„Basarabia, nestinsa flacără a durerii” – volum semnat de prof. Boris Alexianu și lansat la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa

Personalitatea omului și a profesorului de limba rusă Boris Alexianu au fost evocate la împlinirea a 100 de ani de la naștere, în cadrul evenimentului din seara de 25 iunie organizat de nepoții săi, Ruxandra, Codrin Gabriel și Eduard. Alături de numeroasa familie a profesorului, venită din țară la Piatra-Neamț, la celebrare au participat foști și actuali profesori ai Colegiului Național „Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț, ambasadorul Valeriu Arteni și prof. univ. dr. emerit Mihaela Paraschiv de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.

Evenimentul a fost prilejul potrivit pentru lansarea cărții „Basarabia, nestinsa flacără a durerii” ce cuprinde articolele publicate de Boris Alexianu în ziare și reviste din Piatra-Neamț și Chișinău începând cu 1989 și până în anul 1997, când s-a stins. Nepoții săi au dus, astfel, la capăt demersul profesorului care, cu puțin timp înainte de a fi răpus de boală, a trimis manuscrisul surorii sale, Neonila Climescu de la Vama, județul Suceava, care l-a fotocopiat într-un tiraj „confidențial”, se precizează în prefața volumului. Apărută la editura „Cetatea Doamnei” din Piatra-Neamț, cartea este o radiografie în principal a evenimentelor istorice care au început în vara anului 1940 cu invadarea Basarabiei de către ruși, al doilea război mondial și urmările instaurării comunismului în România.

Născut la 17 iunie 1021 la Copcea, județul Cahul, Boris Alexianu a trăit ororile regimului bolșevic, care i-au deportat tatăl, Alexeev Alexe, în Siberia, la Arhanghelsk, pentru „vina” de a fi notar unde „moare de inaniție și este aruncat într-o groapă comună”.

Biografia, foarte pe scurt, a lui Boris Alexianu poate fi rezumată astfel: „În perioada revenirii Basarabiei la patria Mamă urmează cursurile Școlilor Normale din Cetatea Albă și Galați. După a doua cotropire sovietică Basarabiei se refugiază și el în România. La 23 de ani participă ca sublocotenent la operațiunea Iași-Chișinău de unde, fiind rănit, este transportat la Spitalul din Târgoviște. După recuperare este reintegrat în armata română și ia parte la luptele de pe Frontul de Vest în Regimentul I Roșiori din Divizia V Cavalerie. Regele Mihai îi conferă Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler. După război, pe când urma cursurile Școlii Militare din Sibiu, a cunoscut-o pe Maria Șoima din Ocna Sibiului, marea lui dragoste, cu care s-a căsătorit în 1947.

A fost câțiva ani membru și director al Colegiului Militar din Roznov destinat să asigure educația specială a orfanilor de război. Absolvă la București studii universitare, specialitatea limbă și literatură rusă. Din anul 1957 activează ca profesor la Școala Medie nr. 2 din Piatra-Neamț, iar mai apoi în cadrul Liceului „Calistrat Hogaș”. În anul 1960 i se acordă titlul de profesor emerit. Este director al Liceului Pedagogic din Piatra-Neamț între anii 1971-1974, perioadă în care coordonează construcția unui nou edificiu al acestuia. Reîntors la Liceul „Calistrat Hogaș”, își continuă activitatea didactică până la ieșirea la pensie. Foarte mulți foști elevi afirmă că a fost unul din cei mai iubiți profesori: „Un părinte spiritual și dascăl în același timp și căruia îi vom purta întotdeauna dragostea și recunoștința noastră” (Dana Aanei, dedicație profesorului Boris Alexianu cu ocazia absolvirii liceului pedagogic, 6.12.1987).

După 1989 se manifestă ca publicist, colaborând la ziare și reviste din Piatra-Neamț și Chișinău” – este biografia pe scurt a lui Boris Alexianu din prefața volumului.

O carte – document care trebuie citită pentru informațiile prețioase despre istoria românilor din ultimii circa 70 de ani „Basarabia, nestinsa flacără a durerii” este structurată pe cinci teme: Basarabia sub ocupație sovietică, Pe front, Basarabia interioară și Republica Moldova, Afinități și Umbra Moscovei.

C.I.