Comisarul șef Paul Tablan se pensionează: ”Atunci când nu te mai vrea cineva, lupți degeaba!”

După 3 ani și jumătate de hărțuire, controale, încercări de găsire a unor abateri care să atragă sancțiunea destituirii din funcția de inspector șef – toate având ca moment de debut arestarea lui Ionel Arsene pentru fapte de corupție – comisarul șef Paul Tablan se pensionează. Este obiectivul pentru care sistemul a luptat din ianuarie 2018 încoace, demonstrând că se ghidează după principiul ”Capul plecat, sabia nu-l taie!”. Paul Tablan n-a plecat capul și, drept consecință, a fost supus unui șir lung de verificări – soldate cu ”minunate” constatări de tipul ”convocatorul de ședințe n-a fost semnat de toți șefii de post” sau ”nu s-a respectat programul de antrenament/repaus al câinilor de urmă”, ca nu mai amintim de un șofer grăbit care a semnat în altă rubrică o foaie de parcurs, ”abateri” pentru stabilirea cărora onor ministerul a cheltuit bani mulți cu deplasarea, cazarea și hrănirea echipelor numeroase de controlori. Și pentru că toate acestea n-au dat rezultatele scontate, s-a folosit ultima și cea mai mârșavă metodă: neacordarea certificatului ORNISS, fără niciun fel de motivație, pentru că așa prevede o lege strâmbă, dar extrem de utilă pentru îndepărtarea din sistem a ”neînțelegătorilor”. Au urmat procesele de rigoare, instanța de la Bacău l-a repus în funcția de inspector șef pe Paul Tablan, ministerul a atacat decizia și a câștigat la București și una peste alta astăzi, 14 iunie, se împlinește, cumulat, un an de când comisarul șef a fost pus la dispoziție. Este perioada maximă de ”penitență” pe care o acceptă sistemul, după care ”împricinatul” este îndepărtat. Avantajul lui Paul Tablan a fost că înlăuntrul acestei perioade a împlinit 25 de ani de activitate și se poate pensiona fără să fi obținut certificatul ORNISS, dar și fără să fi aflat de ce nu i-a mai fost acordat accesul la informațiile clasificate.

Despre ceea ce simte astăzi, comisarul șef Paul Tablan ne-a vorbit calm și fără patimă:

Un ochi se bucură, pentru că am ajuns la vârsta pe care o am și faptele mele vorbesc. Categoric că, din punctul meu de vedere ultimii 10 ani pentru inspectorat, mă refer doar la perioada în care am condus IPJ Neamț, au fost benefici. Nu am foarte multe lucruri pe care să mi le reproșez. În același timp, celălalt ochi plânge, trebuie să-mi iau rămas bun, pentru că atunci când nu te mai vrea cineva, lupți degeaba. Tot umblăm prin instanță, tot câștigăm, suspendări, anulări, bătălii, războaie, care nu-și au rostul. Pe 18 o să se pronunțe Curtea de Apel Bacău, în procesul de fond, cel de anulare a ordinului prin care am fost demis, dar nu e un proces rămas fără obiect pentru că acolo este vorba și despre niște drepturi materiale, despre cereri de echivalare a unor perioade de activitate, nu este vorba doar despre solicitarea de repunere în funcție. E datoria mea să spun că orice va decide instanța, voi respecta. N-am să pot fi de acord cu ceea ce se întâmplă cu privire la sistemul de verificare și am spus și în fața instanței acest lucru. Mă refer la DIPI și la structurile județene de informații. Și dacă tot e Campionatul european de fotbal, ca să folosesc termenii ăștia ei centrează, ei dau cu capul, iar tu n-ai acces la niciun fel de informații. Acum nu sunt eu Ioana d’Arc a poliției și nu știu dacă are rost să mai vorbim de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deși nu e ok să nu se asigure un proces echitabil și să nu se lupte cu aceleași arme. Una peste alta mă bucur că le-am dus pe toate până la capăt, cu bune cu rele, probabil au fost și greșeli, dar n-au fost de natura celor care să atragă vreo sancțiune. Și am înțeles că ministerul nu putea să lingă acolo unde a scuipat. Iar dacă din punct de vedere polițienesc, nu al managementului, am deranjat, decât să se transforme instituția poliției într-o grădină de ghiocei, să stăm toți cu capul plecat și să nu ne mai revenim, am preferat să le iau pe mine și să le duc așa cum mă pricep mai bine. Țin să le mulțumesc tuturor colegilor, de la cei cu care am început, până la cei actuali, să le mulțumesc celor din parchete și judecătorii, celor de la jandarmi și ISU pentru că au fost colegii mei de minister și colegii mei de suferință, Prefecturii și de ce nu și celor de la Consiliul Județean, cu care până la un anumit moment am avut o relație profesională foarte bună. Mulțumesc pentru colaborare și pentru obiectivitate presei și nădăjduiesc că va relata despre activitatea instituției în aceiași termeni, pentru că ori cu Tablan, ori fără Tablan poliția trebuie să meargă. Indiferent de ceea ce au spus sau au scris unii, din punct de vedere logistic, operativ și al resurselor umane inspectoratul a stat foarte bine, dar nu este meritul meu și nici nu vreau să mi-l asum, este meritul celor cu care am lucrat”.

Cristina MIRCEA

Mai multe despre Paul Tablan într-un material apărtu acum câțiva ani în Mesagerul de neam, pe care-l puteți citi aici.

Parteneri

Mesagerul Bacău Școala începe peste trei săptămâni: elevii de clasa a IX-a vor învăța după noile programe ZCH FOTO. Cascadorie nedorită cu mașina. Un accident petrecut la Pipirig s-a soldat cu rănirea a 5 persoane NewsEdge Un F-18 spaniol doboară o dronă în România. Miruță vorbește despre „siguranță suplimentară” pentru populație BusinessEdge Povestea Campbell: Cum a devenit supa condensată un simbol al industriei alimentare americane și al artei pop