Fără să fie un investitor strategic, care să aducă sute de milioane de euro într-un obiectiv economic, Demetriou Marinos se identifică, timp de 23 de ani, cu o afacere importantă la Târgu Neamț, Fabrica de confecții Modă Elissa. În toată această perioadă aici au lucrat mii de oameni, cel mai mare număr de angajați a fost de peste 700, cu o medie de peste 250. După 23 de ani de activitate s-a hotărât să închirieze totul, spațiu și utilaje, unui om de afaceri din București și în curând lucrurile vor fi perfectate. La 63 de ani, cipriotul născut în Paphos, are o poveste de viață interesantă. La 8 ani familia s-a mutat în Anglia, unde a trăit până în 2008, după care s-au repatriat. El a ales calea unei afaceri în România, la Târgu Neamț, unde a găsit oportunitatea de a lucra într-un domeniu pe care-l cunoștea. Nu știa nimic despre România și asta l-a ajutat într-un fel să nu plece la drum cu idei preconcepute. Acum privește în urmă cu detașarea omului care a luat o hotărâre fermă, dar care parcă ar fi vrut să facă mai mult, dacă nu ar exista atâtea piedici, atât birocratice, cât și cele generate de pandemie.
“Din 1997 fac naveta o data pe lună în România”
– Când şi în ce circumstanţe aţi ajuns în România? Şi de ce la Târgu Neamţ?
Din 1997 vin în România, o dată pe lună, timp de două săptămâni. A fost un gen de navetă Londra-Târgu Neamţ, ulterior, Larnaca-Târgu Neamţ. Primul an de România l-am petrecut la Târgovişte, unde un prieten deja avea o fabrică mare de confecţii, eu fiind cel care îi asiguram contractele de lucru cu partenerii din UK. După un an paşii m-au purtat spre Târgu Neamţ, călăuzit de o cunoştinţă care lucra ca intermediar pentru o firmă din UK şi care, ulterior, a devenit administrator la noi.
– Când v-a venit ideea să deschideţi fabrica Moda Elissa?
Atunci când doar aduci comenzi şi le plasezi altora să lucreze, răspunderea e mai mare, pentru că nu eşti în control, nu ştii exact dacă termenul de livrare şi calitatea produselor este cea dorită. De aici a venit ideea de a avea propria fabrică. Din interior, problemele se pot rezolva în timp util. Confecţiile sunt domeniul în care am lucrat de la început, e cumva moştenire de familie, prima mea meserie fiind de croitor la firma tatălui meu.
– A fost greu începutul? Cum ați găsit angajați, care au fost primele probleme?
Toţi angajaţii au fost formaţi la locul de muncă. Toate specializările s-au făcut la locul de muncă. Nu am apelat la nicio şcoală. Cât despre cum am reuşit să găsim angajaţi, am pus la început nişte anunţuri. Dar reclama prin viu grai a fost cea mai eficace. Am avut şi recomandări bune. Lumea a venit la noi relativ uşor. În 1997 când am deschis fabrica, România nu era în spaţiul Schengen şi graniţele nu erau deschise. Probleme au fost după anul 2004 când a început fluctuaţia de personal . Au mai plecat, dar mulţi dintre ei s-au întors.
– Aţi întâmpinat probleme, vi s-au pus piedici?
Piedici nu mi s-au pus. Aş spune că prima problemă a fost dificultatea de a comunica în limba română, apoi formarea echipei cu oameni de încredere. A fost greu, dar entuziasmul şi adrenalina începătorului m-au făcut să le depăşesc.
– Să înțeleg că statul român v-a primit cu flori, cu pâine şi sare?
(Râde). Ce vă pot spune este faptul că, timp de 10 ani am fost în proces cu autorităţile statului român. Într-un final am câştigat procesul şi putem spune că datorită nouă s-a creat un precedent în industria de profil. În toţi aceşti ani de activitate nu am plătit nicio amendă. Am lucrat corect conform legii. Sprijin nu pot spune că am avut de la nici o autoritate. Dar nici nu am pretins. Din contră, aş spune că în tot acest timp am contribuit la bugetul naţional şi cel local cu sume importante, deci consider că eu am fost sprijinul lor. O să râdeţi, dar eu am catalogat statul român ca pe un partener păgubos. Mi-a luat jumătate din profit fără să ofere nimic.
– Apropo. Cu cât a contribuit Moda Elissa la bugetul local şi la cel de stat?
Cu 10.000 euro pe an prin taxe şi impozite la primărie şi cu 50.000 de euro pe lună la bugetul de stat prin taxe salariale pentru cei 200 de salariaţi din ultimii ani.
– Cum e să fii om de afaceri în România din postura de cetăţean străin?
Pentru orice om este greu în străinatate, cu atât mai mult pentru cei care decid să aibă o afacere. Legile sunt diferite, mentalitatea oamenilor vis-a-vis de faptul că au un şef străin este percepută altfel. România a fost, repet, o ţară permisivă. Între timp fiscalitatea a crescut şi costurile s-au mărit mult. În ultimii ani doar am supravieţuit, profitul fiind unul mic, spre zero.
“La Moda Elissa a renunţat statul român, atunci când a pretins mai multe taxe”
– Regretati că aţi venit să faceţi afaceri în România?
Oh, nu. Nu am nici cel mai mic regret. A fost o experienţă frumoasă şi, cu această ocazie, vreau să mulţumesc echipei de prieteni, români profesionişti, care mi-au fost alături şi fără de care nu aş fi reuşit. Pentru că eu consider că Moda Elissa a fost o reuşită din toate punctele de vedere.
– Ce ştiaţi de România înainte de a veni aici? Care era percepţia dv. despre români şi România?
O să fiu dezarmant de sincer. Nu ştiam absolut nimic. În Marea Britanie, în 1997, majoritatea celor care aveau afaceri cu confecţii se îndreptau spre ţările aşa zis ieftine, ca şi cost de producţie. România sau Maroc erau cele mai dese alegeri. Am ales România pentru că este o ţară cu creştini ortodocşi şi mi s-a părut important în interacţiunea cu oamenii, eu fiind tot ortodox. Am descoperit România după, şi m-am îndrăgostit de ea. Şi de români care sunt oameni de nădejde. Mai ales cei din zona Moldovei, primitori, calzi şi săritori.
– De ce aţi renunţat la afacerea cu Moda Elissa? Şi care va fi viitorul fabricii?
În primul rând din cauza fiscalităţii. Însă cred că a apărut şi o uzură, o saturaţie atât la mine, cât şi la partenerul meu care e mai mare cu 10 ani decât mine. Timp de 23 de ani am făcut naveta în România de două ori pe lună. Două zile pe lună le pierdeam pe drumuri. Plus că pandemia a pus capac. Sincer vă spun m-am gândit să închid fabrica încă de acum doi ani, dar am decis să mai trag de mine. România, în timp, nu a devenit o ţară ieftină şi costurile s-au mărit. Şi nu consider că am renunţat la Moda Elissa. Nu eu, cel puțin. La Moda Elissa a renunţat statul român, atunci când i-a pretins mai multe taxe. Şi nu doar la ea a renunţat. Ştiţi foarte bine câte firme s-au închis, din păcate, în ultimul timp. Pandemia a fost ” cireaşa de pe tort”. Am făcut eforturi uriaşe în ultimii ani, reducând costuri şi încercând toate variantele pentru a continua. Şi nu pentru profit. Pentru angajaţi. La ei m-am gândit când am acceptat să închiriem spaţiul şi utilajele, să mai aibă o şansă. Sper ca actualul manager, român fiind, să găsească resursele necesare să menţină afacerea. Îmi doresc să o facă pentru încă cel puţin 23 de ani.
– Ce planuri de viitor aveţi? V-aţi gândit la o nouă afacere în România?
Nu. Vreau să mă bucur de pensie şi să cunosc lumea. Vreau să explorez lumea, să călătoresc. Dar clar nu îmi mai doresc să încep o nouă afacere.
– Ce calităţi dar şi abilităţi trebuie să aibă un cetăţean străin care vrea să facă afaceri în România?
Trebuie să fie corect, onest. Nu şmecher. Să aibă răbdare şi tutun la greu. Şi să-şi canalizeze foarte mult timp pentru afacere.
A consemnat Ciprian Traian STURZU