Alissia Ştefania Trofin (Școala Gimnazială „Ieremia Irimescu” din Brusturi) şi Alex Ciprian Fechet (Școala Gimnazială din Barticești-Botești) au obținut nota 10 la admiterea la liceu. Performanța, care a mai fost realizată doar de doi elevi de la oraș, demontează mitul diferenței uriașe între predarea în urban și rural. Dialogul cu cei doi performeri ne-a lămurit cum stau lucrurile în realitate: pentru a reuși este nevoie de multe ore de studiu, de ambiția de a fi cel mai bun, de un mediu familial propice și de dascăli dedicați.
Alex Ciprian Fechet și visul de a deveni aviator
În școala primară, Alex a avut anul și învățătorul, după ce primul dascăl s-a stins din viață, apoi o învățătoare s-a pensionat și următoarea a plecat la altă școală. „A fost bine, într-un fel, fiindcă m-am obișnuit cu gimnaziul, unde sunt mai mulți profesori. Nu mi-a fost greu să învăț la toate materiile, dar matematica îmi place cel mai mult, cred că moștenesc de la mama mea, care este profesoară aici, la Barticești și la Liceul Tehnologic Nisiporești”. Chiar și așa, Alex spune că n-a avut nevoie mereu de ajutorul mamei. Învăța singur, mai întâi, apoi îi cerea mamei să-l asculte și să-l corecteze, dacă greșea.
A obținut mențiune la Olimpiada națională „Și eu pot fi bun la mate”. Anul acesta s-a calificat la etapa națională, dar din cauza pandemiei de coronavirus a fost suspendată orice competiție, odată cu școala. La Concursul național de fizică „Impuls Perpetuum” a obținut locul II, un rezultat pentru care și-a sacrificat aproape toată vacanța de vară din 2018. Crede că aceste concursuri l-au ajutat să-și dezvolte memoria și să-și controleze emoțiile: „Dacă n-aș avea emoții ar însemna că nu-mi pasă. Puține emoții ajută să pot intra în ritm. Îmi place mult și fizica. De fapt, nu a fost vreo materie care să nu-mi placă și învățându-le mi-am format o cultură generală. La geografie și la istorie profesorii noștri ne predau lecțiile ca pe o poveste și era ușor de reținut sau vizionam filmulețe. La limba română m-a ajutat foarte mult cititul, cel mai mult îmi plac cărțile de aventură”.
Curiozitatea și dorința de a descoperi sunt cele mai pregnante trăsături la Alex, în parte moștenite de la părinți, crede el. Împreună au văzut o bună parte din România, cetățile istorice, mănăstirile și Carpații. „Am ajuns pe Vârful Moldoveanu, cel mai înalt din țară, de 2.544 de metri”, spune Alex dintr-o suflare. „Am urcat 8 ore, dar când am ajuns sus a fost extraordinar: peisajul a meritat tot efortul, parcă ajunsesem la Dumnezeu. Am urcat și pe Ceahlău, a durat doar două ore, iar acum doi ani am fost pe Vârful Omu. Îmi place să urc pe munte, sunt munți despre care am învățat la școală. Eu trăiesc informațiile, ce am învățat la școală îmi place să aplic în viața reală”.
Cu Alex, orice experiență este inedită. Mereu caută altă soluție decât cea de la prima vedere. Temele le-a rezolvat mereu altfel decât i se preda, chiar și la matematică rezolvările lui erau diferite de ale profesorului. Mama lui spune că n-a fost ușor nici să-l crescă, nici să-l educe, pentru că Alex are o personalitate foarte puternică. Din clasa a VII-a, când profesoara de matematică s-a transferat la o școală din Roman, la clasa în care era Alex a venit să predea Viorica Fechet, mama lui. Admite că de multe ori a trebuit să recunoască în soluțiile fiului ei variante la care nu s-a gândit. Și pentru colegii de clasă Alex a fost o sursă, iar el le explica cu bucurie, nu doar la matematică: „Sunt copii care au nevoie de sprijin psihic, profesorii s-au străduit să-i ajute, să-i îndrume”. O clasă care la Evaluarea Națională a obținut o medie de puțin peste 6.
Va învăța din toamnă matematică-informatică la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, unde îl va avea, în primul an, pe fratele său, Lucian Francisc, care se pregătește pentru Medicină. Liceul din Iași a fost oarecum și dorința mamei, ca cea mai bună soluție pentru copiii ei în locul navetei. Alex vrea să urmeze aceeași specializare și la facultate, dar știe deja foarte clar ce-și dorește în viață: „Eu voi fi aviator. Asta înseamnă libertate pentru mine. Îmi place și să călătoresc, să cunosc lumea. Cercetarea nu mă atrage, pentru că aceleași lucruri mă pot plictisi. Voi face cursuri la o școală particulară de aviație. Presupune mulți bani, unde m-am interesat costă vreo 50.000 de euro. Am mai multe variante pentru a acoperi suma: se poate plăti în rate, sunt firmele de aviație care finanțează școala și apoi te angajează, fie voi munci și voi strânge banii”.
Pe cât de harnic este la învățătură, pe atât de harnic este și acasă, spune că la fel ca tatăl său, care muncește la o fabrică de lemn. Sarcinile lui sunt să dea de mâncare la iepuri, la păsări și pisicilor, să ude grădina. Nu se dă în lături nici când vine vorba de curățenie în casă și în curte, iar dacă e nevoie coase și un nasture, pentru că „sunt lucruri esențiale”. A învățat să coasă la școala organizată de Mănăstirea „Maica Speranța” pentru copiii din sat. Alex are o relație specială cu Dumnezeu: „Când am emoții, în orice situație, merg la biserică și mă rog să primesc inspirație. Acolo îmi vin toate ideile salvatoare. Pentru mine Dumnezeu este liniște și pace sufletească”.
Cristina IORDACHE