PSD, un partid numit Arsene

Fiecare pesedist din Neamț cu ambiții politice, fie el senator, deputat, primar, director de deconcentrată, politruc promovat prin/sub diverse birouri, consilii de administrație sau spre alte sinecuri, are o obsesie la care se raportează. Este vorba de Ionel Arsene, președintele partidului, cel rar văzut prin județ dar, chiar și așa, îi ține strâns în arcanul partidului pe toți, prieteni, oponenți sau simpli membri. Personaj controversat, care a trecut deja peste mai multe lovituri care ar fi fost devastatoare pentru majoritatea politicienilor, Arsene este, vrem, nu vrem, omul în jurul căruia se învârte totul în județ. Și acest lucru îl recunosc, direct sau indirect, chiar liberalii, dușmanii săi politici, care și ei se raportează la tot ce face Arsene. Când Arsene nu face nimic liberalii locali par să-și piardă obiectul muncii, deoarece atunci ar trebui să ia inițiativa. Oamenii se împart pentru liberali în prietenii sau dușmanii lui Arsene și sunt tratați în consecință. Mai ales de când propriile sondaje, nefinalizate, îl au tot pe Arsene în prim plan.

Cum s-a putut ca un personaj fără multă cultură, inclusiv politică, dar cu un fler deosebit în a-și alege prietenii/colaboratorii/stăpânii, să ajungă la un moment dat în poziția de a lua decizii de importanță strategică pentru țară, să pună miniștri, secretari de stat, șefi în zona serviciilor mai mult sau mai puțin secrete, să paseze lucrări și contracte de sute de milioane de euro? Cum se face că Arsene, un ghimpe pentru actuala putere, dacă ne luăm după declarațiile sale publice (apelativul ”lepra galbenă” a devenit faimos prin postările sale) a reușit să reziste tuturor încercărilor de până acum, în ciuda faptului că toată lumea paria pe ziua când va fi luat pe sus și retrimis la beci? Mai ales acum când este în contre publice cu actuala conducerea a PSD, reprezentată de tandemul Ciolacu-Stănescu.

De unde vine puterea lui Arsene

În primul rând de la faptul că a profitat la maxim de perioada când PSD a fost la putere. A știut să facă bani, să se mufeze la toate ministerele importante și agențiile cu potențial („Apele Române”, partea de investiții, unde l-a plasat pe Vlad Marcoci, Agenția pentru Resurse Minerale, unde l-a plasat pe Ursărescu, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute), să plaseze oameni în posturi cheie, a făcut favoruri pentru multă lume, inclusiv sau mai ales din zona liberală, și-a creat o armată (nu mică) de oameni care să-l protejeze și să-l informeze, și-a angajat, pe bani publici, oameni care să-i facă imagine și care să vorbească/scrie în locul său.

Acum, cu portbagajul plin cu de toate, face încă față tuturor adversarilor politici, în ciuda atacurilor, unele devastatoare, din presă. Probabil că există și alt fel de atacuri, care ar trebui, în opinia dușmanilor, să se termine cu o anchetă finalizată cu o reținere. Cu toate acestea, Arsene a rezistat și a încercat să răspundă cu aceeași monedă, chiar și acum, în perioada guvernării liberale.

O posibilă explicație ar putea veni de la prietenia (?!) cu un personaj extrem de puternic din România, deținător a unui camion de secrete murdare, care, culmea, s-a învârtit și se învârte în lumea bună a liberalilor. Care este ca peștele în apă în lumea miliardarilor români, declarați sau nu, a celor care tranzacționează bogățiile și secretele României la un șpriț și care are deschise uși în zona tuturor serviciilor secrete și a oamenilor plasați din zona respectivă în politică. Se pare că respectivul a mijlocit înțelegeri neașteptate pentru Ionel Arsene, care în felul acesta a ajuns să îndrăgească Londra mai mult decât alte capitale europene, dacă nu pentru monumentele istorice, măcar pentru oamenii care îi pot/îi sunt de folos. Tot pe aceeași filieră au fost îmblânzite niște publicații naționale care brusc au realizat că Ionel Arsene este un pesedist cu față umană și nu cel cu care Dragnea făcea jocuri în România și vacanţe prin zone exotice.

Evident că tot acest joc este scump, necesită resurse, timp și un efort uriaș din partea celui care primește un salariu pentru a conduce administrativ județul Neamț. Că o face mai mult prin corespondență, este un fapt deja cunoscut. La fel se întâmplă și cu filiala PSD, unde nemulțumirile cresc pe măsură ce se apropie data alegerilor.

Cine nu-l iubește pe Ionel Arsene în PSD?

Aproape toți pesediștii cu care stai de vorbă sunt supărați pe Arsene. Chiar și cei mai apropiați, cu excepția Oanei Bulai și a încă unui grup de doamne și domnișoare, mulțumite că și-au depășit condiția și au performat dincolo de speranțele exprimate doar în vise, după ce citeau basme cu feți frumoși și Cosânzene sărace în exprimare, dar binecuvântate de la natură cu darul ascultării.

Primarii PSD, majoritatea dintre ei, sunt supărați că nu mai sunt alintați așa cum erau obișnuiți și, chiar și atunci când au primit bani prin programe sau direct de la Consiliul Județean, au considerat că nu li se acordă suficientă atenție și respect. Acum, îl așteaptă la cotitură pe Arsene, înainte de alegeri, folosind voturile pe care garantează că le controlează ca monedă de negociere și presiune. Mulți vor ceda la prima ofertă directă, alții vor promite că fac totul, la fel cum au promis și altora luna din urne. Unii, sătui să aștepte, s-au predat liberalilor, cu gândul că vor fi primiți cu brațele deschise. Chiar și aceștia nu au întrerupt relațiile cu Arsene, pentru că, în cazul în care ajunge să candideze, s-ar putea să fie obligați să colaboreze pe încă ceva timp.

Fără discuți, cei mai supărați pe președinte sunt o parte dintre cei care se consideră greii partidului, parlamentari sau foști parlamentari.

”Ce să vorbesc eu cu voi?”

Toți parlamentarii sunt ținuți în joc de glezne de Arsene, care, pur și simplu, nu stă de vorbă cu ei, poate doar cu una, două excepții. La un moment dat a existat o inițiativă de ”convocare” a lui Arsene la o întâlnire tovărășească, cu Dănuț Andrușcă pe post de emisar. Voiau oamenii să discute despre viitoarea listă, dacă se vor regăsi în ea, ce trebuie să facă pentru asta. Răspunsul primit este semnificativ pentru cum înțelege să conducă filiala Arsene: ”Ce să vorbesc eu cu voi?”, că să-l cităm cât mai exact pe emisarul care s-a plâns în mai multe locuri despre tratamentul la care a/au fost supuși.

Atitudinea este a șefului care nu discută și nu dă explicații celor pe care consideră că el i-a făcut oameni și care trebuie să facă doar ce li se spune, chiar să facă campanie, din afara listei, pentru Oana Bulai sau alt personaj propus de Arsene, cum s-a întâmplat cu polițistul Iftime, care a aterizat în PSD că așa au vrut mușchii șefului.

Cine ar încerca să-l dărâme din interior pe Arsene?

Doritori ar fi mulți, dar deocamdată nu au găsit personajul care să-și asume puciul. Nemulțumiți sunt în zona Romanului, unde Arsene a suferit una dintre puținele umilințe, când a fost nevoit să cedeze și să lase conducerea filialei tandemului Manoliu/Rotaru, aflați în război deschis cu Oana Bulai, pe care o văd ca principalul adversar în bătălia pentru liste. Faptul că Bulai a încercat tot timpul să fie cureaua de transmisie către Arsene și omul care să dea linia în comunicare a deranjat și deranjează. Iar Arsene nu s-a sfiit, pe grupul de comunicare, să transmite mesaje de genul ”Sunteți niște putori”, în momentul în care postacii din zonă (aici trebui incluși și parlamentarii) nu distribuiau mesajele șefului. Iar Oana Bulai, în calitate de voce autorizată transmitea pe același grup că ”…Președintele Arsene m-a sunat și este foarte supărat de faptul că nu se fac distribuirile și nu se confirmă pe grup. Drept urmare în afara faptului că eu sunt principalul răspunzător, deci suportă măsurile hotărâte de președinte, următoarea măsură va fi dizolvarea organizației. Din 30 persoane din grup lucrează doar 5. Dacă asta vă doriți, succes. Nu uitați că președintele este înscris pe grup și vede toată activitatea, de aceea trebuie confirmată orice distribuire”. Amenințarea cu dizolvarea organizației ar fi exact pasul prin care indezirabilii din Roman să fie trecuți pe linie moartă, chiar cu riscul pierderi unor voturi în Roman. Cine ar fi pus să reorganizeze este previzibil.

Diversiunea Vlad Marcoci, sau omul (ne)potrivit în locul potrivit

Cea mai coerentă mișcare anti-Arsene s-a declanșat, stângaci și pe repede-nainte, cu Vlad Marcoci pe post de om care își asumă războiul pentru schimbarea lui Arsene. Un om care  pupat îndelung și repetat când mâna, când ghiului, când clanța lui Arsene pentru funcții care să-i satisfacă dorința de putere și care să mulțumească grupul de interese care-l ghidonează când din umbră, când la vedere.

Vlad Marcoci are profilul ideal pentru a lupta cu Arsene. A trădat peste tot pe unde a fost, după ce a primit funcții bine remunerate direct și cu posibilități aproape nelimitate de a dirija profit spre alte entități. Nu a reușit să câștige bătălii electorale decât atunci când a fost pus pe listă și s-au aranjat toate apele înainte. Este un exemplu de politician fără scrupule, de aceea este folosit în această luptă, după care poate fi trimis ori pe tușă, ori într-o funcție bine plătită și care nu necesită sculatul înainte de ora 9 dimineața.

Care sunt atuurile mișcării cu Marcoci în frunte? Are sprijinul unor grupuri cu resurse aparent nelimitate. Foarte important, are sprijinul direct al unui grup care dorește să revină în fruntea bucatelor în județ și care văd în Arsene principala piedică. Ei l-au convins pe Marcoci, ei vin cu finanțarea inițială, cu sprijin masiv media, tot ei încearcă să atragă în puci și alți nemulțumiți. Marcoci nu ezită să se folosească de nume precum Romică Rotaru, Gheorghe Ștefan, Ioan Munteanu, care ar fi alături de el, mai ales că vine cu promisiunea unui sprijin direct de la Marcel Ciolacu, care este deranjat de impertinența lui Arsene, obișnuit să dea, nu să primească ordine.

Pentru 99% dintre pesediștii care contează, Vlad Marcoci este văzut ca un fel de clovn sau marionetă politică care nu valorează nimic fără păpușarii din spate. Tocmai de aceea planul venirii sale în fruntea organizației ar trebui să se facă în doi pași, primul cu dizolvarea organizației de către Ciolacu și numirea unui interimar, cum ar fi Alexandru Rotaru, după care acesta să cedeze, docil, conducerea lui Marcoci. Dacă prima parte s-ar realiza, cine garantează pentru a doua?

Cât (mai) rezistă Arsene?

Debarcarea lui Arsene de la conducerea filialei s-a putea face doar dacă conducerea centrală o face direct. Motive au, dacă se raportează la imagine, la poziționarea lui Arsene care-l vrea în fruntea partidului pe Vasile Dâncu. Problema celor de la București ține de omul care trebuie să vină în loc și cum negociază cedarea județului către liberali, cu ce beneficii. Pentru că aici rolul păpușarilor este unul esențial, iar Vlad Marcoci pare looser-ul potrivit pentru asta, doar a coabitat și cu liberalii destul timp. Mai există și varianta unei debarcări forțate, pe bază de dosare, dar aici lucrurile sunt mai complicate și par să țină de alte negocieri, cu oameni care încă ezită să își scrie amintirile despre negocieri și contracte, în ciuda imunității promise.

Ambele variante sunt posibile, dar la fel de bine ne putem aștepta la surprize. Una dintre ele, o retragere strategică și negociată din politică. Dar adevărata surpriză ar fi ca Arsene să-și mențină poziția și în perioada următoare.

Valentin BĂLĂNESCU