Sfinţii protectori ai copiilor

Ciclul de sărbători consacrate protecției generale a copiilor și a protecției împotriva vărsatului de vânt a început din 4 decembrie, cu praznicul Sf. Mc. Varvara.

Sf. Mc. Varvara este una dintre puținele sfinte cu numeroase atribuții de protector. Ea îi apără atât pe copii, pe mamele lor, pe tinerele fete, dar și pe mineri.

Sf. Sava cel Sfințit și Sf. Mc. Nicolae sunt ceilalți doi sfinți prăznuiți și serbați pentru rolul de protectori ai copiilor.

În data de 5 decembrie este prăznuit Sf. Sava cel Sfințit. Fericitul copil Sava, mergând în mănăstire, a luat chipul îngeresc la vârsta de doar opt ani. A crescut atât de repede în darurile duhovnicești încât era recunoscut ca sfânt din tinerețe. Patriarhul acelor vremuri avea o soră cu numele Esihia. Aceasta s-a îmbolnăvit de o boală grea. Medicii vremii nu reușeau să o vindece, indiferent ce au încercat. Atunci patriarhul l-a rugat pe Sfântul Sava să vie în casa celei bolnave și să facă o rugăciune pentru dânsa. Sf. Sava cel Sfințit a însemnat pe bolnavă cu semnul crucii de trei ori și îndată s-a sculat sănătoasă, slăvind pe Dumnezeu.

Cum își protejau copiii țăranii de altădată

În satele românești, femeile au şi astăzi grijă ca, între 3 şi 5 decembrie, să nu iasă din tiparele datinilor străbune. Există credința că, astfel copiii lor vor fi feriţi de bolile copilăriei, în special de bubat, respectiv vărsat. „Pentru a opri creşterea bubatului şi întărirea lui ca sâmburii, copiii nu mâncau în ziua ei de sărbătorire seminţe de fasole, linte, mazăre, dovleac, porumb – fierte sau coapte. Sf. Varvara apare în tradiţiile populare ca zână, femeie bătrână, stăpână peste bolile copilăriei”. Nu trebuie să uităm de asemenea că, astăzi, în Ajun de Sf. Nicolae, cei mici îşi pregătesc ghetuţele, în aşteptarea lui „Sânt Nicoară”, despre care vom povesti în continuare.

Moș Nicolae

Protector al copiilor, Moș Nicolae este primul moș, darnic sau justițiar, care le face acestora cadouri o dată cu venirea iernii. De asemenea, este considerat ocrotitorul caselor, al gospodinelor și al fetelor de măritat, precum și stăpân al apelor și patron al pescarilor și corăbierilor pe care îi păzește de furia apelor și de la înec, precum și ocrotitorul tâlharilor. Sfântul Nicolae se serbează atât pentru boli, cât și pentru lovituri, precum și, evident, pentru sprijinul acordat în cele mai diverse situații. Se socotește că acum este mijlocul Postului Crăciunului.

Calendarul popular consemnează pe 6 decembrie sărbătoarea Sân-Nicoară. Această mare sărbătoare anunță începutul oficial al iernii. Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei, numit de către românii din majoritatea zonelor țării Sân-Nicoară este asociată, din vechime, cu oferirea de daruri și cu dezlegarea la pește. Ziua era relaxată, fiind permise unele munci pe lângă gospodărie și în casă. În concluzie, sărbătoarea românească nu este străină de această semnificație, simbolizând victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului.

Viața spirituală a Sfântului Nicolae

Se credea că, de la venirea sa pe lume, Sfântul Nicolae s-a hrănit numai din sânul drept al maicii sale, iar în zilele de miercuri și vineri, pruncul Nicolae nu putea fi alăptat decât după asfințitul soarelui. În tradițiile orale, era imaginat ca un bătrân cu barbă albă, călare pe un cal alb și care are ca sarcină să vegheze poarta cerului dinspre apus, pe unde soarele ar încerca să se strecoare în ținuturile de miazănoapte, în timp ce poarta dinspre răsărit este păzită de Sântoader. Prin unele sate exista credința că pe 6 decembrie „se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace”. Se mai credea că, pe Sânnicoară oamenii îl pot zări în noaptea Anului Nou „în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori“.

Sfântul Nicolae patronul familiilor de altădată

Multe familii de altădată îl considerau drept patron al casei. De aceea, în casă nouă se făcea Slujba de Sfințire și Sfântul Maslu. Se mai credea că el este iscoada lui Dumnezeu pe lângă satana. Bătrânii de altădată spuneau că, în ziua de Crăciun, când se deschide cerul, Sfântul Nicolae poate fi văzut șezând totdeauna la masa împărătească la dreapta Tatălui Ceresc. Prin unele zone, Sfântul Nicolae sau Sân-Nicoară este considerat al doilea sfânt pe care l-a făcut Dumnezeu, bucurându-se de privilegiul de a sta alături de Părintele Ceresc.

Moș Nicolae aduce cadouri copiilor

În dimineața zilei praznicului Sfântului Nicolae, copiii primesc daruri pe care le găsesc în pantofii și ghetuțele pregătite din ajun. Iar pentru cei care nu au fost cuminți, moșul cel bun mai pune lângă daruri și câte o vărguță, dar, dacă se roagă să fie iertați, moșul va uita nuiaua pe drum, le spuneau mamele copiilor. Prin unele sate, cei neascultători erau loviţi cu nuieluşa în semn de avertisment. Din tradiția zilei aflăm că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit. Cei care vor merge astăzi la Sfânta Liturghie și vor citi în această zi „Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae – marele făcător de minuni” vor avea liniște în familie, casele le vor fi ferite de inundații și vor trece peste cumpenele vieții; în ziua sau duminica imediat următoare Sfântului Nicolae, se fac praznice și pomeniri pentru cei răpuși de moarte năprasnică sau pentru cei pierduți în lume și despre care nimeni nu a mai auzit nimic. Sunt considerați a fi norocoși copiii născuți în această zi.

Ajunul Crăciunului de Sfântul Nicolae

Prin multe sate preoții au început deja să anunțe Nașterea Domnului cu trei săptămâni înainte de 24 decembrie, motivând că nu vor să ducă Covid din casă-n casă de Crăciun. Sau altceva. Sau, tradițiile se schimbă conform ofertelor marilor magazine de retail. De ani de zile, acestea au început încă din noiembrie să vândă produse de împodobit bradul, cadouri cu însemne specifice sărbătorilor de iarnă, dulciuri, băuturi.

Tradiția generalizată, de a merge fiecare preot în fiecare casă datează aproximativ din sec al XIX-lea. Se pare că tradiţia este mult mai veche. Atunci probabil s-a oficializat sau a fost menţionată această tradiţie. Una dintre cele mai vechi tradiţii creştine legate de sărbătoarea Naşterii Domnului este „mersul cu Ajunul“ sau „mersul cu icoana“. Preotul din fiecare parohie merge la credincioşii pe care îi are în grijă, pentru a vesti Naşterea Domnului. Cu această ocazie, casa este binecuvântată atât prin prezenţa fizică a preotului, cât şi prin prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos din icoana preotului. Recomandăm credincioșilor ca anul acesta să aibă casa pregătită pentru venirea preotului cu Ajunul începând de astăzi, dacă nu au făcut-o deja! Prin multe sate, chiar și parohii din orașe, preoții și-au anunțat credincioșii că vin cu Ajunul, ba chiar au făcut deja vizita. Nu cu trei-patru zile de sărbătoarea Nașterii Domnului, ci chiar mai înainte de ziua Sfântului Nicolae. Motivele sunt cu siguranță bine argumentate, dar fără a respecta logica tradiției. În general, preotul trecea pe la casele credincioșilor din parohie cu maxim 3-4 zile înainte de Sărbătoarea Nașterii Domnului. Cum românul îngurgitează cam tot ce umblă „din gură-n gură” până-n „fund la taxatoare”, respectând „moda mahalalei”, sincer nu știu ce voi scrie data viitoare: despre tradițiile lui Sânnicoară (12 decembrie) sau despre Colindul de Crăciun?

„Mesagerul de Neamț” urează La mulți ani fericiți, plini de Bucurii, Sănătate și Belșug, tuturor celor care își serbează onomastica de ziua Sfântului Nicolae!