite 6,5 milioane de măști sanitare și 25.000 de termometre în școli. Campania de responsabilizare a populației s-a făcut prin toate mijloacele media: informare despre noul coronavirus, simptomele și căile de evitare a îmbolnăvirii, unde se găsesc centrele de tratament etc.
În aceste trei teritorii, nu s-au luat măsuri de carantină pe scară largă, preferându-se carantina individuală sau măsurile de auto-izolare. Au fost folosite spații publice pentru carantinarea unui număr mai mare de persoane. Distanțarea socială a făcut parte din strategia autorităților din aceste teritorii, mulți funcționari fiind rugați să lucreze de la domiciliu, evenimente sociale au fost anulate. (sursă: New York Times)
În toate cazurile de mai sus, coronavirusul nu a fost învins sau vindecat complet. De aceea nici oficialitățile nu anunță victoria, dar, conform datelor oficiale disponibile, numărul cazurilor noi e în scădere.
Ce se întâmplă în Europa și SUA?
Coronavirusul a apărut puțin mai târziu în Europa, dar a lovit puternic. De departe, cea mai afectată în acest moment este Italia. Până pe 17 martie au fost confirmate 27.890 de cazuri de COVID 19 în Italia și 2.158 de morți. Este cea mai afectată țară, după China.
Cum s-a ajuns aici? Oficial, primul caz de coronavirus a fost depistat pe 29 ianuarie, doi turiști chinezi. O zi mai târziu, premierul Giuseppe Conte a declarat starea de urgență pentru șase luni. Pe 20 februarie, în Lombardia, a fost diagnosticat cu coronavirus primul cetățean italian. Se prezentase la spital cu 2 zile înainte cu febră, dar fusese trimis acasă. În ciuda datelor oficiale, unii specialiști, printre care Flavia Riccardo, cercetător la Departamentul de Boli Infecțioase, apreciază că ”virusul a existat și s-a răspândit în Italia nedetectat pentru o perioadă mai mare de timp”, astfel justificându-se și evoluția foarte rapidă a bolii de la acest moment. Anterior datei de 20 februarie, a existat un număr neașteptat de mare de persoane diagnosticate cu pneumonie, ceea ce ar susține această teorie. Pe 23 februarie, 11 orașe din nordul Italiei erau puse sub carantină și măsuri stricte erau instituite în Milano, limitând circulația populației și activitatea economică.
Măsurile luate de autorități nu au fost, însă, îndeajuns de rapide și mesajele transmise populației au fost mixte. Situația economică a Italiei era stagnantă și anterior apariției coronavirusului, iar un puternic accent s-a pus pe nealarmarea populației. Deși premierul discuta despre stare de urgență încă de la primul caz depistat, unii politicieni influenți la nivel local, cum ar fi guvernatorul Lombardiei, una dintre cele mai afectate zone, descria noul coronavirus ca fiind ”doar puțin mai rău decât gripa normală”. Un alt factor, identificat de profesorul Della Giusta, de la departamentul de economie al Universității din Reading, ține de cultura și normele de comportament din Italia: ”Spațiul personal în Italia este mult mai mic decât în alte țări. Obiceiul este să săruți pe cineva ca un salut. Există un nivel mai mare de contact fizic pentru oameni”.
La 1 martie, numărul cazurilor a depășit 1.500 și s-au luat măsuri de distanțare socială la nivel național. Pe 4 martie, s-au închis școlile și universitățile. Spitalele din Lombardia dădeau primele semne că nu fac față situației, personalul medical lucrând program prelungit și resursele fiind la limită. Cu toate acestea, nu s-a mers pe limitarea mișcării populației, ca în China, și au apărut imagini cu stațiuni aglomerate din Italia, localuri pline și evenimente culturale care continuau fără probleme. Carantina totală în Italia a venit pe 10 martie cu prevederi stricte: cetățenii nu ies din reședințe decât din motive medicale sau care țin de nevoi urgente la locul de muncă, orice eveniment sau adunare publică este anulat, toate restaurantele și localurile sunt închise. Când făcut anunțul, premierul Conti a declarat: ”Voi semna un decret care poate fi rezumat într-o singură expresie: Eu stau acasă!”.
Datele privind infectarea în Italia sunt îngrijorătoare. Mai ales în contextul în care, de la sfârșitul lui februarie, testarea pentru COVID 19 s-a limitat la cei care manifestă simptome puternice, deci numărul celor infectați, dar asimptomatici poate fi chiar mai mare. Rata ridicată a mortalității în Italia este explicată, cel puțin în parte, de faptul că țara are cea mai mare medie de vârstă din Europa. Vârsta medie a persoanelor care au murit de coronavirus este 81 de ani.
Italia nu este însă singura țară afectată. Toate statele Uniunii Europene au luat măsuri împotriva noului coronavirus, dar este mult prea devreme pentru a judeca dacă sunt eficiente.
Președintele Franței, Emmanuel Macron a anunțat că se închid granițele externe ale Uniunii Europene și ale zonei Schengen, începând de marți, 17 martie. Toate statele europene au impus restricții la granițe, limitând accesul persoanelor din zonele infectate. Cele mai multe, printre care Italia, Franța, Spania, Germania, Danemarca, Belgia, Austria, Portugalia, Grecia și Cehia, au întrerupt activitatea în școli și universități, unele de tot, altele doar în zonele cu cazuri confirmate. În toate țările UE s-a interzis participarea la evenimente publice, singurul lucru care diferă fiind numărul maxim permis.
În Spania, a fost declarată stare de alarmă, guvernul impunând carantină cvasitotală. Executivul preia controlul tuturor resurselor sanitare din țară și va fi ”autoritatea competentă” în întreaga Spanie (sursă: Digi24). S-a restrâns libertatea de mișcare în întreaga țară, cu excepția cazurilor excepționale. S-au închis centrele comerciale neesențiale, centrele sportive și culturale, transportul feroviar de persoane este limitat. Autoritățile spaniole vor folosi drone pentru a monitoriza populația aflată în carantină sau izolare. Drone echipate cu difuzoare vor îndemna cetățenii aflați pe străzi să se întoarcă în locuințe.
Ziarul The Guardian a făcut o sinteză a măsurilor luate în Marea Britanie. Principala zonă unde a fost identificat noul coronavirus este Londra, Sir Patrick Vallance, consilier științific șef, apreciază că Marea Britanie se află cu 3 săptămâni în urma Italiei. Au fost interzise evenimentele publice și s-a făcut apelul pentru distanțare socială. S-a recomandat evitarea restaurantelor, cinematografelor, cluburilor și, unde e posibil, să lucreze de la domiciliu. Persoanele cele mai vulnerabile la boală, însemnând vârstnici și bolnavi cronici, ar trebui să se autoizoleze pentru 12 săptămâni. Dacă o persoană prezintă simptome, însemnând tuse persistentă și febră, toți din locuință ar trebui să se autoizoleze pentru 14 zile. În prezent, școlile rămân deschise, dar primul ministru a anunțat că, în funcție de evoluția epidemiei, asta s-ar putea schimba. Autoritățile au precizat că se vor concentra pe testare, făcând eforturi pentru a crește numărul de teste disponibile.
Ungaria, Danemarca, Lituania, Slovacia, Cehia și-au închis total sau parțial granițele. Rusia și-a închis granița cu China, Norvegia și Polonia și reduce numărul zborurilor cu Uniunea Europeană. Italia, Belgia și Cipru au interzis reuniunile publice, indiferent de numărul participanților.
Alegerile locale din Marea Britanie, programate pentru luna mai, au fost amânate pentru 2021. De asemenea, alegerile regionale din Italia vor fi amânate, conform presei.
Germania a aplicat tehnici inspirate de la Coreea de Sud – concentrarea pe testare și detectare timpurie a virusului. Este singura țară europeană care, în zonele cele mai afectate, a implementat testare ”drive-through”.
Situația nu pare a fi mult mai bună nici în SUA. Reacția inițială a autorităților a fost să se asigure că nu există panică în rândul populației și că economia nu este afectată, dar asta a întârziat răspunsul în fața virusului. Mai mulți oficiali americani au afirmat că s-au luat măsurile necesare și că nu există motive de îngrijorare. Cu toate acestea, în ultimele zile, numărul celor infectați a crescut simțitor. Conform Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC – Center for Disease Control), până pe 16 martie erau 1.629 cazuri de COVID-19 în Statele Unite. Și 41 de decese. Experții americani spun că stadiul e incipient și acest număr va crește rapid în zilele următoare. Președintele SUA a anunțat starea de urgență. A fost emisă o decizie prin care sunt suspendate călătoriile din Europa în Statele Unite. În mai multe orașe importante, printre care New York și Los Angeles, toate restaurantele și barurile au fost închise. Autoritățile pun accentul pe testare, încercând să dezvolte un test nou, mai rapid și cu mai puține erori. Nu se cunoaște cât va dura până la finalizarea acestuia.
Ce poate învăța România?
Țările asiatice au fost primele lovite de noul coronavirus, dar pare că au fost și cele mai pregătite pentru criză. Experiența anterioară, cu alte epidemii, cum a fost SARS, a făcut atât autoritățile, cât și populația să înțeleagă cât de gravă poate fi situația și să ia măsuri rapide.
Viteza implementării măsurilor de protecția pare a fi principala diferență între statele asiatice și cele europene. Limitarea mișcării, închiderea parțială a granițelor, izolarea, carantina, distanțarea socială au fost luate în calcul de toate țările, dar au avut mai mare succes în zona asiatică.
O diferență majoră ține de testare și detectarea bolilor. Multe țări din Europa nu au tehnologia disponibilă în Coreea de Sud pentru a detecta persoane cu gripă. Monitorizarea electronică a fost posibilă în China, dar multe măsuri implementate acolo nu sunt permise în țările din UE. Coreea de Sud testa 20.000 de persoane zilnic. Italia a efectuat 45.000 de teste în total, fiind țara cu cele mai multe teste din UE. Germania avea o capacitate de 1.500 de teste pe zi, dar și-a propus să ajungă la 10.000 până la finalul lunii martie.
O lecție importantă e și pentru populație, nu doar pentru autorități. Este nevoie de disciplină și răbdare. Regulile impuse de autorități trebuie respectate. Carantina, izolarea la domiciliu se fac din motive temeinice. O persoană infectată este un pericol nu doar pentru sine, ci pentru toți cei din jur.
Vlad BĂLĂNESCU