Tinerii din Neamț, ca mulți din zona Moldovei, își încep drumul în viață din Cluj, de câțiva ani buni. Mulți aleg să facă facultatea în Cluj. Și acolo rămân să trăiască. Fiindcă, de câțiva ani buni, Clujul crește și oferă tot mai multe joburi, venituri de la decență în sus și, în ciuda costului ridicat, condiții civilizate de trai, inclusiv pentru tinerele familii. Diverse studii și analize recente arată că și în acest an, în ciuda pandemiei, Clujul rămâne cel mai atractiv oraș de provincie pentru tineri. Ce-l face să mențină acest statut? Este întrebarea de la care a pornit acest reportaj, de la sfârșitul lunii octombrie, când Clujul era deja sub restricții suplimentare și la un pas de carantină, ca și Piatra-Neamț. Așa că am căutat cea mai la îndemână modalitate de a ajunge din Piatra-Neamț la Cluj. După ce varianta „la ocazie” cu cei care fac drumul cu propriile mașini și mai au locuri a picat, iar cu trenul nu există 
legătură directă, rămâne cea clasică – autocar sau microbuz. Două firme românești și una moldovenească străbat țara de la est la vest (și invers) și trec prin Piatra-Neamț. Dacă vrei să câștigi o zi, există cursa de noapte cu moldovenii: ajungi la prima oră a dimineții în Cluj, pe traseu poți trage un pui de somn în cele 6 ore pe drum, microbuzul nu este aglomerat și se respectă restricțiile de distanțare și protecție cu masca, iar șoferul este amabil și înțelegător într-atât încât să oprească și dacă vreun pasager simte nevoia în afara pauzei obligatorii.
Respect social
Odată ajuns, Clujul matinal apare suficient de animat încât să realizezi, subit, că pandemia te face să-l privești cu ochii celui care-l vede pentru prima dată. Purtatul măștii în aer liber a devenit recent obligatoriu, deși clujenii erau obișnuiți încă din vară, când mulți au ales să se protejeze în orașul aglomerat. Dar, la prima oră, când gunoierii se adună la o cafea și-o țigară în capătul sectorului pe care-l au în grijă, nici cei care nu fumează nu poartă masca. Probabil pentru că la acea oră Clujul încă n-a pornit spre job, școala este doar online, studenții sunt prezenți mai puțin de jumătate decât înainte și singurele care mai sparg, din când în când, liniștea sunt ambulanțele. Și-atunci resimți cum s-a ascuțit instinctul de a te uita în ochii trecătorilor, care-ți întorc privirea scurt și o trec apoi rapid spre culoarea semaforului, ori spre pasul următor, dar de cele mai multe ori spre ceilalți trecători. Plăcută această atenție socială, crescută din dorința de protecție în pandemie. Ce se remarcă nu doar pe străzile încă aglomerate, ci și în mall, în parc, în zonele pietonale, la muzeu sau în stația de autobuz.
Transport public ieftin și eficient
În mijloacele de transport în comun, nici un om în vârstă nu rămâne în picioare și, imediat ce urcă, i se oferă locul. Autobuzele rămân oarecum aglomerate și fiindcă oferă cea mai rapidă și ieftină cale de a străbate Clujul. Dintr-o parte în alta, oricât de lung este traseul, biletul costă 2,50 lei. Tot cât în Piatra-Neamț, unde, în același tarif, ai parte de aglomerație, de pasageri fără mască și cu multe bagaje, într-o călătorie pe care, dacă nu te grăbești, o poți face lejer și (mai) în siguranță pe jos. Cât despre stații, indiferent că-i oră de vârf sau în week-end, nu vezi aglomerație în Cluj, fiindcă transportul public este atât de bine pus la punct, încât n-aștepți mai mult de 2-3 minute și uneori ajung și trei autobuze în același timp, pentru linii diferite. Un semn în plus și că pandemia nu a afectat foarte mult economia orașului. Dar și că autoritățile oferă aceleași condiții civilizate, fără să facă economie la serviciile publice pe care le oferă plătitorilor de taxe, sprijinind cam același standard de viață de dinaintea pandemiei.
Noi construcții
La o simplă plimbare prin Cluj încep să apară tot mai multe semne că orașul a rămas la fel de viu, doar că în parametrii reduși de restricții. Unul este ritmul în care se construiește și David, ghidul nostru, proaspăt absolvent de IT și angajat în jobul dorit la o companie de profil românească, ne conduce în unul din cele mai recent prospere cartiere, Gheorgheni. Vizavi de lacul cu aceleași nume – un loc căutat de clujenii care fac jogging (și ei cu masca pe față, respectând distanța în timp ce se feresc de trecători) pentru pista prietenoasă cu picioarele și aerul curat – există o zonă preferată de investitori. Cel puțin în ultimii trei ani aici au apărut sumedenie de clădiri înalte ce adăpostesc sediile reprezentanțelor multinaționalelor. Și continuă să se ridice altele noi, chiar și ansambluri rezidențiale, clădiri ce răsar zvelte printre facultăți, cămine studențești, hoteluri relativ recent construite.
Ample lucrări de restaurare
În centru, aproape de Universitatea Babeș-Bolyai, recent s-au încheiat lucrările de restaurare a unei clădiri. „În sfârșit, văd și eu ce s-a făcut aici!”, a fost replica tânărului nostru ghid. Peste drum, o altă clădire de lângă universitate este plină de schele. În apropiere, în Piața Unirii, cunoscuta Biserică „Sfântul Mihail” este „îmbrăcată„ și ea în schele (ceea ce nu-i împiedică pe turiști să se pozeze având biserica în fundal). Ample lucrări edilitare începuseră în zona dintre Primăria Clujului și Casa de Cultură a Studenților. Sunt câteva exemple, doar, care dovedesc că nu pandemia este cea care împiedică dezvoltarea unei comunități, ci un pic de voință și fler în a găsi orice oportunitate pentru parteneriate cu cei care vor să investească.
„Clujul are oportunități și o mentalitate învingătoare”
Iar un oraș care-și folosește resursele pentru a crește, pornind de la calitatea serviciilor publice pe care le oferă și până la respectul arătat de un simplu vânzător sau chelner, are toate șansele să prospere. Cum a devenit Clujul cel mai căutat oraș de provincie în domeniul IT pentru marile companii? De ce continuă să atragă cei mai buni studenți din Neamț și din Moldova? Și, în ciuda unui cost înalt de trai, tinerii aleg să învețe, să muncească și să rămână în Cluj?
„Facultatea din Cluj are profesori foarte buni”, explică David. „Pentru studenți sunt și multe facilități: abonament gratuit la transport, reduceri la servicii medicale, abonamente mai ieftine la sala de sport. Pe urmă, ca student, chiar dacă nu ai cine știe ce cunoștințe, ai șanse să-ți găsești un job în IT. Bine, în ultimii ani nu mai ești plătit pe internship ca înainte, fiindcă s-a reglementat domeniul. Dar ai posibilitatea să înveți programare și-ți faci un portofoliu profesional care te ajută după facultate. Eu sunt din zona Moldovei și când am venit să studiez aici în Cluj n-am fost ferm hotărât că voi rămâne aici. Îmi doream, fiindcă în Cluj sunt foarte multe oportunități în IT, dar nu știam ce șanse voi avea la firmele românești, care au altă strategie decât companiile străine. Anul acesta, fiind în ultimul an de facultate, mi-am dat seama că acasă nu am nici o posibilitate să-mi găsesc serviciu în domeniul meu, din cauza pandemiei. Așa că încă din primăvară am căutat și am început să aplic la joburi în Cluj. Pentru ceea ce mi-am dorit eu, nu au fost oferte la fel de multe ca anul trecut, dar am găsit destul de repede, având în vedere condițiile incerte din mai-iunie. Am avut colegi care au pierdut joburile, fiindcă firmele mari și-au regândit strategia. Ironia face ca după ce am acceptat acel job să primesc răspuns și de la alte firme, unele care ofereau salarii ușor mai mari, dar cam atât. Clujul are multe oportunități, pentru mulți oameni. Și altă deschidere. Oamenii aici au altă mentalitate. Una învingătoare, până acum”.
Este experiența unui singur tânăr, din mulți care au visat și au reușit într-un oraș devenit al tuturor posibilităților. Fiindcă aici educația contează, respectul este ca un reflex și hărnicia o responsabilitate. Cu gândul la metrou, modernizarea Cetățuiei – de vreo 500 de ani reperul Clujului – și alte proiecte îndrăznețe ce fac obiectul dezbaterilor publice de care e plină mass-media clujene, lăsăm în urmă orașul traversat de Someșul cel Mic. O ultimă fotografie la locomotiva cu aburi – bijuteria expusă lângă gară, atracția celor mici și mari, deopotrivă – și ne urcăm în autocar, pentru lungul drum de întoarcere acasă.
Cristina IORDACHE
