Doar câțiva profesori din Neamț au reușit 10 la examenele de definitivat și titularizare din anul 2021. Cu o performanță aparte este o singură profesoară, care a fost notată cu 10 la ambele examene – Andreea Mădălina Toma, care predă educație plastică de numai un an, la două școli din rural. Notele obținute îi garantează ce și-a dorit. Dar nu pe deplin. Deși cu definitivat și titulară, are doar formal drept de catedră, fiindcă nu a existat în Neamț nici un post titularizabil. Așa că va fi în continuare un profesor pregătit, dar… tot suplinitor, cel puțin în acest an școlar. 10 la titularizare a obținut și educatoarea Carmen Felicia Damian. O reușită care vine la capătul a câtorva ani de muncă. Între timp a avut șansa unui post, exact la aceeași grădiniță unde a început ca îngrijitoare – Grădinița nr. 5 a Școlii Gimnaziale nr. 8 Piatra-Neamț. Ce mai are Carmen Felicia Damian? Un suflet cald și o mare dragoste mare pentru copii.
„Educația plastică te învață să înțelegi lumea”
Andreea Mădălina Toma este profesor din 2020, după ce a terminat masterul. Absolventă a Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași, specializarea grafică și desen, a ales să predea pentru că un artist la început de drum își croiește cu greu drum în lumea diversă și plină de meandre a artei. S-a născut la Roman, într-o zi de 17 noiembrie, acum 26 de ani. A învățat din clasa I și până într-a XII-a la Colegiul Național „Roman Vodă”, în liceu a studiat științe sociale, dar desenul a rămas visul ei: „Mi-am dorit să urmez grafica încă de când eram mică, la imboldul profesorului meu de atunci, care mi-a remarcat talentul. M-au susținut și părinții în această alegere a mea. Asta am vrut să fac, deși nu am în familie pe cineva cu talent artistic”.
Despre talent, Andreea crede că este necesar, dar că trebuie susținut de studiu permanent și completat de o calitate nativă. „Dacă n-ai spirit de observație, trebuie să înveți cum să observi tot ce te înconjoară. Noi, artiștii, avem nevoie de simțul observării foarte dezvoltat. Pe lângă talent, e nevoie de multă muncă. Așa le spun și copiilor mei la clasă: nu vă notez pe cât de frumos desenați, ci dacă aplicați ce vă prezint eu la clasă. Cred că trebuie să muncești mult și serios dacă vrei să faci ceva cu talentul cu care ești dăruit! Văd și copii înzestrați și, din păcate, sunt mulți care care nu au susținere. Părinții vor să-i vadă cu un salariu stabil și mare pentru a trăi bine, profesorii uneori nu iau în considerare dorințele copiilor. Trăim timpuri când mentalitatea trebuie să fie mai flexibilă – oricând te poți reprofila. Spun asta, fiindcă la facultate am avut colegi de 50 și ceva de ani, care abia atunci s-au hotărât să-și urmeze pasiunile”.
Definitivatul urmat de titularizare au fost examene grele, ce au însemnat un efort intens. După un an la catedră, cu normă împărțită între Școala Gimnazială Buruienești (Doljești) și Școala Gimnazială Sagna, plus naveta („Mașina a devenit cea mai bună prietenă a mea!”), Andreea spune că i-a fost relativ ușor să învețe, din mai multe considerente.
„Eu am dat titularizarea și anul trecut, am avut un pic de experiență. Am luat 8,30 atunci. Anul acesta m-a ajutat foarte mult faptul că am predat, că știu ce se cere, cum corelez materia cu elevii. Contează mult și cât de interesat ești tu, ca profesor, să înțeleagă elevii. La definitivat este important și cum receptează elevii disciplina. E bine să faci lecții interactive. Le-am predat copiilor și exemple din istoria artei, pentru ca elevii să facă diferența între autentic și kitsch. Cred că pentru 10 la aceste examene mai contează și să-ți cunoști foarte bine disciplina, ca să poți răspunde foarte bine cerințelor. La definitivat, subiectele mi s-au părut mult mai clare, decât cele din ultimii ani. În schimb, a fost foarte mult de scris. Practic, în cele 4 ore am scris în continuu ca să parcurg toate subiectele. Am decis să dau ambele examene la sfatul altor colegi care au intrat în învățământ încă din timpul facultății. Dar și la sfatul conducerii școlilor la care am predat anul trecut. La pregătirea examenelor m-a ajutat mult și metodista, profesoara Dumitrița Ursache”.
Ca orice profesor în situația ei – titular fără post – rămâne și anul acesta suplinitor, cu normă întregită la trei școli, din care doar una este în Roman și un salariu de vreo 2.300 net. Perspectiva, însă, nu o sperie pe Andreea: „Îmi place să ajut oamenii să crească. Învățământul nu este neapărat parcursul meu, dar toți avem nevoie de pâine și am considerat că este un loc de muncă stabil. Am dat definitivatul pentru avantajul de a rămâne în sistem, nu te mai dă nimeni afară. Iar dacă obțin continuitate la o școală, nu mai trebuie să merg din nou la examen. Ca simplu suplinitor, fără definitivat, nu ți se adaugă nici vechimea. Pe de altă parte, voi preda desen elevilor, o disciplină complexă, în ciuda mentalității generale. Educația 
plastică nu este o materie care te învață doar ce și cum desenezi, ci și cum înțelegi lumea. Poți să corelezi cu istoria, cu geografia, cultura, le prezinți elevilor contexte și până la urmă le stârnești spiritul estetic, îi ajuți să cunoască valoarea artistică adevărată, să afle mesajul artistic. Este și o modalitate de terapie, un mod prin care ei își exprimă sentimente refulate altfel decât pot prin cuvinte. Cred că este util pentru elevi să ia un răgaz de la alte materii, la desen nu trebuie să învețe constant, să tocească, nu lucrează cu fracții, cu cuvinte. E un mod de a se relaxa și o altă cale de a înțelege lumea în care trăiesc”.
Când nu predă, Andreea, singurul copil al familiei și încă nemăritată, se relaxează cu muzică diversă. Arta este pasiunea ei, dar și călătoriile, muzeele – fiindcă „să vezi arta reală îți dă o anumită energie” și înotul, în orice anotimp.
„Meseria de dascăl este frumoasă doar dacă iubești copiii!”
Născută în 7 septembrie 1982 la Ștefan cel Mare, a treia din cei cinci copii ai familiei, Carmen Felicia Damian a absolvit Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Piatra-Neamț în 2000, specializarea științele naturii. După liceu a muncit câțiva ani în străinătate, s-a căsătorit cu Daniel și au avut prima fiică, Alexandra, în 2005, când s-au întors acasă. În 2010, Carmen și-a găsit un post de îngrijitoare la Grădinița nr. 5. A urmat urcușul în carieră și din 2015 a fost administrator, până în 2017.
„Cât am fost îngrijitoare, am fost apropiată mereu de copii, dar la alt mod. Am intrat în sistem pornind de la prima treaptă și am ajuns acum educatoare titulară la aceeași grădiniță. Cred că, dacă îți place ceva, trebuie să-ți dai toată silința, fiindcă în final ajungi să obții ceea ce-ți dorești. Meseria de dascăl este foarte frumoasă doar dacă iubești copiii! Eu mi-am dorit dintotdeauna să fiu dascăl și am avut prilejul să învăț de la cei mai buni. Îmi place mult o vorbă, nu mai știu cine a spus: Copilul este o ființă divină, dar neînțeleasă. Noi, ca educatori, suntem datori să îi înțelegem. Trebuie să fii lângă el, să-l alini, să-l iei în brațe, să-l faci să pășească încrezător în clasă, să se simtă în siguranță. Suntem ca o mare familie: copiii sunt frățiori, iar educatorii suntem mama de la grădiniță!”.
Carmen a absolvit, firesc aproape, la zi, Universitatea „Spiru Haret” din București, Științele Educației și a dat licența în 2018. Un an memorabil, fiindcă după licență Carmen a adus-o pe lume pe cea de-a doua fiică, Ioana. Titularizarea a fost un alt obiectiv important. Primul examen, din 2019, l-a promovat cu 7. În anul următor a luat definitivatul cu 10. A urmat, firesc, titularizarea din 2021.
„Subiectele de acum au fost accesibile. În schimb, s-a schimbat metodica recent și au lipsit materialele de studiu, a trebuit să cumpăr multe cărți. De pildă, s-a introdus teoria învățării și am avut de studiat marii psihologi, iar eu mi-am ales Jean Piaget și Frederic Skinner. La examen trebuia să descrii ce faci la clasă, iar dacă nu lucrezi cu copilul și nu respecți ce trebuie să faci, nu ai șanse. Singurul subiect la care a fost de învățat a fost pedagogia. Titularizarea are cerințe aparte, trebuie să faci un eseu și mai ales trebuie respectate cerințele”.
Dincolo de metodică și tehnici de educare a copiilor, pentru Carmen această profesie este modul prin care se exprimă: „Vârsta preșcolară este dificilă, acum se pun bazele educației, e cea mai importantă vârstă. Noi, ca dascăli, în afară de metodele pe care le folosim, trebuie să fim foarte apropiați de copii și empatici. Nu trebuie să uităm că fiecare copil e unic și că jocul este prima cale de învățare. Pe lângă drag de copii, avem nevoie de răbdare și de înțelegere, de capacitatea de a ajunge la nivelul fiecărui copil. De aceea avem nevoie de tot sprijinul familiei și este important ca limbajul și atitudinea de acasă să fie în armonie cu cele de la grădiniță. Efortul trebuie să fie comun educator – familie!”.
Acum, Carmen și-a îndeplinit visul și, din toamnă, este titulară la grădinița unde a avut modele și unde a învățat meserie. Examenul din acest an a fost dificil și pentru că a venit într-un moment greu pentru familie. Dar, cineva din școală a avut încredere în ea și a îndemnat-o să nu renunțe.
Cristina IORDACHE
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 504, săptămâna 2 – 8 septembrie.
