Tradiții și obiceiuri de Sâmedru

Prin unele sate, ţăranii încă îl mai cinstesc Sfântul Mare Mucenic Dimitrie drept cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtășanie.

Se spune că de Ziua Sfântului Mare Mucenic Dumitru, înfloresc dumitrițele – denumirea populară a tufănelelor, fiind considerate ultimele flori ale anului.

În Ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru se aprindeau focuri, peste care săreau copiii pentru a fi sănătoși tot anul.

Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După ce focul era stins, țăranii aruncau un cărbune în gradină pentru ca aceasta să primească puterea de a rodi.

În tradiția populara, Sfântul Dumitru usca toate plante și desfrunzea codrul, fiind cel care descuie iarna.

De asemenea, exista credința că pe 26 octombrie, de praznicul sfântului, căldura intra în pământ, iar gerul începea a-și arata colții.

Sâmedru este considerat și patronul păstorilor. De ziua lui, ciobanii de altădată aflau cum va fi iarna. Aceștia își așezau cojocul în mijlocul oilor și așteptau să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se culca o oaie albă, iarna va fi aspră.

Se spunea că, numai cine respectă toate tradițiile sărbătorii, va fi protejat de necazuri, primejdii şi de lupi.

Viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, prăznuit pe 26 octombrie, este unul dintre cei mai însemnați sfinți din calendarul creștin ortodox. Descris de contemporanii săi ca fiind un bărbat nobil, de o frumusețe exterioară rară, Sfântul Dimitrie manifesta Frumusețea Tatălui Ceresc în această lume.

Sfântul Dimitrie s-a născut la Tesalonic în Grecia, în veacul al III- lea d. H. Iconografia sa îl înfățișează călare, omorând cu sulița un balaur, asemenea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Viețile slujitorilor de Hristos, Sfântul Dimitrie și Sfântul Gheorghe au asemănări hristice. Amândoi au fost luptători vestiți în armata împăratului pământesc, ca ulterior să renunțe la cinstea trecătoare și să intre în Armata de Lumină a Sfintei Treimi.

Înțelepciunea sa l-a ajutat să devină un bun strateg și specialist în arta militară. A fost numit, tânăr fiind, general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei. Dar, în taină, Sfântul Dimitrie recunoștea că toate victoriile sale se datorează ajutorului primit de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Datorită exemplului său personal de practică a credinței în Sfânta Treime, mulți dintre păgânii din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creștinism, în pofida persecuțiilor pornite de împărat împotriva creștinilor.

Dușmanii săi l-au pârât Cezarului Galerius, acuzându-l pe Sfântul Dimitrie convertește păgânii la creștinism.

Credința sa în Mântuitorul Iisus Hristos a rămas nestrămutată, indiferent de chinurile la care a fost supus.

Din mormântul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârșit multe minuni şi vindecări. De aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut şi ca Izvorâtorul de Mir.

Mesagerul de Neamț urează tuturor celor care poartă numele Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, să fie Puternici, Înțelepți, plini de Compasiune precum a fost și patronul lor spiritual!

La Mulți ani și multe bucurii în aceste timpuri grele!

1 COMENTARIU

  1. San Medru este vechea denumire, acum regionala, populara, mostenita din latina, pe care o regasim si in vechiul nume al Cetatii Noi, de la Roman, construita din temelii de Stefan cel Mare, cu primul ei parcalab, pe nume Oanta, atestat in documente moldovenesti incepand cu data 15 septembrie 1466. Numita Cetatea Noua, in slavona Novograd, pentru a o deosebi de Cetatea Veche(Stargorod), a lui Roman I, de pe dealul actualei Arhiepiscopii a Romanului si Bacaului, este mentionata mai intai de Grigore Ureche si sub numele Smedorova, derivat de la San Medru, atribuit probabil dupa hramul lacasului de inchinaciune din interiorul cetatii, hram preluat si de biserici din satele vecine, Gadinti si Cotu Vames. Derivate asemanatoare exista si in Serbia, pe valea Dunarii, in aval de Belgrad : localitatea Smederovo, cetatea Smederevska Palanka si insula Smederevska Ada, ultimele doua, denumiri compuse, primul cu ajutorul termenului de origine maghiara palanca “intaritura, fortificatie”, cel de-al doilea cu ajutorul cuvantului turcesc ada “insula”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.