Despre criza lemnului, tăieri ilegale, urși și trufe cu directorul Direcției Silvice Neamț

Interviu cu inginerul Valentin Tămăslăcaru 

Valentin Tămăslăcaru a preluat funcția de director al Direcției Silvice Neamț la jumătatea acestui an, în contextul unei revolte naționale vizavi de exploatarea forestieră, la antipodul căreia se situa o criză a lemnului, care se resimțea în Europa de un an și jumătate. Suplimentar, pandemia a afectat o parte din activitatea Direcției Silvice Neamț și, mai ales, din activitatea agenților economici din domeniul exploatării și prelucrării lemnului. Despre particularitățile anului 2020, despre activitatea silvicultorilor și despre furturile de lemn am discutat cu noul director al Direcției Silvice Neamț. Răspunsurile dumnealui nu doar că lămuresc multe aspecte, dar desființează și câteva din miturile tot mai prezente în spațiul public.

– Să începem cu această criză a lemnului despre care se tot vorbește și pe care vă rog să o definiți de la începuturile ei și, mai ales, să conturați consecințele asupra Direcției Silvice Neamț.

Criza lemnului nu este o criză artificială, a început undeva prin anul 2018, vine din Europa de Vest, iar consecințele la noi s-au simțit prin 2019. În Europa Centrală și de Vest, în speță Germania, Austria, Cehia, Italia, au apărut doborâturi de vânt, un volum foarte mare de lemn care trebuie scos din pădure pentru că se instalează dăunătorii și se infestează arborii verzi. Fiind un volum foarte mare, bineînțeles că a scăzut prețul lemnului, implicit marii procesatori din România au început să importe lemn la un preț foarte mic ceea ce a dus la o scădere a prețului lemnului vândut de Romsilva, implicit de Direcția Silvică Neamț. Peste criza lemnului a apărut criza Covid, un atac care a fost în primăvară, în starea de urgență, perioadă în care totuși exploatările au continuat și nemaifiind traficul aglomerat au rămas transporturile care deservesc economia și opinia publică a început să sară că în starea de urgență nimeni nu mai este atent la păduri și se taie mai mult. Tăierile au fost aceleași, nu a crescut volumul lemnului exploatat, ba chiar dimpotrivă, pentru că au fost cazuri de Covid inclusiv la firmele de exploatare, ceea ce a dus la sistarea activității.

– Și așa a apărut mitul ”ne țineți pe noi în casă, ca să puteți voi tăia pădurea”?

Da. Atunci și Guvernul a luat măsuri, prin Ministerul Mediului, ca să se asigure că nu sunt probleme și s-au făcut tot felul de acțiuni, cu jandarmii, armata și Romsilva, s-au verificat camioanele cu lemne și s-a văzut că au proveniență legală, din tăieri autorizate.

– Cum am ajuns, în contextul crizei lemnului, să punem silvicultorii la colț?

– Probabil pe fondul stării de urgență, când lumea a stat mai mult în casă, a devenit mai sensibilă, iar rețelele de socializare au fost mai mult accesate, orice tăiere cu parchet ras sau în urma unei doborâturi de vânt sau alte cauze era considerată tăiere ilegală. 

”În legislație nu sunt permise tăieri mai mari de 3 hectare și nu este permisă alăturarea tăierilor”

– Vă rog să precizați în ce situații se procedează la tăierea la ras, mai ales că uneori este o lucrare silvică necesară.

Nu avem foarte multe suprafețe, este în procent foarte mic tăierea rasă în județul Neamț și se practică de obicei în arboretele cu molid în care nu se declanșează regenerarea naturală. În legislație nu sunt permise tăieri mai mari de 3 hectare și nu este permisă alăturarea tăierilor. Următoarea suprafață de maxim 3 hectare se execută după ce cealaltă suprafață este plantată, puieții ajung la o anumită dimensiune și se pot descurca singuri, fără să-i mai îngrijim. În principal, la Direcția Silvică Neamț sunt tăieri care se fac în baza regenerării naturale adică cel puțin 70% din suprafață este regenerată natural. Executăm ultima tăiere, scoatem arboretul matern și, în termen de 2 ani, suntem obligați să venim cu plantații, cu intervenție artificială, pe cei 30%. Vreau să vă spun că în 2020, noi am plantat în jur de 900.000 de puieți pe 180 de hectare, am urmărit tăierile să nu depășească 2 ani și am completat în plantațiile mai vechi în care mai era nevoie. Toate lucrările acestea nu le facem de capul nostru, ci în baza unor amenajamente, sunt niște planuri de management pe 10 ani, în care pentru fiecare parcelă sunt enumerate lucrările care trebuie executate.

– Mai există un mit, cel al torenților, întotdeauna când plouă mai mult și se inundă un sat toată lumea spune ”așa vă trebuie dacă ați tăiat pădurile”, deși în toate fotografiile de la inundații, în spate se vede pădurea.

Da, se caută un vinovat întotdeauna. Vreau să vă spun că în Văleni, în zona din Piatra-Neamț în care au fost foarte multe discuții, avem în execuție două corectări de torenți, iar alte două sunt în diferite stadii de obținere a avizelor și acordurilor necesare. Sunt lucrări foarte importante corectările de torenți, sunt unele executate de ani de zile, dar este și o statistică a debitului, a ploilor, din care se vede că este mult mai mare decât cel înregistrat cu 10, 20 sau 30 de ani în urmă. Au fost ploi istorice, cu caracter imediat, de obicei în lunile mai-iunie, cumva s-a schimbat clima. Nu lipsa pădurii este problema, dacă ne uităm în jur vedem că există pădure, noi doar o îngrijim pentru ca generațiile următoare să beneficieze cel puțin de aceeași suprafață a fondului forestier, inclusiv din punct de vedere economic bineînțeles, să poată să valorifice din resursa asta regenerabilă pe care ne-a dat-o natura.

”Noi, silvicultorii din anul 2020, îngrijim un fond forestier datorită înaintașilor noștri silvicultori, care și-au făcut treaba bine”

– Cred că ar trebui să precizați în ce constă munca unui silvicultor, măcar așa în linii mari, că tot există opinia că silvicultorul nu face nimic, el doar taie.

Scopul silvicultorului este să îngrijească pădurea de la plantație sau de la regenerarea naturală, până la ultima tăiere care este asociată de multe ori cu o tăiere rasă. Asta înseamnă că după ce plantăm o suprafață, o îngrijim în perioada următoare, în sensul că eliminăm speciile care nu ne interesează, pentru că nu sunt valoroase economic și sunt copleșitoare, gen salcie sau mesteacăn, apoi pădurea, undeva la 30 de ani, se îndesește și trebuie rărită. Acolo intervenim și în speciile principale pe care le urmărim – rășinoase sau foioase, care sunt vătămate de animale sau rău conformate. La un moment dat apare o desime în care trebuie să intervenim, să creăm o spațiere pentru arborii de viitor, arborii valoroși, apoi treptat până spre 120-130 de ani, intervenim pentru a deschide ochiuri să se instaleze noua pădure și spre final eliminăm arboretul matern să facem loc noii păduri. Noi știm că silvicultorul nu poate vedea rezultatul muncii sale în timpul vieții lui, felul în care arată o pădure de 120 de ani este apreciat de generațiile următoare. Noi, silvicultorii din anul 2020, îngrijim un fond forestier datorită înaintașilor noștri silvicultori, care și-au făcut treaba bine. Spre deosebire de Europa Centrală și Vestică unde sunt volume de 120 de milioane de metri cubi de doborâturi, noi avem păduri mult mai stabile datorită regenerării naturale și promovării speciilor de rășinoase și de foioase. Și o diferență față de silvicultura vestică este că noi avem o silvicultură extensivă, pe când dincolo este o silvicultură intensivă, în care se duce pădurea undeva până la 40-50 de ani, apoi se taie ras, nu este declanșată regenerarea naturală și se intervine cu plantații 100%, cu puieți artificiali. Am citit câteva articole și am văzut că deja nemții își pun problema că au greșit ca silvicultori, în sensul că au avut plantații doar de rășinoase, în speță molid și/sau ceva pin, care sunt instabile la doborâturile de vânt și la atacurile dăunătorilor. Pe lângă faptul că îngrijim pădurea, avem grijă să nu se instaleze dăunătorii, iar mai nou se pune accent și pe componenta socială și suntem interesați și de crearea pădurilor parc pe lângă marile orașe sau comunități. Încercăm și o educație ecologică pentru copii, din păcate anul acesta din cauza Covidului n-am mai reușit să mai facem, însă suntem deschiși, cine vrea și este interesat întâi să vadă ce înseamnă munca unui silvicultor cu drag îi răspundem la întrebări. Am dori ca oamenii să ne întrebe prima dată, să le explicăm cu ce ne ocupăm și abia după aceea să tragă concluzii, să nu ne stigmatizeze din prima, deși în lume silvicultorii nu au o imagine foarte bună, în general din cauza operațiunilor de exploatare a lemnului.

– Ce înseamnă exploatarea lemnului pentru economia județului Neamț?

Avem foarte multe firme în domeniu, care au angajați foarte mulți, sunt și firme de procesare a lemnului sau firme care fabrică mobilă și trebuie să fim conștienți că lemnul este o resursă importantă. Toți avem mobilier în casă, în apartament oriunde am sta, toți avem parchet și folosim hârtie din celuloză. Dacă s-ar opri exploatarea, pădurile nu ar mai fi îngrijite, ar apărea și alte specii care nu au valoare economică, nu ar mai arăta cum arată acum și probabil că am importa lemn să facem mobilier, parchet, garduri, la un preț mult mai mare. În plus, cei care lucrează în silvicultură și în exploatare se confruntă cu o legislație foarte stufoasă, care se schimbă foarte mult, dar este făcută cu gândul de a ajuta și de a supraveghea tăierile pentru a se vedea că lemnul are o proveniență legală. Sper ca ultimele modificări să fie foarte bine gândite, pentru a putea fi implementate și a urmări trasabilitatea lemnului, de la prima punere în valoare, de la marcarea arborilor, până ajunge la destinație, să fie urmărit într-un sistem informatic. Prin ultimele modificări din legislație se intenționează informatizarea, adică introducerea acestor date într-un sistem mare și atunci când se face o marcare și se emit avize să se poată urmări de unde vine lemnul și unde merge, inclusiv prin instalarea GPS-ului pe mijlocul de transport.

Statistica indică un volum mediu de 2.000 mc lemn tăiat ilegal anual, în 2019 au fost probleme la două ocoale silvice

– Cât se fură din pădure?

Statistica noastră indică un volum de 2.117 mc în anul 2018, când au fost constatate 104 infracțiuni de tăieri ilegale de arbori și aplicate 266 de contravenții. În anul 2019, volumul de lemn tăiat ilegal a fost de 3.467 mc, iar în primele 9 luni ale anului în curs – 1.491 mc, 966 mc din pădurea proprietate de stat și 523 mc din păduri private. În principiu, însă, tăierile ilegale se mențin la o cotă constantă, în jur de 2.000 mc pe an, în condițiile în care noi exploatăm 750.000 de mc anual.  Avem destul de multe comunități sărace, se mai întâmplă și derapaje ale personalului silvic, pe care nu le tolerăm și vrem să le stopăm. Oricum, presiunea a mai scăzut pe pădure și nu mai sunt tăierile din anii de după revoluție. Însă atitudinea oamenilor ține foarte mult și de mentalitate, și de nivelul de trai.

– Apropo de derapajele din Direcția Silvică se vorbea, încă de anul trecut despre probleme la Ocolul Silvic Gârcina și la Ocolul Silvic Roman.

Da, în timpul controalelor din anul 2019 s-au găsit niște tăieri ilegale și sunt dosare penale în lucru. La Gârcina a fost declanșat un control de către Garda Forestieră Suceava, s-au întocmit actele și au fost înaintat organelor abilitate, iar Direcția Silvică a deschis cercetarea disciplinară pentru doi angajați – un șef de district și un pădurar. S-a constatat existența unui volum de 1.085 mc lemn tăiat ilegal, cantitate care se regăsește în statistica noastră privind tăierile ilegale de anul trecut. La Ocolul Silvic Roman s-au aplicat 13 sancțiuni disciplinarea, după încheierea cercetării administrative declanșate de descoperirea unui volum de 370 mc lemn tăiat ilegal, iar un șef de district și un inginer au fost deja trimiși în judecată. Nu ne dorim să existe derapaje din partea personalului silvic și întotdeauna le vom sancționa, pentru că vrem să dăm un exemplu.

 ”Un urs dominant stăpânește un teritoriu de 1.000 de hectare, unde nu-i lasă să se stabilească pe cei tineri”

– Un alt subiect care revoltă opinia publică este cel al trufelor. De fiecare dată când Poliția Neamț dă comunicate despre căutătorii neautorizați de trufe, care au fost amendați, apar comentarii de tipul ”Nu vă ajunge că tăiați pădurea, nu ne lăsați să culegem nici măcar bureții?”. Asta deși nimeni nu-i împiedică pe oameni să culeagă bureți. De ce există un regim diferit pentru trufe?

Trufele în ultimii ani sunt din ce în ce mai căutate în gastronomie, iar la nivelul Direcției Silvice Neamț s-a licitat un drept de concesiune pentru culegătorii de trufe. Există o firmă care a licitat dreptul și doar reprezentanții acestei firme au dreptul să culeagă trufele din fondul forestier proprietate publică a statului. Apar tot felul de probleme cu alte persoane care vin și încearcă să culeagă și ele trufe. Înțelegem și un aspect social, dar trufele, spre deosebire de ciuperci, sunt căutate de regulă cu câini dresați sau cu porci, mai nou, iar noi trebuie să avem un control al celor care merg cu câinii în pădure pentru că trebuie să asigurăm și o liniște a vânatului. Concesionând dreptul de a recolta trufe am pus și niște condiții, n-am putea lăsa pe toată lumea cu câinii să meargă prin pădure. Firma recoltează în condițiile stabilite de Direcția Silvică, în perioadele, în locurile și în termenii din contract.

– Apropo de vânat, mai avem un mit  – urșii vin și se urcă pe terasa casei pentru că s-a tăiat pădurea.

Într-adevăr, circulă pe net un urs gunoier fotografiat pe o șosea, care spune ceva de genul „Dacă nu mai am casă, am venit aici”. După cum știți, vânătoarea la urs este interzisă de 4 ani. Nemaiavând vânătoare la urs, clar efectivul se mărește, iar suprafața de pădure este aceeași, în speță cea pe care o administrează Direcția Silvică Neamț este de 216.000 de hectare. Orice casa este încăpătoare pentru un anumit număr de persoane, când sunt mai mulți deja nu mai au loc și își caută o altă casă. Așa se întâmplă și cu urșii și să nu uităm că un urs dominant stăpânește un teritoriu de 1.000 de hectare, unde nu-i lasă să se stabilească pe cei tineri. Așadar nu pădurea este puțină, ci urșii au început să fie prea mulți. Mai avem probleme și cu lupul care iarna coboară în comunități sau atacă efectivele de căprior sau cerb. Revenind la urs, la nivelul județului Neamț, nu avem o problemă foarte mare, cel puțin nu ca în Brașov, Prahova, Dâmbovița sau Mureș. Noi ne facem datoria și punem hrană complementară pentru animale în pădure, nu putem controla tot efectivul să meargă să se hrănească doar în punctele noastre, însă facem tot ce ne stă în putință să nu avem pagube.

– Cum vedeți activitatea Direcției Silvice Neamț în următoarea perioadă, apropo de faptul că economia merge prost, totul stagnează acum sau abia se mișcă, și vin foarte puține firme la licitațiile pe care dumneavoastră le organizați?

Noi am reușit și am vândut prin licitațiile pe care le facem atât lemn pe picior, cât și fasonat, dar la prețuri mult mai scăzute față de anul trecut. Agenții economici au licitat și au lemn pe stoc și le este foarte greu cu desfacerea. Totuși sunt optimist, încercăm să menținem gradul actual, să nu mai scădem măcar de la nivelul la care suntem. Noi sperăm că vom încheia anul cu profit, nu cel pe care l-am fundamentat și l-am sperat la începutul anului, dar probabil vom reuși să avem niște rezultate bune. Și-mi păstrez optimismul și pentru anul 2021 să reușim să ne menținem la nivelul anului  acesta, o creștere spectaculoasă sigur nu va fi, trebuie să fiu totuși realist. Viața m-a învățat că nu trebuie să ne stabilim niciodată niște ținte pe care nu le putem atinge.

A consemnat Cristina MIRCEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.