Recent, profesorul de istorie Emanuel Bălan, director adjunct al Liceului „Vasile Conta” şi preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia Târgu Neamţ şi-a lansat cartea „Târgu Neamţ-file de istorie”. O carte în care cei interesaţi de istoria oraşului în care s-au născut sau trăiesc pot afla crâmpeie neştiute din istoria oraşului, pentru că multe din informațiile din această carte nu au mai fost abordate în vreo altă lucrare dedicată istoriei târgului.
“A fost o muncă de câţiva ani la această carte”
– Când v-a venit ideea de a scrie această carte și de ce?
Ideea de a scrie această carte o am de câțiva ani, de fapt trebuie spus că unele materiale cuprinse în volumul de față au fost publicate în ultimii doi ani pe două site-uri de știri din Neamț. Mergând în arhive și căutând informații pentru o carte publicată anul trecut la editura Hasefer din București „Evreii din Târgu-Neamț. Istoria unei comunități”, am dat peste multe informații legate de istoria târgului și am zis să le notez, pentru că într-o bună zi le voi pune într-o carte despre o „altfel de istorie” a târgului.
– De unde v-aţi documentat și cât timp v-a luat pentru asta?
Majoritatea sunt informații de arhivă găsite în fondurile de la Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale. Și am consultat cred, pentru că nu m-am gândit să le număr, peste 300 de dosare din fondul Primăriei Târgu-Neamț, Poliția Târgu Neamț, Poliția Piatra-Neamț, Prefectura Neamț, Tribunalul Neamț, Școala israelită Târgu-Neamț, Poliția Piatra Neamț, Mănăstirea Neamț, Sectorul de Jandarmi Târgu-Neamț, Legiunea de Jandarmi Neamț. Am consultat și arhiva comunității evreilor din Târgu-Neamţ, fonduri din Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, ale Arhivelor Naționale Istorice Centrale, ale CNSAS, o bogată presă ce cuprinde 24 de ziare și periodice de epocă, dar și peste 200 de lucrări de specialitate. A fost o muncă de câțiva ani după cum spuneam. Am abordat și problema Securității, a modului de organizare și operare sau a securiștilor din Neamț.
– Ce nu se știa despre istoria orașului Târgu Neamț și apare în cartea dv.?
Trebuie spus din capul locului că, lucrarea mea nu este o monografie „stricto sensu”, ci o culegere de secvențe istorice, grupate tematic și cronologic. Chiar dacă aceste secvențe nu au legătura una cu altă, în ansamblu ele prezintă cronologic un anumit aspect istoric. Multe din informațiile din această carte nu au mai fost abordate în vreo altă lucrare dedicată istoriei târgului. De exemplu, am realizat o istorie a Consiliului Local și al primăriei din 1864, de la legea administrației lui Cuza și până în 1989, cei drept perioada 1968-1989, este mai slab redată din cauza lipsei informației arhivistice. Tot în carte o să găsiți o prezentare a mișcărilor comuniste și legionare interbelice din oraș inclusiv cu liste ale membrilor celor două mișcări din perioda războiului, membri aflați în vizorul Siguranței statului. În privința vieții educaționale sunt informații inedite și în premieră despre istoricul învățământului evreiesc din oraș, o interesantă statistică școlară din perioada interbelică referitoare la numărul de elevi, promovabilitatea, starea materială a acestora, dar și numărul de absențe. Și viața culturală este redată prin informații inedite, inaugurarea monumentului Vânătorilor de Munte din iunie 1939, despre muzeul „Ion Creangă” în 1939, inaugurarea Casei de Cultură din 1967 și depre cele două manifestări de tradiție la Târgu Neamț, Zilele Creangă și Colocviile de poezie, ultima din păcate dispărută din peisajul cultural național. Viața religioasă aduce și ea câteva exclusivități și anume, o istorie a bisericilor săsești și a sinagogilor din oraș. Demografia este și ea prezentă cu multe informații inedite despre evoluția, populației din 1774 și până la 1860, dar și o scurtă istorie a sașilor, italienilor și țiganilor. Evident că și capitolul dedicat vieții sociale oferă informații în premieră, inedite cele mai multe despre calamitățile care s-au abătut asupra târgului, imaginea acestuia prin călătorii străini care i-au călcat ulițele din secolele XV și până în prima jumătate a secolului al XX-lea. Sunt și câteva secvențe care dau savoare și pot fi socotite cancan și acum așa cum erau și atunci, cum ar fi frumoasă poveste de amor petrecută la 1928, despre interzicerea dansurilor de către primar în 1926, prostituția interbelică, numeroase date statistice economice sau cum se organizau și care era programul zilelor de 1 Mai și 23 August înainte de 1989. Iubitorii de sport o să descopere și o istorie a echipei Cetatea. O istorie a spitalelor militare din oraș în Primul Război Mondial, atacuri ale tâlharilor asupra târgoveților, cu precizarea că nu erau celebrii haiduci din epocă despre care s-a mai scris. Despre economie o să aflați că eram cei mai buni la fabricat conserve din legume și fructe în perioada comunistă și că aveam o fabrică unicat în România, cea de Volvatir dar că și în zona noastră au existat căi ferate forestiere. Lucruri inedite o să descoperiți și despre construcția căii ferate Pașcani-Târgu Neamț. Nu puteam să nu scriu și despre rezistența anticomunistă din zonă, despre bandele și bandiții anticomuniști, despre revolte țărănești împotriva colectivizării, despre țărani, intelectuali, femei și tineri întemnițati sau despre suferințele bisericii ortodoxe din zona noastră. Am abordat și problema Securității, a modului de organizare și operare sau a securiștilor din Neamț. Bineînțeles că am scris și despre personalitățile născute la Târgu-Neamț, care au contribuit la progresul științei și culturii naţionale și universale, despre multe dintre acestea nu se știu foarte multe. O carte, de fapt o istorie a unui târg mic, dar care a creat și trăit istoria cu intensitate maximă.
„Am planuri pentru următoarele cărți”
– Cum credeţi că va arăta istoria orașului peste 100 de ani?
Interesantă și provocatoare întrebare mai ales pentru timpurile pe care le trăim. O astfel de întrebare sunt sigur că și-au pus-o și cei de acum 100 de ani, atunci la 1918, când se întrebau cum va arăta istoria locală sau cum va arata România. Sunt sigur că peste o sută de ani, cei de atunci vor găsi lucruri interesante despre istoria trecută a urbei.
– Planuri pentru următoarea carte?
Da, am planuri pentru următoarele cărți. Momentan fac cercetare și documentare pentru lucrarea de doctorat, o tema interesantă despre evrei și holocaust, „Evreii din județele Neamț, Roman și Bacău în perioda regimului Antonescu (1940-1944)”. După finalizarea acesteia am câteva proiecte pe care am reușit să le creionez: o istorie a mișcării comuniste și legionare din Neamț, o istorie a pompierilor la Târgu-Neamț. Oricum despre istoria târgului și a județului se pot scrie zeci de cărți, timp să fie.
– Cine v-a sprijinit în documentare și publicarea cărții?
La scrierea acestei cărți nu am avut sprijin, a fost munca mea de câțiva ani, dar vreau să mulțumesc pentru sprijinul dat în cercetarea arhivelor domnilor Daniel Pavăl, de la Arhivele Naționale Neamț și domnului Marcel Grinberg, de la Comunitatea Evreilor Târgu-Neamț.
A consemnat Ciprian Traian STURZU
Mesagerul Bacău Transportul metropolitan din Bacău se extinde: Guvernul a deblocat angajările de șoferi pentru Transport Public SA 
ZCH O dronă a explodat la impactul cu solul într-o localitate din județul Suceava 
NewsEdge Între noaptea lui Nicodim și lumina Crucii. Conștiința, credința și iubirea lui Dumnezeu 
BusinessEdge Statul pune 500 milioane euro în energie solară. Instituțiile publice pot primi până la 10 milioane 
Un comentariu
Domnule profesor Emanuel Bălan,
Recent am primit, prin bunăvoința unui fost coleg de liceu, poetul Theodor Geoge Calcan, lucrarea dumneavoastră: Personalități de pe Meridianul Ozana, Mic Dicționar, ed. „PIM”, Iași, 2021. Este o lucrare utilă în măsura în care aduceți la cunoștința nemțenilor în primul rând faptul că istoria acestui meleag numără personalități demne de a fi relevate, deși diferite ca grad de importanță. Dar, dacă ar fi să mă ghidez doar după felul cum arată „fișa” mea de prezentare, apar serioase semne de întrebare cu privire la felul în care sunt prezentate și alte personalități locale. Nu că aș face caz expres de a mea, proprie, însă este o trunchiere abuzivă, greu de înțeles. Practic, vă referiți acolo doar la un debut al activității mele literare, plus că informația și despre acest fragment este deficitară. Eu nu am publicat cărți de poezie, așa cum menționați din start, dar și pentru volumul „Jocul de-a cine pierde câștigă”. Las deoparte neglijențele grafice din menționarea altui volum, scris într-o limbă străină. Dar partea cea mai importantă a activității mele de literat (prozator, eseist, critic), de însumat într-un număr din două cifre, la edituri prestigioase, este ocultată în întregime. Informația de care ați uzitat despre lucrările mele datează din secolul trecut, dând de înțeles că ele s-ar limita doar la atât, restul fiind „îngropat” de parcă aș fi decedat înaintea mileniului în curs. Sincer să fiu, decât jugulat la respectivele dimensiuni, preferam să mă treceți cu vederea. Pentru că acei curioși care mă cunosc mai puțin, însă doritori de a afla noutăți despre mine, dar poate și despre alții – făcându-vă credit de specialist rodat în probleme de acest gen – vor fi pur și simplu dezinformați: prin omisiune. Cui prodest? Dacă îmi solicitați un CV, v-aș fi stat la dispoziție cu inima deschisă. Ați fi constat că nu am scris mai puține cărți decât consătenii mei, Gh. Simon sau N. Scurtu, care se bucură de prezentări onorabile. Nu sunt țâfnos, dar sunt mâhnit că tratați oamenii cu măsuri diferite, ceea ce nu este spre lauda dumneavoastră. Stima publică se câștigă și prin probitate și deontologie profesională.
Cu regret, dr. M. Botez ( pseudonim literar Mihai Stîncaru… cu î, nu â)