Daria Maria Stafie este șefa promoției 2021 a profilului uman de la Colegiul Național „Roman Vodă” din Roman. A fost eleva colegiului din clasa I, la admitere a intrat prima la profilul pe care l-a ales și a absolvit liceul cu media 9,96. Perfecționistă, sensibilă și hotărâtă, Daria își dorește ca după examenul de Bacalaureat să urmeze Medicina. Este conștientă ca nu și-a ales o profesie ușoară, dar crede că spre deosebire de părinții ei – mama polițistă la Horia și tatăl pompier la Detașamentul Roman – ea este pregătită pentru un alt fel de stres, cel pe care relația directă cu pacientul în suferință este îmbinat cu empatia și dorința de a-l face bine. Pasiunile ei rămân chitara, cititul și machiajul.
– Cum te simți ca șefă de promoție, la un colegiu de elită?
Este o onoare pentru mine, deși inițial acesta n-a fost obiectivul meu. Am avut colegi la fel de speciali ca mine, pentru că eu consider că fiecare este deosebit în felul său. Am învățat în fiecare zi, pentru a deveni cât mai bună, drept dovadă nu am fost mereu prima, dar în fiecare an am fost pe podium. M-am pregătit suplimentar pentru examenul de evaluare națională, dar mai mult ca să mă verific. Asta deoarece am avut șansa unor profesori foarte buni la clasă. Ceea ce am vrut a fost să descopăr ce mi se potrivește, pentru a mă dezvolta personal și spiritual. Cred că asta mi-a adus succesul. Nu m-au obligat părinții, eu am învățat de plăcere și cred că a fost mai bine așa. Sunt mulțumită de mine, dar întotdeauna îmi doresc mai mult.
– Ești absolventă de uman, cum te-ai descurcat cu științele?
Eu mi-am ales cu atenție profilul la admitere. Filosofia, sociologia, psihologia, logica sunt materiile mele preferate. La Științe Sociale, orele se desfășoară într-un cadru mult mai relaxat, cunoștințele ajută la propria cunoaștere și dezvoltare. Cât despre matematică, fizică, aceste și-au pus amprenta asupra mea în gimnaziu. Am muncit mult la aceste materii. La evaluarea națională am avut nota 9,85 la matematica. Limba română a fost materia mea de suflet și datorită profesorilor Alexandru Paul și Nicoleta Tudor. Cel mai bun rezultat l-am obținut în clasa a X-a, când m-am calificat la olimpiada națională și la final m-am clasat în prima jumătate. Este foarte greu să ajungi pe podium, evaluarea este subiectivă și cu siguranță au fost copii mai bine pregătiți decât mine. Am mai participat la olimpiada de logică și la olimpiada de geografie, dar n-am trecut de etapele județene. Din păcate, anul trecut nu s-au mai organizat olimpiade, din cauza pandemiei.
– Ce părere ai, este prea multă matematică și prea complexă pentru elevii de la uman?
Matematică ne dezvoltă gândirea, nu știu ce schimbări s-ar putea face. De pildă, mie mi-a lipsit matematica în liceu. Pentru că eu vreau să urmez Medicina, am învățat cu ușurință biologia, dintotdeauna mi-a plăcut. Dar, am nevoie și de chimie, iar asta implică puțină matematică, de asta spun că mi-a lipsit. Pe de altă parte, un copil care a terminat profilul real e mai organizat. Noi, umaniștii, suntem mai pasionali, visători, idealiști. Ei sunt mai practici.
– Vrei să fii medic, așadar. De ce ai ales această profesie?
Visul vieții mele este să fiu medic! Iar admiterea la facultate este acum obiectivul meu prioritar, mai ales că a trebuit să mă pregătesc intens la chimie, materie pe care n-am mai studiat-o în ultimii doi ani de liceu. Consider că în sistemul nostru medical este nevoie de mai multă empatie cu pacienții și cred că latura mea umanistă mă ajută. Sunt conștientă că sunt probleme în sistemul nostru sanitar, dar cred că o să reușesc să-mi fac meseria cu devotament. Schimbarea începe de la fiecare în parte. Știu că nu este o meserie ușoară, voi fi în fața durerii zilnic. Dar, pacientul vine la medic cu speranța să fie vindecat și să pot să-i ajut, asta mă bucură cel mai mult. Încă nu m-am decis ce specialitate voi alege, înclin spre a fi medic neonatolog, acolo văd și familii fericite, și copii sănătoși. Cu siguranță medic în țară, nu știu dacă m-aș putea adapta în străinătate.
– În afară de a învăța, ce ai mai făcut pentru tine în acești ani?
Cânt la chitară de mică, este un hobby pentru mine. Așa mă relaxez. Cânt și când sunt tristă, cânt și când sunt fericită. Singurele spectacole cu public au fost în cadrul festivităților de la școală, cu grupul de mandoline. Am făcut înot, când eram mai mică, dar nu pentru performanță, ci pentru a mă dezvolta armonios. Îmi place foarte mult să citesc. Pasiunea asta vine din suflet. Literatură rusă, în special, citesc. Tolstoi îmi place mult, pentru că intră adânc în sufletul și trăirile personajelor. Îmi place și Balzac, mă captivează să vizualizez tot ce descrie el. Și-mi place să machiez. Probabil că toate adolescentele au pasiunea aceasta. Dar mă captivează să mă pot exprima și în acest mod, feminin. De-a lungul timpului le-am machiat și pe câteva colege și prietene ale mele. Urmăresc multe tutoriale pentru a ști care produse sunt mai bune și pentru a afla diverse tehnici, stiluri de machiaj, combinația culorilor, deși prefer culori apropiate de cele naturale. Un machiaj prea strident poate îmbătrâni.
– Există cineva care te-a îndrumat în mod special în viața ta de elevă?
Am avut privilegiul unor profesori extraordinari care pentru mine vor rămâne oameni deosebiți. Ei au conturat în mine profilul unui umanist autentic și am luat de la fiecare tot ce mi s-a părut mai bun și frumos: înțelepciunea, perseverența, bunătatea, minuțiozitatea. Până la urmă, întâlnirea cu fiecare om lasă o amprentă și, deși sunt conștientă că nimeni nu este perfect, eu prefer să văd doar părțile frumoase din oameni. Sigur, nu putem evita răul, dar asta ne ajută să apreciem binele. Părinții mei au fost mereu lângă mine, ei sunt primul meu model, deși eu nu voi fi nici polițist, nici pompier. Relația noastră deschisă și încrederea lor în mine fac ca alegerile mele să fie susținute necondiționat de ei. Sunt singurul lor copil și și-au îndreptat toată atenția asupra mea. Ei nu mă presează în nici un fel, eu sunt cea exigentă și de aceea îmi doresc să fie fericiți și mândri de mine. Mă inspiră în mod deosebit poetul Ovidiu și mi-s dragi două citate. Primul este „Per aspera, ad astra” – pe căi aspre, până la stele, un citat pe care mi l-am imprimat și pe toca de absolvire. Este ca un motto pentru mine. Cred că pentru a-mi îndeplini visurile, mă așteaptă un drum anevoios, dar consider că greutățile, odată depășite, mă fac mai puternică, mai încrezătoare în mine. Al doilea citat este „Gutta cavat lapidem non vi sed saepe cadendo” – picătura de apă scobește piatra nu prin forța ei, ci prin căderea repetată. Deși la început unele lucruri par imposibil de realizat, prin efort, determinare și perseverență acestea devin realizabile. Între altele, trebuie să spun că pasiunea pentru latină o am de la doamna dirigintă Nicoleta Tudor, care mi-a fost și profesoară de limba română.
– Ce te-a dezamăgit până la această vârstă?
Nu am dezamăgiri. Probabil, micile eșecuri le voi privi peste ani cu amuzament. Sunt perfecționistă și consider că ceea ce am făcut, la momentul respectiv, a fost ce am putut eu cel mai bine să fac. Am prieteni și mă bucur că sunt unele persoane cu care voi păstra legătura și după liceu. În general, cred că credința este foarte importantă. Dacă au fost momente când mi-a fost greu, l-am simțit pe Dumnezeu lângă mine de fiecare dată. Pentru mine, este o forță pe care o simt cu drag în inima mea.
A consemnat Cristina IORDACHE