Campanie arheologică la Mănăstirea Bistrița: descoperiri uimitoare, unice în Moldova. Video

Cercetările arheologice, aflate în desfășurare la Mănăstirea Bistrița, au condus la descoperiri care plasează deja monumentul istoric din județul Neamț pe podiumul unicității din întreaga Moldovă. Echipa condusă de cercetătorul profesor-doctor Adrian Andrei Rusu se află în a doua campanie arheologică la mănăstire, lucrează în condiții dificile din cauza ploilor abundente, și scoate la lumină tezaure de ceramică și monedă, un turn abandonat, situat în vecinătatea actualului turn de poartă și un șanț cu palisadă, suprapus pe tot traseul de un zid de piatră. Vechiul zid de incintă, despre care nu știa nimeni, este situat între biserică și corpul nordic de chilii.

”Zidul pe care l-am descoperit, probabil că este de secol XVI”

”Prima biserică a lui Alexandru cel Bun se poate foarte bine să fi fost întărită cu palisadă”, spune cercetătorul Adrian Andrei Rusu. ”Este lucrul cel mai important, pentru că despre istoria fortificațiilor mănăstirești din Moldova aproape că nu știm mai nimic. Ceea ce știm despre ele sunt de fapt fazele târzii, în care arată ca niște castele, cu turnuri serioase de poartă, cu bastioane pe colțuri – ori asta este o primă soluție de fortificare. Iar zidul pe care l-am decoperit și care merge la întâlnire cu zidul care închide mănăstirea către sud, probabil că este de secol XVI, s-ar putea să fie Alexandru Lăpușneanu. Palisada de lemn este dinainte de zid și e foarte important pentru că cei care au construit zidul au știut aliniamentul ăsta. O noutate s-ar putea să fie capătul conductelor de apă care veneau în mănăstire, direcția de curgere este pe lângă biserică, însă părintele a găsit sus în deal fragmente de conducte care sunt aproximativ pe aceeași linie”.

În axul bisericii, pe latura nordică, este cripta pregătită pentru Elena Cuza, la care ea a renunțat în favoarea lui Nicu Albu. Cripta este goală acum, pentru că Nicu Albu a fost mutat în cimitir, cu tot cu lespedea funerară și gardul de metal. În incintă există, însă, mai multe locuri în care au fost morminte, începând cu groapa comunitară descoperită la precedenta campanie. Acum au mai fost descoperite două morminte în dreptul turnului lui Ștefan – ambele cu inventar: un copil cu monedă și cineva, s-ar putea să fie și bărbat, cu un singur cercel foarte frumos. Și mai există cimitir în afară, în jurul turnului abandonat.

Turnul abandonat – ziduri de 2,90 metri grosime

Turnul abandonat are fundația jumătate în interior, jumătate în afara curtinei. A rămas neterminat, iar Rareș a ridicat turnul de poartă. Peste fundația turnului abandonat, în secolul XVIII, se pune curtina fundată jumătate pe turn, jumătate alături.

”După ce apar fisuri foarte serioase pe curtină, vine Direcția monumentelor și zice că trebuie făcute subzidiri, încep să sape și să descopere morminte peste tot, și în interior și în exterior”, afirmă profesorul Rusu. ”Au procedat absolut aiuristic, adică au spart inclusiv fundația turnului vechi ca să facă subzidire. Ceea ce este nemaipomenit de interesant este faptul că structura de rezistență a turnului am găsit-o făcută cu tiranți, adică în miezul zidurilor care sunt de 2,90 metri grosime, a fost o rețea întreagă de bârne care a consolidat zidăria. Am găsit și șanțurile făcute de fosta Direcție a monumentelor istorice. Aici va fi o alee de vizitare pe care va fi marcată suprafața vechiului turn, iar părintele stareț este extraordinar în privința asta, nu îngăduie jumătăți de măsură, tot ce descoperim trebuie relevat. Doi meșteri lucrează pe turn de 3 săptămâni, în afara incintei, unde erau unele peste altele morminte foarte noi, unele nici măcar nu erau ocupate, altele erau făcute ca niște adăposturi antiatomice, cu betoane armate, au săpat în grosimea turnului, minerește, cu pickhammer-ul ca să-și facă loc. Și, căutând schelete, am găsit monedă de secol XVII”.

Comoara din groapa de aruncare

Una dintre descoperirile uimitoare și extrem de importante s-a făcut odată cu cercetarea perimetrului din preajma toaletei din afara incintei mănăstirii. Se pare că acolo a fost o groapă de aruncare a rebuturilor atelierelor de ceramică din mănăstire. Alături era o groapă plină cu fragmente de frescă, inclusiv o mare cantitate de frescă poleită cu aur. O parte din material este deja în restaurare și, într-o zi, toate piesele vor fi expuse în muzeul mănăstirii care va fi extins.

”Avem inscripții foarte interesante, cu litere chirilice, slavone, unele sunt nume, altele invocații religioase. Este o sinteză de artă Bizanț-Occident, pentru că sunt elemente care probabil vin de la genovezi, este o explozie, o feerie de material. Și ceea ce este important este că această fabrică se pare că n-a fost singura, probabil că la Putna a fost una similară, însă despre Putna știm foarte puține lucruri. Bistrița, la ora asta, bate orice din Moldova și ca tezaur, în ceramică mai ales, este unică, nu avem ceva similar găsit până acum în Moldova. Este pur și simplu de necrezut ce au putut face. Deja se conturează o serie de piese care ar putea să aparțină unei faze pre-ștefaniene. Numărul de boluri este de peste 300. Noi am găsit fragmente și rebuturi,vă dați seama ce cantitate s-a putut face? Sute s-au făcut aici”, a conchis profesorul Rusu.

Starețul Luca Diaconu: ”După ce-o să fie coroborată cercetarea arheologică cu cercetarea arhivistică și istorică, tragem concluziile”

În ținută de șantier, examinând cu ochi atent fragmentele ceramice, starețul Luca Diaconu nu s-a declarat surprins de descoperirile recente: ”Bistrița este unică prin faptul că are 4 mari ctitori voievozi, din cei mai mari ai Moldovei, fondatorul Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și de la toți mă așteptam să găsim, prin această cercetare, lucruri importante. Acum au fost depistate de domnul Adrian Rusu, sunt restaurate de doamna Olimpia Mureșan, de la Oradea și, după ce-or să fie restaurate, o să căutăm un specialist ca organizator de muzeu. Sunt multe piese deosebite și se conturează ipoteza că aici a fost un centru de olărit. Probabil că a fost o echipă de monahi, care a lucrat la acest atelier, pentru că sunt piese inscripționate și aceste inscripționări sunt de diferite mâini. Sunt piese luxoase, sunt piese mai puțin luxoase, smălțuite, este foarte posibil să fi fost o echipă de artiști, din care puteau să facă parte un maestru cu ucenici. Cât de importantă este această campanie vom spune la final, după toată cercetarea. Acum se face cercetarea arheologică. După ce-o să fie coroborată cu cercetarea arhivistică și istorică, tragem concluziile”.

Dincolo de descoperirile de mare importanță, unele de natură să infirme ceea ce se știa până acum despre Mănăstirea Bistrița, biserica-monument poartă ”pecetea” competenței fostei Direcții a monumentelor, desființată în anul 1977. Ploile care spală acoperișul din cupru se scurg pe contraforți și-i colorează, intens, în albastru. Și doar înlocuirea pietrei poate rezolva această problemă, care poate fi întâlnită la foarte multe mănăstiri din Moldova.

Cristina MIRCEA