În dicționar, cuvântului maia, are următoarele explicații: ferment, drojdie, plămădeală, a prinde puteri, a se înviora.
Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, este, fără nici un fel de îndoială, fermentul, plămădeala prin care o țară aflată de facto sub ocupație economică, socială, militară și ideologică să prindă puteri, pentru a-și afirma personalitatea și dorința de emancipare. După generații de lideri moldoveni care stăteau cu o parte a fundului și buzunarul în luntrea rușilor și cealaltă parte o arătau occidentului, o femeie aparent fragilă a reușit în câteva luni să străpungă toate baricadele ridicate în ani de influența sovietică/rusă în toate domeniile vieții sociale. A ajuns președinte jucând pe degete personaje sinistre de peste Prut, profitând de interesele lor divergente, dar, în primul rând, pentru că a reușit să se impună în fața oamenilor de rând ca o persoană care își păstrează demnitatea.
Acum, Maia a câștigat bătălia electorală în condițiile în care presa rusofonă domină mediul informațional, în care internetul a fost plin de dezinformări și atacuri la adresa PAS, partidul doamnei de la Chișinău.
Acum, după victoria în alegeri, aproape fără să vrei, privind la ce s-a întâmplat în Moldova de peste Prut, faci o legătură cu vremurile frământate care au dus la Mica Unire dintre Moldova și Muntenia. A existat și atunci un război al Crimeii, numai că la vremea aceea Rusia era învinsă și blocată de o coaliție internațională din ambițiile sale expansioniste. După război, a început să se vorbească despre unirea celor două principate române, marile puteri occidentale având interes să formeze o barieră în fața rușilor, dar una controlabilă și care să nu ducă la schimbări în echilibrul puterii în zonă. Profitând de aceste interese, clasa politică românească, care promova interesul național, cozi de topor au fost și atunci, a reușit, chiar sfidând Marile Puteri, să realizeze unirea în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. A fost suficientă găsirea unei portițe abil exploatate ca lucrurile să fie duse până la capăt și Cuza să înceapă reformele care au dus la modernizarea și unificarea deplină a noului stat.
Astăzi, când românii au politicieni, dar nu și oameni de stat cu viziune pe termen lung, contextul internațional este la fel de complicat ca prin 1856-1859, dar la fel de plin de oportunități.
Aleasă președinte și având acum un partid cu largă majoritate de dreapta în Republica Moldova – lucru de neimaginat în orice perioadă – Maia Sandu pare să dețină toate datele unui mare om de stat. A dovedit consecvență, viziune, putere de negociere, tărie de caracter, încăpățânare pozitivă, empatie și, mai ales, patriotism. Au trecut vreo 6 ani de când a fost întrebată dacă ar vota Da în cazul unui referendum care decidă unirea Moldovei cu România. Este puțin probabil că și-a schimbat fundamental opțiunile, dar în acest moment poate ar fi mai interesant un alt referendum, unul în care să fie întrebat poporul român dacă Maia Sandu ar avea permisiunea de a candida la funcția de președinte al României. Dacă Românii ar răspunde pozitiv, probabil că alegerile prezidențiale viitoare ar fi o simplă formalitate și am putea bifa o nouă Unire, pe modelul celei realizate în jurul lui Alexandru Ioan Cuza.
Valentin BĂLĂNESCU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 498, săptămâna 15 – 21 iulie.