Onorat cu bursa „Ioan Zenembisi”. Cosmin Cosniceanu: ”În viitor, când mă uit la mine, cel din trecut, vreau să am amintiri, să am experiențe”

Proaspăt onorat cu bursa „Ioan Zenembisi”, care îi va asigura taxele de școlarizare la Universitatea de Tehnologie din Eindhoven (Olanda) – specializarea Fizică Aplicată, Cosmin Mihai Cosniceanu se declară a fi un tânăr împlinit. Cu puțin înainte de bacalaureat, un examen fără emoții pentru absolventul Colegiului Național „Petru Rareș”, Cosmin spune că s-a bucurat de copilărie, o adolescență echilibrat de poznașă și un început frumos de tinerețe. Consideră că a evoluat constant, ajungând un elev de peste 9 în liceu, cu aplecare pentru matematică și pasionat de fizică, olimpic la cea din urmă disciplină. Dansul sportiv i-a deschis ochii spre sine și lume, iar zecile de trofee, cupe și medalii câștigate în cei 12 ani de performanță la competiții naționale și internaționale i-au adus satisfacțiile binemeritate. La cei aproape 19 ani, pe care îi va împlini la începutul lunii august, consideră că a valorificat oportunitățile ivite în drumul său de până acum și se pregătește pentru cele care urmează.

Ca elev, Cosmin a avut un început timid. Terminase clasa I la Școala gimnazială „Nicu Albu”, unde mama sa a fost învățătoare (dar nu a lui), fără să stăpânească aritmetica, scrisul, cititul. Vacanța de vară a însemnat un pic de pregătire cu mama sa, așa că următorii ani de ciclu primar a bifat doar „foarte bine”. Matematica și-a deschis toate tainele, așa că a dat examen pentru a fi admis în clasa a V-a la Colegiul Național de Informatică și apoi la „Petru Rareș”.

„Am intrat primul la Info și al doilea la Rareș. Am ales Rareșul pentru că sunt profesori buni, care te pot ajuta să ajungi la un nivel înalt, profesori care nu doar predau materia, ci te ajută să te dezvolți”.

Cum este profesoara de română, de exemplu. „Doamna Monica Costea are un fel aparte în a-și structura ora. Cam 20-30 de minute câțiva elevi prezintă câte o temă la alegere – orice, de la beneficiile alergatului, până la teme filosofice sau machiaj. Așa am învățat să vorbim în public, fără emoții, să ne argumentăm o idee, să susținem o prezentare. Orice întrebare era o provocare la discuții – așa am ajuns să ne cunoaștem între noi, iar doamna Costea ne mai dădea un sfat, ne mai învăța și altceva în afara disciplinei. Când subiectul era unul important, ne permitea să vorbim cât era nevoie și asta nu fiindcă voia să stăm liniștiți, dar cred că știe și că un elev nu poate fi concentrat 50 de minute pe dictare. Apoi intram în ora efectivă”. Limba și literatura românăa fost disciplina care i-a dat bătăi de cap lui Cosmin doar în preajma examenelor și a făcut pregătire în clasa a VIII-a și acum într-a XII-a ”pentru că este un tipar, trebuie să respecți anumite cerințe de structură, de formulare, sunt anumite criterii la notare”.

Mai firesc a fost să meargă la concursuri și olimpiade la matematică și la fizică. ”În clasa I eram un elev mediocru, nu învățam. Mama m-a ajutat la început și în vară a stat de mine, am învățat aritmetică și scris, iar când am intrat în a II-a eram deja printre cei mai buni. În I-IV am participat la mai multe concursuri – Constantin Năstăsescu, Winners, Lumina Math. La matematică l-am avut profesor pe domnul Adrian Sandovici din clasa a V-a și până acum, în ultimul an de liceu. Dacă înveți, nu ai nevoie de meditații, fiindcă domnul profesor predă sistematic și atent. S-a mulat foarte bine pe stilul meu – definiție, demonstrații, exemple. Fiind o știință, matematica nu poate fi valorificată mai mult de atât. A fost perfect pentru mine. Am participat doar la etapele județene ale Olimpiadei de Matematică, în clasele a V-a și a VI-a”.

A „slăbit” ritmul la matematică în momentul când a descoperit fizica. „Pentru mine, fizica e mai mult decât matematică. N-ai cum să tocești – ori o înțelegi, ori nu. A fost alegerea mea, fiindcă mă ajuta să înțeleg lumea din jur. Fizica e algoritmică, e intuiție și lucru, mult exercițiu”.

Primul dascăl în gimnaziu i-a fost profesoara Aida Ilie. A participat în clasa a VI-a la prima olimpiadă și s-a clasat al treilea pe județ, însă anul următor a ajuns la națională și a fost locul 11 – medalia de argint, apoi în clasa a VIII-a locul 21- medalia de argint.

În liceu a studiat fizica cu profesorul Dan Oniciuc. Pasiunea pentru fizică s-a concretizat pentru Cosmin și în rezultate remarcabile la Olimpiada de Astronomie și Astrofizică: argintul în clasa a VII-a și calificarea la etapa națională într-a VIII-a la care n-a mai putut participa, fiindcă s-a stins din viață bunica lui. La Olimpiada Națională de Fizică a câștigat medalii de bronz în clasa a IX-a și a X-a, iar anul trecut nu s-a mai organizat, din cauza pandemiei.

Cosmin afirmă că nu a făcut eforturi deosebite în timpul școlii pentru aceste rezultate. „Profesorul trebuie să fie o unealtă care să nu-ți limiteze potențialul, ci să-l înflorească. Nu profesorul este principala cauză pentru eșecul sau reușita ta, ca elev. Consider că sistemul nostru de educație e făcut pentru un elev mediu. De aceea, cei slabi și cei foarte buni sunt neglijați, deopotrivă. Eu n-am investit mult timp pentru învățat, ci cât am considerat eu că este necesar. Mereu am ales prietenii, sau o anumită activitate pe care am făcut-o împreună. De pildă, să urcăm Ceahlăul. Mai ales când sunt sigur pe mine, prefer să fac și altceva. Vreau ca, în viitor, când mă uit la mine, cel din trecut, să am amintiri, să am experiențe. Eu nu am nici un fel de regret, până acum. Sunt mulțumit de mine, social și personal”.

Rezultatele obținute în timpul școlii l-au promovat pentru bursa „Ioan Zenembisi”, acordată de George Teleman, fost elev al cunoscutului profesor de matematică Ioan Zenembisi. Bursa se acordă unui absolvent care se califică la o universitate din străinătate. Cosmin a fost deja admis la Universitatea de Tehnologie din Eindhoven și timp de trei ani, cât durează cursurile la Fizică Aplicată, va avea asigurate taxele școlare.

De ce Olanda? „Facultățile de fizică sunt mai bune în afară datorită laboratoarelor, a profesorilor, iar materia este un pic mai actualizată decât în țară. Inițial am vrut în Anglia, dar brexit-ul a triplat taxele școlare. Nu vreau ca atunci când termin facultatea să am datorii. Dar mi-am dorit să studiez în străinătate – am ales Fizica din clasa a IX-a, pentru că în afară sunt alte posibilități de dezvoltare. În paralel vreau să fac și ASE în România. Asta întrucât nu știu dacă voi alege exclusiv cariera în Fizică și întotdeauna am și planul B. Nu-mi proiectez viitorul pe termen foarte lung, dar mi-ar plăcea peste câțiva ani să am firma mea. Inclusiv în România, acasă la Piatra-Neamț, de ce nu?!”.

Cosmin spune acum că anii de școală au fost cei mai frumoși ani. Mihai, tatăl său, care are afacerea proprie și Maria, mama lui, l-au ghidat și sprijinit mereu să-și urmeze pasiunile. Cu dansul sportiv s-a întâlnit absolut întâmplător. „La 7 ani o însoțeam pe sora mea, Iris, la dans sportiv. Mama o înscrisese pe ea, avea 5 ani și a zis să merg ca să am grijă de ea. Ea a mai făcut doar un an, eu fac de 12 ani dans sportiv de performanță, la Lia Art”. După un an a început dansul sportiv de performanță și a intrat în competiții, adunând în cei 12 ani zeci de premii. „Cam după un an jumătate-doi ești pregătit pentru concursuri. Trebuie să înveți coordonarea propriului corp, coordonarea cu partenera, să numeri. Eu am fost la foarte multe concursuri, inclusiv la cele internaționale organizate în România. La cel mai recent concurs național de clase din 2019, m-am clasat pe locul 5. Nu le-am numărat, dar am peste 40 de cupe, trofee și peste 100 de medalii. Însă, de la un anumit punct, în dans e nevoie să te dedici total, așa cum te dedici oricărei alte pasiuni serioase. La nivel înalt ajungi să fii remarcat dacă ești consistent și consecvent. Și talentat”.

În performanță l-a ajutat și faptul că are aceeași parteneră de 12 ani, Ilinca, fiica Laurei Leșovschi, care deține clubul Lia Art. Dar și munca, timpul investit. „Eu am făcut dans din pasiune, nu mi-am propus nu știu ce țintă. Aveam două antrenamente a câte două ore pe săptămână, iar când ne pregăteam pentru concursuri făceam și două-trei antrenamente în particular. Premiile au venit firesc, pentru că atunci când fac ceva ce-mi place, mă implic și mă străduiesc să fac pe cât de bine și rapid pot. În dans sportiv, la nivel înalt se obișnuiește să schimbi partenera, să mergi la antrenori – mulți, diferiți și foarte buni. Eu nu am vrut să schimb partenera, pentru că am preferat obișnuința, așa funcționăm și ca oameni. Sunt foarte mulțumit cu ce am realizat, pentru că dansul sportiv mi-a adus foarte multe: în primul rând organizarea, apoi forma fizică și rezistența, deși am mai făcut și înot, exerciții de forță. Cred că m-a ajutat să-mi stăpânesc emoțiile, să relaționez ușor cu oamenii. A fost frumos, eram ca o mare familie”. Nu exclude să continue dansul și în Olanda, dacă va avea timp.

Se descrie ca fiind onest și încăpățânat. Chiar dacă sinceritatea e uneori abruptă și dureroasă, preferă ca oamenii să-l cunoască așa cum este. „Am ales acum mult timp să nu port măști. Prefer să câștig timp fiind eu însumi, ceea ce gândesc să reflecte cine sunt. Sunt și încăpățânat și îmi place să argumentez, îmi susțin ideea până când celălalt mă convinge sau eu îl conving. Spun nu când nu accept, spun da când sunt total de partea unei situații, a unui prieten. De aceea probabil mi s-a spus de multe ori că sunt arogant. Într-o oarecare măsură, sunt. Dar, mulți oameni vor să se facă plăcuți și asta presupune și compromisuri. De pildă, văd în jurul meu oameni care vor să-i mulțumească pe toți și nu cred că e posibil, probabil ține de educație, de familie. Eu sunt foarte mulțumit că părinții mei m-au susținut mereu și mi-au oferit libertatea de care aveam nevoie. Au încredere în mine și asta este foarte important”.

Cristina IORDACHE

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 491, săptămâna 27 mai – 2 iunie.