Primari și directori față în față cu tradițiile de Paște

De regulă, românii țin să petreacă acasă, în familie, sărbătorile importante din an. Iar de pe masa de Paște nu lipsesc niciodată simbolurile tradiționale ale sărbătorii Învierii Domnului: pasca rotundă, care simbolizează coroana de spini a lui Iisus şi este împodobită pe margini cu aluat împletit; mielul care-l simbolizează pe Mântuitorul Iisus Hristos ce s-a jertfit pentru iertarea păcatelor oamenilor şi a murit pe cruce; ouăle roşii a căror legendă spune că Fecioara Maria, când a venit să-şi plângă fiul răstignit, a așezat lângă cruce un coş cu ouă, pe care sângele scurs din rănile Mântuitorului le-a înroșit. Cum petrec Paștele, ce mâncăruri preferă și ce-i bucură pe unii (aleși aleatoriu) din oamenii cunoscuți, cu funcții și responsabilități, din județul Neamț, aflați din rândurile de mai jos.

”Rămânem din copilărie cu niște senzații olfactive care ne însoțesc toată viața, cu asta asociem Paștele”

Ana Buștihan, primar de Grinţieş: ”Eu fac paștele tradițional. Vinerea, așa cum am deprins de la bunica, vopsesc ouăle. Unii le fac joia, alții sâmbăta, noi numai vinerea facem ouăle și numai roșii, niciodată altă culoare. Tot postul, când fac mâncare, adun cojile și de la ceapa roşie, și de la cea galbenă, și vopsesc ouăle în ciorap, cu frunze de plante şi cu flori, ca să iasă frumoase. Anul acesta mă bucur foarte mult că putem merge la biserică în seara de Înviere. Duminica, de regulă petrec ziua în familie, îmi vizitez mama, fratele, stăm aşa acasă, într-o liniște deplină. Luni, când am liber de la serviciu, aştept nişte fini care vin în vizită, și așa trece Paștele. Din toată sărbătoarea, mă emoționează cel mai mult slujba și-mi place să stau până dimineața, când se termină. Dintre mâncăruri, cel mai mult îmi plac cozonacul de casă și mielul, dar așa, după post, nu mă omor cu carnea, doar să fie un pic. În schimb e important un borș bun şi o salată boeuf câteodată. Nici din asta multă, că fetei mele nu-i place și mănânc doar eu”.

Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ: ”Pentru oricare dintre noi Paștele este o sărbătoare specială, chiar dacă în sufletul meu Crăciunul rămâne cel al copilăriei. Paștele are parfumul cozonacului și al păștii. Îmi amintesc de copturile pe care le făcea bunica mea când eram copil, iar după aia, chiar până acum câțiva ani, de mama mea care făcea o pască și un cozonac mici şi rotunzi, și ne zicea că ne-a făcut puii pentru Paști mie și fratelui meu. Și, cu tot păcatul, noi mâncam puii atunci, în Săptămâna Mare când cocea mama, pentru că nu aveam răbdare, dar așa mama salva cumva păștile și cozonacii cei mari făcându-ne nouă acești pui. Rămânem din copilărie cu niște senzații olfactive care ne însoțesc toată viața, cu asta asociem Paștele, dincolo de sărbătoarea în sine. Îmi amintesc că pe timpul lui Ceaușescu ne duceam la Biserica Sfântul Ioan, din apropierea spitalului, cumva cu emoție, parcă era un act de ilegalitate, parcă făceam ceva interzis, cum era în perioada respectivă. Mama lucra în două schimburi și eu vopseam ouăle, culegând floarea paștelui și bunghișori cu care le decoram și eram foarte încântată de rezultat. Îmi amintesc și că ne spălam cu apă în care era pus un ou roșu și un ban, ban care ne rămânea nouă, copiilor. Nu era atunci vorba despre iepuraș, iepurașul e de tradiție germanică, era animalul de companie al unei divinități germane și probabil tradiția e venită din Ardeal încoace, dar părinții noștri nu știau de iepuraș. Acum, la nivel spiritual, trăiesc Paștele cu totul altfel, s-au schimbat planurile. Stau undeva lângă o biserică, iar de Paști se vede biserica plină și se văd luminile și-ți creează cu totul altă emoție. N-am consumat și nu consum miel, dar cozonac și pască fac, ca să miroasă a Paști. Nu miroase ca la mama, nu miroase ca la bunica, dar miroase a Paști. Și păstrez simbolistica: pasca o fac rotundă, cu cruce pe mijloc și cu colac împletit de jur împrejur”.

Marius Irimia, viceprimar de Piatra-Neamț, deocamdată suspendat: ”În general, programul de Paște e la fel în fiecare an: în prima zi merg la părinți și la socri, și a doua zi stau cu familia. Familia mică, adică soția și copilul, dar nu știm exact ce facem anul acesta, având în vedere situația și restricțiile. Anul trecut, că era stare de urgență, m-am refugiat la Parcul Vânători, unde lucram eu și am stat cu soția și copilul, dar și cu zimbrii. Am fost de serviciu 24 de ore și am stat în plus încă vreo 12. Părinții mei sunt la Borlești și am fericirea că trăiesc bunicii, care au în jur de 90 de ani, dar sunt sănătoşi şi bine, iar seara mergem şi ciocnim un ou cu mama soacră, care este singură pentru că e văduvă. Dintre mâncăruri îmi plac stufatul pe care-l face soţia mea şi friptura de miel, crescut în curte, pe care o face bunica. Stufatul de miel este ceva cu leurdă şi usturoi, o reţetă magică a soţiei mele, care m-a dat pe spate. Iar friptura este făcută de bunica în rolă, friptura cu care am deschis ochii şi după cum ştiţi gusturile copilăriei nu se uită şi oriunde aş mânca, nimic nu se compară cu mămăliga făcută de bunica şi friptura făcută de bunica. Paştele mă duce cu gândul la acea friptură de miel, care este nelipsită, prin tradiţie. Bunica are o casă mică, o casă bătrânească, dar acolo venim cu toţii şi părinţii, şi sora, şi mătuşa – sora mamei, cu soțul ei, copiii, deci într-o cameră dintr-o casă bătrânească încap o groază de suflete. Care stăm pe lângă sobă, care stăm pe lângă masă, care cu un pahar de vin în mână, şi toţi ne uităm la platoul ăla ciobit pe care pune bunica friptura de miel, alături de mămăliga răsturnată pe un fund din lemn şi tăiată cu aţa. Acea mămăligă e făcută perfect şi bunica îmi spunea cât de important era să ştii, ca viitoare soţie, să faci mămăliga şi cum te verificau babele din sat dacă ştii cum s-o faci şi cât o laşi să se coacă”.

”Nu pot să simt Paştele dacă nu cânt la miezul nopţii Hristos a înviat”

Vasilica Creţu, primar de Dobreni: „Duc mai departe tradiţia părinţilor. În primul rând, ei făceau curat toată casa, chemau părintele şi le făcea aghiazmă în casă, şi noi am făcut la fel, după care ne cumpărau ceva nou de Paşti. O să facem şi noi la fel săptămâna aceasta și ne cumpărăm ceva nou cu care să mergem duminică la biserică, după noaptea de Înviere. În vinerea mare se boiesc ouăle cum ziceam noi şi făceam numai ouă roşii. Fetele întotdeauna aduceau buruieni pentru ouă, acele frunze frumoase cât mai crestate, şi păstram ciorapii de peste an ca să vopsim ouăle de Paşte. Făceam şi în coji de ceapă, dar în ultimul timp n-am mai făcut aşa, pentru că necesită multă migală, fac de obicei cu coloranţi de la magazin. E criza asta de timp, când ajung acasă nu ştiu ce să fac mai repede. Coc sâmbăta şi fac o pască cu Sfânta Cruce neapărat, pe care o punem pe masă, cu un coş de ouă alături, dar fac şi pasca casei, cu smântână şi brânză multă. Pe copii îi oblig doar vinerea să ţină post sau dacă pot să ţină post negru, dar eu şi soţul postim aproape tot postul, deşi luăm tratament că mai avem unele boli, ne împărtăşim o dată de Sfânta Cruce şi o dată de Florii. Sâmbătă punem mielul la cuptor, în general sâmbăta ne-o programăm doar pentru mâncare. Până la ora 18, după ora 18 toţi ne culcăm, pentru că la ora 21 plecăm la biserică. Ne ducem la toate 3 bisericile pentru că avem bunicii îngropaţi şi părinţii, mergem și aprindem la morminte, dăm pomelnic, mergem la părintele şi vorbim cu dânsul, îi urăm sărbători cu bine şi apoi mergem la biserica din comună unde stăm la Înviere până aproape de dimineaţă, cât se poate. Şi când ajungem acasă neapărat ne aşezăm la masă, fetele ajung mai devreme, dar când ajungem noi neapărat stăm la masă. Iar lumina de Înviere o ţinem toată săptămâna de după Paşti, luăm lumânări din alea mari ca să ţină cât mai mult, că doar este săptămâna luminată”.

Vasile Rotariu, primar de Mărgineni: „Trăim momentele acestea speciale de sărbătoarea Învierii Domnului împreună cu familia şi cu întreaga comunitate. N-am lipsit niciodată de la biserică, anul trecut, în pandemie, am fost voluntar, am fost prin sat şi am dus oamenilor lumină şi după ce-am terminat treaba, toţi voluntarii ne-am dus la cimitir şi am aprins la toate mormintele unde nu era lumină. Oamenii care au putut, s-au dus mai devreme, în timpul zilei şi au aprins câte o lumânare la căpătâiul celor răposaţi, dar erau şi morminte unde n-a fost nimeni. Şi noi am aprins şi era aşa de frumos cimitirul luminat. Anul acesta mergem la slujba de Înviere și după ce venim acasă, ne aşezăm la masă să ciocnim un ou, cu copiii, să fim cu toţii. În prima zi de Paşte mergem la rudele apropiate în fiecare an, iar a doua zi ne odihnim”.

Rocsana Josanu: „Atmosfera de Paște îmi place foarte mult şi-am să vă povestesc un lucru care s-a întâmplat anul trecut, când eram în pandemie şi nu aveam voie să mergem la biserică. Sufeream pentru că noi mergem în fiecare an la biserică, ne place să trăim momentul respectiv chiar în biserică, pentru că este o trăire aparte pe care n-o simţi decât dacă mergi acolo. Anul trecut ne-am îmbrăcat ca pentru slujbă, iar la ora 12 noaptea am ieşit afară cu lumânări aprinse şi am cântat Hristos a Înviat. Şi eram la ţară, am ieşit în curte toţi şi am început să cântăm, iar de la casa de alături se auzea cântând, ieşiseră vecinii, la casa cealaltă din stânga iar ieşiseră vecinii şi cântau, iar la casa din faţă tot aşa au ieşit vecinii cu lumânări afară şi cântau. Am făcut un cor, fără să ne sfătuim, fără să ne sunăm unii pe alţii, pur şi simplu aşa am simţit toţi. Ne-am sincronizat atât de bine şi a fost atât de frumos, a fost un balsam pentru sufletul nostru că n-am putut să mergem la biserică şi totuşi am trăit momentul acela într-un fel apropiat de ceea ce se întâmpla în biserică. Nu pot să simt Paştele dacă nu cânt la miezul nopţii Hristos a Înviat şi-mi face plăcere să spun 40 de zile Hristos a Înviat şi a patruzecea zi Hristos s-a Înălţat. Noi suntem tradiţionalişti şi în partea de produse culinare, facem totul în casă și nu cumpărăm preparate sau semipreparate”.

Ana Ancuța, primar de Poiana Teiului: ”Pentru mine pregătirea comunei pentru întâmpinarea Sărbătorilor Pascale este foarte importantă și de aceea țin mult la ecologizare, înfrumusețare și plantat flori. Foarte importante sunt și discuțiile cu cetățenii comunității, încurajările și transmiterea de sentimente pozitive în vederea creării unei stări de bine. Și-mi place să creez acea stare de bine tuturor celor din jurul meu, să empatizez cu fiecare om pe care-l întâlnesc în calea mea și să-l îmbrățișez cu toată bucuria. Acasă pregătesc mâncare tradițională și neapărat merg la slujba de Înviere. Am participat și în sfântul post la toate slujbele religioase”.

George Lazăr, prefectul de Neamț: „Sărbătorile de Paşte le-am petrecut dintotdeauna în familie, cu cei dragi, cu părinţii. Mie îmi place să fac cumpărăturile, nu-s eu gospodar în sensul de a face mâncare, pentru că chiar nu mă pricep, dar îmi place să fac cumpărăturile. Mănânc pască cu smântână, cu ciocolată şi cu brânză, şi cozonac, carne de ied, salata boeuf. Drob nu mănânc. La slujba de Înviere merg întotdeauna și țin lumina aprinsă până dimineața. Dar de așezat la masă, nu, pentru că nu pot mânca nimic după ora 22-23, mi se face rău, am eu o problemă”.

Carmen Nastasă, directoarea Centrului de Cultură şi Arte Carmen Saeculare: ”Eu fac pască, pentru că-mi place că mă laudă toată lumea ce extraordinar de bună este. Pască de ciocolată, de fapt e mai mult un cheesecake, cu blat de biscuiți digestivi, ca un fel de prăjitură, și de asta de fiecare dată se termină prima. Ciocolata e combinată cu mascarpone și cu ou. Mergem de fiecare dată la țară, la Mărgineni, mergem la biserică, pentru că mamaia și tataia sunt înmormântați acolo și aprindem lumânări. Niciodată n-am fost plecată undeva de Paște, dar dacă aș pleca aș alege zona Târgu Neamț, la o pensiune cu spa. Acolo cred eu că m-aș simți bine, cum mă simt bine când vreau să mă rog și mă duc la Bisericani, la schit”.