Făptuitorii de vorbe

Acum 13 ani, în 2008, cu mândrie afișată de nemțeni descurcăreți, oficialii județului de atunci anunțau, cu surle și trâmbițe, că vom avea 8 săli moderne de operație, dotate cu aparatură ultramodernă, totul pe banii unei firme, care punea la dispoziția spitalului toate aceste lucruri. Firma nu cerea prea mult în schimb, doar 836 mp, situat în incinta Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, între Pavilionul Chirurgical și Serviciul de Medicină Legală Neamț, unde să-și construiască un corp de clădire, în care să se ocupe de dializă. Pentru care mai plăteau și o chirie de 14,40 euro/mp/an. Evident că afacerea era prea bună pentru cei de la conducerea județului, printre ei, Vlad Marcoci, acum trimis în judecată de DNA, pentru ceva legat de o mită sau Mihaela Ignatovici-Lazăr, condamnată cu suspendare în dosarul finanțării clubului de fotbal „Ceahlăul”.

Peste 3 ani, la fel de mândru că este nemțean uns cu toate alifiile negocierilor, Vasile Pruteanu, noul președinte al Consiliului Județean Neamț, și el condamnat acum în dosarul finanțării clubului de fotbal „Ceahlăul”, era de acord să renunțe la 3 săli de operație, amenajările nu mai era foarte clar cine le face, iar firma privată convingea să se dea doar o sumă de bani, peste 850.000 de euro și să scape de restul obligațiilor. Banii intră în conturi și de aici începe o altă telenovelă care l-ar face invidios și pe Meșterul Manole, care nu s-a orientat să-și deschidă șantierul în Neamț.

De atunci și până astăzi nu s-a reușit finalizarea blocurilor operatorii, deși promisiunile ferme și banii virați din diverse părți nu au lipsit. Mulți, cu care se puteau face vreo 10 săli, plus anexele necesare. N-a reușit nici măcar Ionel Arsene, omul faptelor, cum s-a autodefinit, dar care, în acest caz, a făptuit doar vorbe. Din fericire pentru el, spre deosebire de Pruteanu, nu are calitatea de condamnat, are doar un proces care mucegăiește pe undeva pe la Bacău.

După 13 ani, cu un spital în care au murit oameni într-un incendiu datorat instalațiilor vechi și unde au mai murit oameni și din cauza neglijențelor, ce anume ne oprește să fim mândri de vajnicii noștri conducători, care nu au reușit să construiască ceva nici când au avut bani? Poate jena că, din 4 în 4 ani, ne-am lăsat virusați de promisiuni bolnave, netratabile și neoperabile în nici un spital din România?

Valentin BĂLĂNESCU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 493, săptămâna 10 – 16 iunie.