”Știam exact ce cuib de șobolani voi stârni, un cuib de șobolani care va riposta”- Florin Hozoc, donatorul echipamentelor pentru colectat plasmă

Interviul amplu cu Florin Hozoc a pornit de la un articol în care era prezentat drept un personaj controversat, implicat în afaceri discutabile, condimentate cu anchete DNA. Și de aici ipoteza că insistența sa de a se colecta plasmă convalescentă în România are alte scopuri, inclusiv acela de a vinde plasma în străinătate. prima parte a interviului o puteți citi aici.

– Acest articol poate fi considerat un fel de argument pentru doctorii care v-au refuzat echipamentele, sub diverse pretexte. Cred că ar trebui lămurite aspectele, în condițiile în care acest articol se tot rostogolește pe internet.

–  Articolul este scris de peste 3 săptămâni, el nu s-a rostogolit decât ca orice fake-news, fără să fie preluat de nimeni.

Nu mi-am propus să răspundem la conținutul articolului, ci la niște lucruri pe care oamenii și le pot închipui citindu-l și vă pot pune sub semnul întrebării buna intenție. Despre asta este vorba.

– Absolut. Trăim într-o lume în care preferăm să suspectăm pe oricine care ni se pare ciudat, adică se poate să doneze cineva ceva fără să aibă el vreun interes? Adică unde vedem că toți fură, toți se îmbogățesc și apare unul care dă degeaba, e suspect. De parcă n-ar mai exista și alții care fac lucrul ăsta, de parcă n-ar exista exemple cu oameni care fac un spital, cu alți oameni care se unesc și fac ceva bun, de parcă n-am avea exemplul lui Raed Arafat care a făcut SMURD-ul de unul singur și-l înjurau toți. În general privatul este o chestie rea și atunci când vine unul, de care putem să legăm tot felul de etichete că-l găsim noi pe google că nu știu ce a scris nu știu cine despre el, normal îl luăm la măcelărit. Dar răspund punctual la toate. Cu ce începem?

– S-a făcut o speculație aici vizavi de o așa-zisă diferență dintre plasma convalescentă și plasma hiperimună, ”intenționat” strecurată în protocolul cu Ministerul Sănătății, pentru ca plasma să poată fi scoasă din țară pentru ”testare”.

Diferența dintre plasma convalescentă și plasma hiperimună există doar în capul celor care nu știu carte. Plasma convalescentă se mai numește și hiperimună, că de aia convalescentului i se face o analiză ca să vedem dacă are suficienți anticorpi, adică dacă plasma aia e hiperimună, că dacă nu, nu i-o recoltăm, că nu folosește nimănui. Noi recoltăm doar plasmă hiperimună. Exact cum era să ne fure Ardealul, așa era să ne fure și plasma noastră, pentru că oricum noi avem gene speciale și plasmă specială și vor să ne-o fure evreii. Nu se recoltează decât plasma hiperimună, ca să fie administrată unui pacient care nu are suficienți anticorpi ca să învingă boala, dacă plasma nu e hiperimună, nu se recoltează, chiar dacă donatorul s-a vindecat de Covid.

– Și suspiciunile merg mai departe, vizavi de acest protocol încheiat cu MInsiterul Sănătății, și au fost invocate și de doamna dr. Marin de la Piatra-Neamț, care a spus, la un moment dat, că nu vrea să dea cu subsemnatul.

– Ministerul Sănătății își exercită niște prerogative pe care nu le are, și amestecă Agenția Națională a Medicamentului și scoate din ecuație minunatul sistem de tranfuzie. Protocolul ăla spune așa: este un nebun – Hozoc – care vrea să dea niște echipamente cu scopul de a fi folosite ca să colectăm plasmă convalescentă, care să fie folosită exclusiv pentru tratamentul pacienților critici. În sensul ăsta, instituțiile implicate în autorizare fac protocoalele în colaborare cu Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, pentru că în Statele Unite, în Franța în Germania, în Italia peste tot, cei care au aprobat studiile clinice și protocoalele terapeutice sunt instituțiile omoloage ale Agenției Naționale a Medicamentului. Centrul de transfuzie este un simplu operator care recoltează plasma în România, iar spitalele sunt și ele un operator care administrează plasma. Păi nu pui operatorul să facă regulile, ci autoritatea de reglementare și control în domeniul administrării de medicamente. N-a vrut nimeni să fugă de operatorul numit centrul de transfuzie, absolut deloc. Mai mult decât atât, s-a discutat ca recoltarea de plasmă să se facă în centrele de transfuzie sanguină de la nivelul spitalelor, pentru că în discuțiile pe care le-am avut înainte de semnarea acestui protocol s-a pus problema siguranței recoltării plasmei de la convalescenți, în ideea că nu are rost să amestecăm donatorii normali, care se duc să doneze sânge, cu persoanele care au fost infectate și despre care astăzi noi știm că nu mai au Covid, dar nu știm sigur. Și atunci soluția era să se facă colectarea la spitalele Covid, pentru că au circuite separate, au personal, au tot cele trebuie, dar nu e nimic ilegal, să ne înțelegem. Doamnele de la transfuzii, care tot timpul s-au speriat că le ia cineva moșia, au început să strige că ar fi ilegal și au invocat Legea 282 a transfuziilor care spune că în România orice colectare de sânge și plasmă se face doar în centrele de transfuzie, dar au uitat să citeze tot articolul, care continuă cu ”sau unitățile de transfuzie din spitale”. Deși, ca să dau un singur exemplu, spitalul de urgență Floreasca folosește 99% din sângele pe care-l recoltează la propria unitate de transfuzie. Fiecare spital mai mare, când a văzut că centrele de transfuzie nu sunt in stare să livreze sânge, și-a organizat propria unitate și are donatori pe care-i sună când e nevoie de sânge.

– Ajungem la condițiile din protocol și anume să vi se comunice numărul de donări și numărul de persoane care au beneficiat de această plasmă, probabil fiind suspectat că vreți să faceți ceva cu aceste date.

– În mod normal, în orice contract de sponsorizare, trebuie să primesc un raport. Ce să fac cu informația asta, în care tu nu dai nume, prenume, cine a donat, cum a donat, nu trebuie să spui decât că ai colectat plasmă de la atâția donatori și ai administrat-o atâtor pacienți. Este o chestiune uzuală în absolut orice contract de sponsorizare. Echipamentele mele pot face 10 colectări pe zi, eu când am calculat am spus că nu pot să cer să faci 250 de donări, că n-ai experiență, dar fiind pandemie, îți cer minim 100 de donări pe lună, care înseamnă 35% din capacitate. Și nu durează un sfert de oră instalarea kit-ul decât dacă ai două mâini stângi, pentru că e un furtun de perfuzor, care se trece după niște role. Echipamentul are desen pe el, pe unde trebuie să bagi furtunul ăla. Doamnele de la București erau și ele speriate, dar după ce-au văzut că durează un minut au spus că nu credeau ca e atât de simplu, singurul lucru complicat este să-i bagi omului acul în venă, lucru pe care trebuie să știi să-l faci și când pui perfuzie sau iei sânge pentru analize, după care setezi greutatea donatorului și în felul acesta se setează automat ce cantitate de plasmă trebuie să i se ia, și dai play. Echipamentul începe să colecteze sânge, se învârte în acea centrifugă foarte mică, care are filtrele, rămâne în punga de colectare doar plasma și se duc pe circuitul de retur globulele roșii și trombocitele care intră înapoi în organismul donatorului. Nimic complicat.

– Complicat sau, mai bine zis controversat, erați descris într-o investigație jurnalistică în care se vorbea despre offshore-uri și anchete DNA. 

– Da, s-a scris că Florin Hozoc este asociat cu un un offshore. Și i-am sunat pe cei de la Rise Project și le-am spus că sunt asociat cu două offshore-uri. Le-am explicat că eu dețineam 40% dintr-o firmă și eram plătitor de taxe și impozite în România, iar offshore-ul nr. 1 era al lui Istvan Komporaly și offshore-ul nr. 2 al lui Zsolt Becze. Dar între timp firma asta a dat faliment, eu am fost dat afară din firmă, iar în momentul de față Istvan este trimis în judecată pe procedura de insolvență pentru atragerea răspunderii. Așa s-a dovedit că insolvența este în sarcina lui și că firmele alea două erau controlate de el, deci nu erau ale mele. Sunt documente, se poate vedea pe portalul justriției, deci nu spun prostii. În legătură cu anchetele, sunt martor într-un dosar DNA în care, în baza probabil și a mărturiilor mele, sunt trimiși în judecată niște oameni foarte apropiați mie, dar întotdeauna când cineva m-a întrebat dacă știu anumite lucruri, niciodată n-am mințit. Așa se face că sunt martor într-un dosar în care sunt trimiși în judecată doi dintre cei mai buni prieteni ai mei Cristi Boureanu și Sebastian Vlădescu, Dar, repet, eu sunt martor în acest dosar, nu am altă calitate.

– Ce sentiment aveți după toată povestea asta, când încă nu știți cine acceptă echipamentul, cine nu, și ce se va întâmpla în viitor?

-Eu sunt foarte relaxat. Eu știam exact ce înseamnă sistemul național de transfuzii, știam exact ce cuib de șobolani voi stârni, un cuib de șobolani care va riposta și va încerca să spună că totul este o furăciune. De aceea am încercat să mă asigur, inclusiv printr-o colaborare exemplară cu Violeta Oancea, de la care am acceptat tot felul de modificări de contract, deși unele m-au enervat când mi le-a cerut, și au fost momente în care-mi venea să renunț. Dar mi-am adus aminte de fiecare dată că știam că lucrurile așa vor fi. Am o singură durere, în fiecare seară, când mă întâlnesc cu părinții mei care sunt din Piatra-Neamț și pe care i-am adus să stea cu noi în București și sunt oameni de aproape 80 de ani, și o văd pe mama că oftează și-mi spune că muncesc prea mult și sunt prea agitat și într-o zi am să mă pierd. Și teama mamei mele mă doare cel mai tare, în rest nu am nicio problemă pentru că eu știam la ce să mă aștept dar când o văd pe mama cum se plânge soră-mi cu lacrimi în ochi că ăștia or să-mi facă rău, aia este singura mea problemă.

– La ce fel de ”rău” vă referiți?

– Vă povestesc un lucru, care pe mine m-a șocat. Fondatorul companiei Hemarom , acea companie pe care o găsim în orice centru de transfuzie din România, inclusiv în forma că a dat echipament cu scopul de a-și stimula vânzările de consumabile, acea companie a fost fondată de foarte bunul medic și recunoscut în Franța Jean Gerota, nepotul lui Dimitrie Gerota, fondatorul spitalului Gerota. Cât de disperați pot să fie cei de la Hemarom, de a ajuns domnul profesor Jean Gerota, membru corespondent al Academiei Franceze de Medicină, să sune tot felul de profesori din România, care s-au implicat activ în acest proiect, oameni care nici nu mă știu, dar au aflat de mine după ce-au fost sunați de Gerota, care le-a spus: ”Te sun ca un prieten, vezi că se va lăsa cu arestări, pentru că Hozoc trebuie arestat. E un bandit și mai bine te dai deoparte, fă un pas în spate, ți-o spun eu care sunt un prieten”. Cât de disperați să fie oamenii ăștia să treacă la genul acesta de intimidări?

– Dincolo de intimidări și de rezistența din sistemul de transfuzie, există foarte mulți oameni care văd donația dumneavoastră drept un gest de altruism.

– Nu! Ceea ce fac eu nu e altruism. Sunt egoist, dar sunt ambițios, nu suport când oamenii îmi spun că sunt erou sau că sunt salvator și le-am spus că nu sunt nici erou, nici salvator. Da, am dat din averea mea, pentru că toată nebunia asta mă costă aproape 500.000 de euro – 18 echipamente plus 6.000 de kit-uri, dar nu e altruism, să mă ierte Dumnezeu! Poate și Dumnezeu mă consideră altruist, dar nu este altruism. Am făcut-o pentru că sunt un antreprenor, care vrea să facă Statul român să înțeleagă un lucru: pot să fac bine țării ăsteia și pot să fac profit făcând bine țării. Doar că țara trebuie să mă lase. Eu vreau să vând medicamente, dar dacă tu te uiți urât la mine și nu vrei să cumperi medicamente de la mine care, ce să vezi?, sunt singurul care-ți mai vinde medicamente, pentru că de exemplu la imunoglobulină sunt singurul nebun care se bate cu cei doi producători pe care-i reprezintă și mai obține imunoglobulină. Dacă nu vrei să cumperi imunoglobulină de la mine, eu fiind singurul care poate să-ți vândă, să știi că vei muri, și eu, care sunt un antreprenor, și îți voi vinde, cu siguranță, sicrie. Sună cinic, dar un antreprenor ca mine asta face, folosește oportunitățile pentru a-și realiza obiectivul, iar obiectivul unui antreprenor este să facă profit. Eu am terminat facultatea de filozofie, renunțând la medicină. Anticii numeau filozofia regina științelor. Pe mine filozofia m-a învățat să gândesc și absolut orice domeniu să-l studiez cu metodă, încât să pot să devin foarte bun. În antreprenoriat eu asta am făcut.

A consemnat Cristina MIRCEA

adolescenteen news

1 COMENTARIU

  1. Acest domn a dorit sa doneze ,nu a cerut nimic nimanui asa ca nu inteleg de ce doctorita de la transfuzii isi facea probleme? Am vazut ca oamenii de afaceri din occident au un principiu .Castigi atunci donezi .De asta marea majoritate a donatiilorau primite in Romania au fost din partea oamenilor de afaceri straini

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.