Sân-Petru de Vară

pietricica turism

Ajunul Sân-Petrului era serbat în seara de 28 iunie. Noaptea spre 29 iunie era considerată sacră, oamenii respectând sărbătoarea prin cinstirea duhurilor aerului. Se spunea că aceste duhuri își făceau de cap până în această noapte, îmbolnăvindu-i pe cei care dorm afară în locuri nepermise și care nu se protejau cu pelin sau usturoi. Prin multe sate, ajunul Sân-Petrului se ținea pentru ca ielele să nu strâmbe trupul oamenilor. Mulți considerau că era bine de respectat această noapte pentru a fi feriți de boli, foamete, grindină. Mamele legau copilelor lor usturoi la grumaz sau îl puneau la tălpi, pentru ca, trecând Frumoasele (Ielele), să nu li se întâmple nimic acestora.

Sân-Petru de vară

Sărbătoarea populară Sân-Petru de Vară este ținută în aceeași zi cu praznicul Sfinților Apostoli Petru şi Pavel, pe 29 iunie. Era ziua din care încetau a mai cânta privighetorile și cucul după cum spuneau țăranii de altădată. Se punea că în această zi apar licuricii, care îi ghidează pe cei ce se rătăcesc în păduri sau în munți. Oamenii pistruiați se spălau cu apă la miezul nopții dintre 28-29 iunie, când cânta cocoșul, ei temându-se să nu fie socotiți jidovi, și așa petele de pe față li se puteau înmulți. Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt și ocrotitorii celor privați de libertate din România. Adică, a unui popor întreg.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți în aceeași zi, la 29 iunie, deoarece amândoi s-au săvârșit la Roma, din porunca împăratului Nero. Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar lui Pavel i s-a tăiat capul. Tradiția ne amintește că Moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel au fost înmormântate împreună. Sfântul Apostol Petru a fost fiul lui Iona și fratele Sfântului Apostol Andrei. Sfântul Apostol Pavel a primit la naștere numele Saul. Mântuitorul Iisus Hristos i-a schimbat numele în Pavel atunci când l-a chemat să fie Apostol al neamurilor. Obiceiurile Moșilor de Sân-Petru obligau femeile să meargă cu colaci, lumânări, mere dulci sau acre la biserică. Se spunea că nicio femeie nu trebuie să mănânce mere până în această zi, dacă dorea să nu-i supere pe cei adormiți. După această zi, femeile tinere puteau mânca mere, iar cele bătrâne trebuia să aștepte până la Sfântul Ilie, pe 20 iulie. În această zi se duceau la biserică mere, zarzăre, colivă de grâu, iar, cine are, și cât de puțină miere în faguri pentru a fi sfințite și apoi pentru a fi oferite de pomană.

Credințe și superstiții de Sân-Petru

Se spunea că, de va tuna sau va fulgera în această zi, nucile și alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.  Era considerat timpul începerii secerișului. În această zi, femeile dădeau ocol lanurilor de grâu, dezbrăcate complet, pentru ca vrăbiile să nu mai vadă spicele și să mănânce boabele din ele. Se spunea că nu e bine ca cineva să mănânce în această zi fructe noi sau legume până ce nu ducea câteva la biserică pentru a fi sfințite și apoi oferite de pomană. Prin tradiție, cei doi Apostoli sunt considerați patronii spirituali ai celor aflați în detenție. În tradițiile uitate de prin sate femeile în vârstă râșneau cu trei zile înainte de această dată boabe de porumb. Erau alese femeile bătrâne pentru că acestea nu mai erau robite de poftele trupești ca cele tinere.

Acele boabe erau păstrate peste noapte în vase de lut, iar a doua zi, ele mergeau la o apă curgătoare, unde spălau într-o sită boabele râșnite. Se spunea că drumul resturilor plutind pe apă simboliza călătoria sufletelor după ce au părăsit trupurile. Seara, bătrânele pregăteau păsatul, prin fierbere cu lapte și zahăr, și merele care trebuiau a fi împărțite a doua zi. Păsatul se punea la răcit în străchini de pământ, presărându-se deasupra, în formă de cruce, mere rase sau tăiate în felii mărunte. Milostenia se face pentru sufletele morților și pentru rodirea pământului. Se credea că nerespectarea datinii scade sau împiedică sporul casei.

Ana-Foca sau Cosmandinul

Ziua de 1 iulie este marcată în Calendarul popular de sărbătorile Cosmandinul și Ana-Foca. Ana-Foca este o sărbătoare a focului, iar Cosmandinul era o sărbătoare paralelă, care era ținută pentru ca oamenii să fie feriți de orice fel de boli. În această zi se spunea că este bine de preparat leacuri băbești. Numele sărbătorii Cosmandinul a apărut ca o contopire a numelor Sfinților Cosma și Damian, “doftori fără de arginți” sau “fără de parale”. Tradiția amintește că acești doi sfinți umblau prin lume și îi tămăduiau pe bolnavi, fără a le lua acestora vreo plată. O altă semnificație a lunii iulie era legată de fricile oamenilor de a-și pierde recoltele datorită focului. Acum era vremea secerișului, dar și a căldurilor intense care uscau vegetația, precum și a furtunilor cu fulgere și trăsnete care puteau fi sursa incendiilor. Din credințele populare aflăm că Ana-Foca era aducătoare de arșițe, care pârjoleau şi uscau recoltele, în special, viţa-de-vie. Ca să scape de acest blestem, țăranul nu trebuia să lucreze la vie în această zi. Se spune că, dacă o respecți, ”Ana-Foca”, aşa cum mai este cunoscută această zi, te păzește de foc tot anul. Iar de nu, te arde când ţi-e lumea mai dragă.

Credințe și superstiții despre ploi și furtuni

ÏÄÌìµÄÓê¸ßÇå±ÚÖ½

„Ală” era numele unui duh rău (balaur) despre care se crede că stârnește vânturi puternice, ploaie cu grindină și furtuni. Mai era cunoscută și sub numele de hală. Se credea că sunt niște duhuri rele, care apar pe cer pe timp de ploaie și acolo, unde se întâlnesc două asemenea arătări, se încaieră în bătaie și dărâmă tot ce le iese în cale: dezrădăcinează arborii, răstoarnă pătulele și coșarele, poartă departe carele aflate în câmp. Bătrânii povesteau că balaurii s-ar naște din oamenii care, la lucru fiind pe timp de furtună, cad într-un somn greu. Astfel, sufletul celui adormit se face ală și pleacă în căutarea alteia, dintr-o altă localitate, pentru a se bate cu ea. Locul unde se bat alele și satul de unde vine cea învinsă suferă o furtună mai puternică, însoțită de grindină. Dacă bălțile începeau să miroasă prea tare era semn că în curând va ploua. Femeile știau că vine ploaia atunci când apa rece din vasele puse la foc se ridica până la buza acestora și dădea în foc.

Când ploile nu mai conteneau, copiii lucrau o păpușă din lut, numită „Muma Ploii”. După ce o găteau, o puneau într-un sicriaș acoperit cu flori și o aruncau în apa dintr-o fântână, cerând să învie „Tatăl Soarelui”. „Mesagerul de Neamț” urează tuturor celor care își serbează onomastica în ziua sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel să fie Luminoși, Fericiți, Bucuroși și Sănătoși!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.