Oarecum „sub acoperire”, prinţul Nicolae al României a vizitat muzeul de etnografie din Tazlău (despre care Mesagerul de Neamţ a scris aici), după ce proprietarul a fost înştiinţat de edilii comunei că va avea, ca oaspeţi, membrii unei echipe Discovery. Despre ceea ce au admirat oaspeţii care i-au trecut pragul, ne-a povestit Victor Tofan care, de ani de zile, se ocupă cu întregirea colecţiei de obiecte vechi şi cu recondiţionarea lor:
În legătură cu spaţiul de expunere, în camera nr. 1 (tindă), avem pentru referinţă: războiul de ţesut manual, în stare de funcţionare, accesorii specifice (piepteni, scărmănători de lână, sucală, vârtelniţă şi altele), iar în camera nr. 2 (odaia principală) găsim covorul cu tricolor, ţesut manual în anul 1890, masa mică cu 3 picioare, din lemn de fag, cu o singură faţă, sipetul (lada de zestre), maşina de cusut „Singer” foarte veche, confecţii pentru bărbaţi şi femei, lucrate de mână (bundiţă, suman, cămaşa de noapte a bărbatului, ie cu diferite modele, fusta pentru femei, diverse ii cusute de mănă cu multă migală) şi alte articole pentru sărbători şi/sau mers la horă.
În legătură cu spaţiul de expunere, în camera nr. 1 (tindă), avem pentru referinţă: războiul de ţesut manual, în stare de funcţionare, accesorii specifice (piepteni, scărmănători de lână, sucală, vârtelniţă şi altele), iar în camera nr. 2 (odaia principală) găsim covorul cu tricolor, ţesut manual în anul 1890, masa mică cu 3 picioare, din lemn de fag, cu o singură faţă, sipetul (lada de zestre), maşina de cusut „Singer” foarte veche, confecţii pentru bărbaţi şi femei, lucrate de mână (bundiţă, suman, cămaşa de noapte a bărbatului, ie cu diferite modele, fusta pentru femei, diverse ii cusute de mănă cu multă migală) şi alte articole pentru sărbători şi/sau mers la horă.
În spaţiul exterior, în şopronul grajdului, avem o căruţă cu loitră pentru boi, cu jug şi proţap, aşa cum era în vremurile de demult. Întrucât spaţiul de expunere din interiorul muzeului este insuficient, multe alte obiecte, folosite în vechime de locuitorii satului la treburile gospodăreşti, au fost expuse pe prispa din faţa casei şi pe părţile laterale. Pe aceste spaţii au fost aşezate obiecte realizate din lemn: doniţa de mult lapte de la oi, doniţa de transport saramură pentru murături, putineiul de făcut unt, chiua cu chilug, pentru făcut grăunţe de porumb, stamboala folosită la moara de apă, pentru alimentarea cu grăunţe, putina pentru brânză, covata pentru făcut cozonac şi pască, butoaie de vin, leasa de prins peşte. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere şi beciul cu bolta din piatră, pentru păstrat cartofi, putini şi butoaie cu murături pe timp de iarnă. În final, a intrat în calcul şi celarul cu funcţia sa de depozit pentru multe alte obiecte care aşteaptă la rând să fie curăţate, întreţinute cu substanţe contra carilor, ciupercilor şi mucegaiurilor, spre a întregi colecţia muzeală.
Victor Tofan i-a vorbit prinţului Nicolae despre istoricul casei, care are peste 200 de ani, iar prinţul a fost impresionat de diversitatea obiectelor expuse şi de modul impecabil în care au fost păstrate. Maricica Leahu – o localnică îmbrăcată în costum popular, a cântat un cântec ostăşesc vechi şi a recitat o poezie militară, după care i-a oferit prinţului un brâu lucrat la războiul de ţesut. Atât prinţului Nicolae, cât şi primarului şi viceprimarului de Tazlău şi subprefectului Florin Zaharia, Victor Tofan le-a dăruit câte un exemplar din ziarul Mesagerul de Neamţ din decembrie 2018, când a apărut articolul despre casa veche de 200 de ani.
