Săptămâna Caloianului și a Paparudelor

Seceta sau, mai corect, lipsa ploilor de primăvară, amenințau culturile străbunicilor noștri. Astfel că aceștia au inventat ritualuri menite să atragă bunăvoința spiritelor naturii să le aducă ploaia. Mulți nu cred în aceste superstiții cum nu cred nici în „superstițiile” irigării ogoarelor. Pe unde ați mai văzut în zilele noastre instalații de irigare a terenurilor? În Joia Mânioasă, a treia joi după Paști, nici păsările nu-și fac cuib.

În Calendarul popular, a treia joi după Paște (anul acesta cade în 20 mai) se ținea pentru ca oamenii și animalele să fie protejate de tunete, trăsnete, grindină și vifor. În general se serba prin nelucrare. Bătrânii de altădată spuneau că, dacă se lucrează în aceste zile, nu plouă și e rău de secetă. Superstițioșii credeau că cine lucrează în această zi, i se usucă țarina cu porumb ori grâu. Prin unele sate se mai crede că a treia joi după Paști are puterea de a feri pe om de farmece și vrăji.

Obiceiuri vechi de aducere a ploii

În cadrul aceleiași preocupări pentru obținerea ploii necesare se încadrează și cele două ritualuri distincte, Paparudele și Caloianul, care au fost apropiate uneori în tradițiile populare. Chiar dacă în zilele noastre s-au uitat aceste tradiții, să ne amintim că, în a treia săptămână după Paște, exista un ciclu de trei zile consacrat ploilor, cunoscute sub numele de Paparudele. Pe lângă alaiul fetelor-dansatoare, obiceiul presupunea ca necesară udarea cu apă a tuturor, indiferent de vârstă și sex. Chiar dacă prin unele sate, obiceiul era realizat exclusiv de către femei. Confecționarea Caloianului, îngroparea lui și dezgroparea în Joia Mânioasă, a treia joi după Paște, erau rituri menite să atragă ploile îmbelșugate și la timp și nu ploile aducătoare de inundații, cu trăsnete sau cu rupturi de nori. În genere, era o sărbătoare ținută mai ales de femei, care în mare parte umblau din casă în casă cu gălețile cu apă, udau pe ai casei ca să plouă, și cu banii strânși chefuiau toată ziua. Muierile susțineau că bărbații n-au drept să le zică nimic în acea zi. O dovadă în plus că româncele sunt emancipate de secole, ele având mai multe zile în an când erau „feministe”. Joia Mânioasămai era ținută pentru ca oamenii să fie feriți de boli de ochi. Se spunea că nici păsările nu-și fac cuib în acea zi.

Ritualul Paparudelor

După dezgroparea Caloianului, se adunau paparudele, un grup de fete îmbrăcate doar cu nuiele de salcie sau altele cu diferite buruieni și care dansau pe ulițele satelor. Gospodarii ieșeau în poartă stropindu-le cu apă, rostind și descântece pentru venirea ploilor. Jocul paparudelor este urmat de Pomana Caloianului, după care se încingea o horă la marginea satului. Pe la începutul anilor 1950, paparudele mai puteau fi întâlnite încă pe străzile cartierelor periferice din București.

Săptămâna Rusaliilor

Acum era considerat un timp magic în care cerurile sunt deschise, iar oamenii trebuiau să respecte numeroase interdicţii, pentru a se proteja de furia temutelor zâne.

A patra săptămână de după Paşti poartă numele de „Săptămâna Rusaliilor” şi stătea sub semnul credințelor magice în Rusalii. Cea mai importantă zi a lor era Miercuri din săptămâna a patra de la Paște. Atunci se spunea că „Rusaliile” vor primi puterea peste vară de la „Caii Sântoaderului”, patroni ai primăverii. În calendarul popular acestei zile i se spunea „Buciumul Rusaliilor” sau „Todorusele” şi cădea la jumătatea timpului dintre Paştişi „Rusalii”. Se spunea că cine lucrează de ziua Todoruselor va fi ridicat în vârtejuri de pe pământ şi „smintit” de „Rusalii”, grindina se va abate peste satul lui, apa se va revărsa peste ogoare, pomii se vor usca şi casele vor lua foc.

Stratul Rusaliilor

A patra miercuri după Paști se ținea pentru prevenirea furtunilor sau pentru ca oamenii și culturile să fie feriți de grindină. Femeile lucrau numai până la prânz în această zi. O parte din oameni lucrau numai până la prânz, iar alții nu lucrau deloc. Cei care lucrau, își puneau pelin la brâu, pentru a fi feriți de Rusalii. Prin unele sate această zi era respectată pentru a nu deveni pocit și pentru a nu se tăia boii în fiarele plugului. Multe familii țineau a patra miercuri după Paște pentru a nu se îmbolnăvi cei din casă. În această zi se strângea pelin încă din zorii zilei. Oamenii purtau frunzele de pelin la brâu, crezându-se că nu se vor îmbolnăvi peste an. Cu pelin erau împodobite ușile, ferestrele, coșurile de fum, jugurile și vitele. Se puneau crengi de pelin pe așternuturi pentru gonirea puricilor. În această zi era permisă semănarea cânepei. Exista o credință că nu este bine să te scalzi în această zi, fiind pericol de înec. În această zi era permisă culegerea plantelor de leac. Femeile se scoală dis-de-dimineață, se spală și se îmbracă în haine curate și apoi, până a nu răsări soarele, se duc și strâng buruieni de leac.

Protecția contra ielelor

Dar să nu uităm că, în ce-a de-a patra săptămână numărată de la Duminica Învierii, la mijlocul perioadei dintre Paşti şi Rusalii, în miercurea numită „Strat de Rusalii”, „Buciumul Rusaliilor” sau „Todorusele” se constituie „Ceata Căluşarilor”. Aceasta apăra satele noastre până la „Duminica Rusaliilor”, după care „Ielele”, „Măiestrele”, îşi vor mai pierde din puteri.

Seducătoare, zburdalnice, tinere şi frumoase sunt asemenea „Nimfelor”, „Naiadelor” şi „Dryadelor”, dansează în horă, iar locul pe care joacă rămâne pârjolit. Se spunea că cine calcă locul însemnat de Iele înnebunește, cine din întâmplare le aude cântecul rămâne mut, iar cine bea apă din izvoarele lor primește pedepse cumplite, pe care numai jocul călușarilor le mai poate dezlega. Boala pricinuită de Iele e nepământeană, misterioasă şi aproape fără de leac. Ţăranii nu au vrut să-i pună un nume şi îi zic „luat de Rusalii”. „Sălaşul Ielelor” poate fi în văzduh, pe mal de apă, în peşterile munţilor sau în scorburile copacilor. Apar uneori întrupate în tinere fete cu veșminte albe sau străvezii, încununate cu flori şi părul despletit, revărsat peste sânii goi. Alteori apar ca nişte năluci, făpturi iluzorii ce vrăjesc oamenii prin cântecele şi dansurile lor. „Ielele” nu au viaţă individuală, umblă întotdeauna în ceată, câte 3, 5, 7, 9 sau 12, sporind pericolul unei posibile întâlniri. Ţăranii se temeau nespus de ele, purtând foi de pelin la brâu şi usturoi în sân, înfigeau un craniu de cal în stâlpul porţii, iar în ziua de „Rusalii” intrau în jocul magic al „Căluşului”, convinşi că doar căluşarii le pot îmblânzi şi trimite în lumea de unde au venit.

Constantin Graur – tradiții și obiceiuri

Pe 21 mai, Calendarul creștin-ortodox prăznuiește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. În Calendarul popular, pe 21 mai este menționată sărbătoarea Constantin Graur sau Cosmandinul puilor. Gromovnicul menționa această dată ca momentul în care se termină ciclul înmulțirii păsărilor, început la Dragobete. Puii păsărilor încep să zboare singuri, motiv pentru care ziua mai este numită și Constantin Graur sau Cosmandinul Puilor. Aceasta era o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure. Oamenii respectau această zi pentru a preveni distrugerea strugurilor de către grauri astfel că nu se lucra nimic. O țineau mai ales podgorenii. În tradiția populară se spunea că toate semănăturile făcute după această zi se vor îngălbeni și se vor usca. Se credea că vara începe în această zi. Cine lucra în această zi putea să aibă nenorocul să-i ardă recolta. Ziua mai era ținută și ca uliul să nu atace puii. Era considerată limită calendaristică pentru semănatul porumbului, a ovăzului și a meiului.

„Mesagerul de Neamț” urează tuturor celor care își serbează onomastica în ziua sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena să fie sănătoși, bogați, smeriți și fericiți! La mulți ani!