Nu vorbim aici despre chestii oculte, secrete, fiindcă mai toate secretele serviciilor secrete, mai devreme sau mai târziu, se desecretizează, iar în ultimii ani se răsuflă înainte de termen, apar oameni din interior, oneşti, sătui să tacă, aşa că o spun pe cea dreaptă.
Dacă în alți ani, bugetele serviciilor secrete generau dezbateri aprinse în Parlament, votul din acest an de pandemie a decurs extrem de rapid. În doar zece minute au fost votate bugetele SIE, SPP, STS și SRI, toate instituțiile afirmând că se pot descurca cu bugetul alocat. Pentru aprobarea bugetelor au votat chiar și reprezentanții PSD. Aşadar, SRI: 2,7 miliarde lei (cu 0,46% mai puţin), SIE: 390,7 milioane lei (cu 0, 03% mai puţin), STS: 622,1 milioane lei (cu 9,8% mai puţin), SPP: 397 milioane lei, deşi aceste cifre chiar nu ne spun mai nimic. Întrucât, bugetul de anul trecut a fost foarte generos cu ele, iar o scădere de 0,46% sau 0,03%, pe foamea asta, e parfum.
În fine, treburi de stat, de siguranţă a statului, nu ne băgăm.
Totuşi, ca simplu cititor de informaţii verificate şi răs-verificate, ne-a atras atenţia un semnal de alarmă publicat de fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu. Nu este o informaţie de nişă, nu este un subiect de teorie a conspiraţiilor, ci, pur şi simplu, omul şi-a pus părerea pe Facebook, apoi a fost preluat de o publicaţie serioasă, care se cheamă Monitorul Apărării şi Securităţii, totul pe faţă, totul semnat şi asumat nu de un oarecare, ci de un fost şef al SIE. De ce nu am citi şi noi ce a scris acest om?! Pe cine am deranja? Ar trebui să ne fie frică?
Despre doi membri ai Comisiei Parlamentare Speciale pentru Controlul Activităţii Serviciului de Informaţii Externe
Aşadar, domnul general Silviu Predoiu, care a slujit o viaţă Serviciul de Informaţii Externe, ceea ce îi oferă o anume autoritate şi credibilitate, atrage atenţia asupra a două personaje interesante strecurate în ’’Comisia Parlamentară Specială pentru Controlul Activităţii Serviciului de Informaţii Externe’’.
Iar domnia sa vorbeşte despre:
„Senatorul PNL Liviu Dumitru Voiculescu, inculpat încă din 2013, iar procesul se judecă. El a fost trimis în judecată de DIICOT sub acuzaţia de «constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, de conflict de interese şi de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc». Recent, tribunalul din Dolj i-a comunicat că dosarul în care e inculpat va fi judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Şi mai vorbeşte despre:
Senatorul UDMR Turos Lorand, parlamentar aflat la al doilea mandat. Cităm: „Ceea ce îţi sare în ochi este faptul că nu există (!) nici o biografie publică a acestuia. Nu ştiu dacă are ceva de ascuns sau nu, dar constat că, dacă domnul senator e îndreptăţit să ştie totul despre S.I.E., în schimb niciun cetăţean obişnuit nu poate şti ceva despre Turos Lorand. Adică, doar ca exemplu, dacă, precum mulţi dintre colegii domniei sale de organizaţie, are şi cetăţenia altui stat. Nu că ar fi ceva ilegal, dar asta ar presupune jurământ de credinţă multiplu, ceea ce nu ar fi chiar compatibil cu cerinţa de «loialitate indiscutabilă», prevăzută explicit în lege pentru accesul la informaţii clasificate”.
Am verificat pe site-ul Parlamentului, la domnul senator Turos Lorand, într-adevăr, la biografie este spaţiu alb, ca pe hărţile antice: Hic sunt leones. Adică nimic. Aşadar, fără mamă, fără tată, născut de o mătuşă. O fi o lipsă a domniei sale, dar articolul generalului Predoiu a apărut de câteva zile bune şi nu a trezit nici o reacţie.
Într-adevăr, despre senatorul UDMR se știu puține spre deloc. Pe site-urile Camerelor parlamentului la rubrica biografie sunt pagini goale în cazul său. Nu apare vreun CV nici pe la alte instituții ale statului unde a lucrat. Știm despre el ”din bucăți” că înainte de Senat a lucrat în CNA, unde fusese plasat de UDMR.
Mult mai interesant, însă, înainte de CNA, Lorand, la începutul anilor 2010, a fost director executiv al companiei de stat Radiocom, care, la acea vreme, asigura transmisiile pentru TVR și Radiodifuziune și avea în portofoliu aproape toți operatorii de telecomunicații din România și utilizatorii finali de servicii de comunicații din domenii importante: bănci, instituții financiare, companii multinaționale etc.
Nimeni nu se grăbeşte să lămurească aceste aspecte semnalate de fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, şi tare ne bate gândul că nu vom avea nici un fel de reacţie din partea instituţiilor abilitate. Că va rămâne ca-n tren.
Deşi, ca simpli votanţi, ca simpli cetăţeni, ca simpli cititori şi consumatori de politică, cred că am avea şi noi dreptul de a afla nişte răspunsuri la aceste întrebări puse de un fost şef al spionajului românesc:
„Ce credibilitate vor avea cei doi când se vor pronunţa în legătură cu activitatea Serviciului controlat? Cât contribuie cei doi la credibilitatea de ansamblu a Comisiei şi implicit la construcţia încrederii cetăţeanului într-o structură menită să vegheze la respectarea legalităţii într-un domeniu deopotrivă opac şi fundamental pentru securitatea naţională? Cum poate împăca S.I.E. obligaţia de a pune la dispoziţia Comisiei date clasificate de o sensibilitate aparte, când unul dintre membrii acesteia este judecat pentru «constituire sau aderare la un grup infracţional organizat», cu obligaţia de a-şi proteja activitatea? Este Serviciul în măsură, are dreptul de a face o astfel de evaluare, dacă să furnizeze sau nu Comisiei informaţiile/documentele solicitate, pentru că unul sau doi sau «x» membri ai acesteia nu oferă garanţiile cerute de lege tuturor celorlalţi? Singurul răspuns la această întrebare, într-o societate normală, cu o clasă politică responsabilă, este NU”, mai scrie fostul șef al spionilor români.
Din biografia neştiută a senatorului UDMR Turos Lorand – grafiat cu accente, Turos Lóránd
Cum a ajuns un jurnalist din presa locală sătmăreană – absolvent de științe politice – consilier local și, concomitent, director executiv la o companie cu greutatea Radiocom, cu mii de angajați și cifra de afaceri de sute de milioane, care controla internetul și segmentul audio-vizual românesc, e o întrebare interesantă, până când va veni și răspunsul la ea.
Încă mai interesant, înainte de a ajunge mare șef la Radiocom, Lorand prezentase știri la radio Samtel, lucrase la ziarul Friss Ujsag din Satu Mare, fusese colaborator al agenţiei de presă ungare MTI și, mai apoi, își crease propriul post de radio, City, devenit rapid lider de piață în Satu Mare. Un radio care emitea strict în limba maghiară. În pofida acestui succes în mediul privat, la doar douăzeci și ceva de ani, Lorand decide să meargă la stat, devenind șef de companie de stat, consilier local, membru CNA, apoi senator, membru al Comisiei de cultură și, mai nou, membru al puternicei Comisii SIE, creme de la creme între comisiile parlamentare.
Contactat de ziarişti de la Inpolitics cu întrebarea de ce CV-ul său e de negăsit, senatorul UDMR oferă un răspuns halucinant: ”Ăăăăă… chiar nu știu ce să răspund la această întrebare. O să întreb și eu la parlament”. Nu ne spune clar dacă a uitat să își depună CV-ul, ori l-a depus și cei de la administrația parlamentului au uitat să-l posteze timp de două mandate.
Nu ne explică, însă, nici de ce respectivul CV nu e de găsit la precedentele locuri de muncă ori pe site-ul UDMR, de unde aflăm doar că, după numirea la CNA și mutarea la București, ”am putut constata nenumărate atacuri asupra comunității maghiare din România. Aici am putut înțelege pentru prima dată de ce este atât de importantă reprezentarea puternică a interesului maghiar la nivel parlamentar”.
Cristian TIMOFTE
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 481, săptămâna 11- 17 martie.
Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână 
ZCH Ministerul Apărării Naționale comunică: Țintă aeriană detectată la nord de Roman. RO-Alert transmis în cinci județe din Moldova 
NewsEdge Mii de germani au protestat la Berlin împotriva ascensiunii partidului de extremă dreapta AfD 
BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT 
