Tânăr la Piatra-Neamț (II). La sală

Una dintre activităţile ce ocupă un loc important în viaţa pietrenilor, de la mic la mare, este mersul la sală. Pe lângă faptul că mişcarea reprezintă o metodă de a te menţine tânăr, frumos şi sănătos, sala are și rolul de a satisface nevoile “sociale” ale oamenilor. Cum acest orăşel de munte este plin de „oameni de valoare”, bineînţeles că există şi săli pe măsura acestora, unde fiecare vine cu un anumit interes sau scop, de exemplu, pentru fetele de la recepţie, pentru băieții antrenori, ori pentru muşchii care se fac doar pe bază de steroizi, ori pentru purisancele care vin să îşi reamintească de tinereţe.

Liceenii la sală

Primii care aşteaptă cu nerăbdare ora 8 a dimineţii pentru a-şi începe ziua în forţă sunt liceeni, care profită la maxim de vacanţă. Nici măcar personalul sălii nu este la ora 8 la datorie, însă asta nu este vreo problemă pentru că fetele de acolo sunt drăguţe, iar băieţii le iartă de fiecare dată când în loc de ora 8, sala se deschide la ora 8 jumate. De cele mai multe ori e de bine, bârfele se discută la cafeaua din faţa sălii şi astfel se poate intra la maximă intensitate la antrenament. La această categorie, tipologiile sunt diferite. Se poate vorbi despre cei care calcă sfios spre tainele încă necunoscute ale muşchilor care ţin loc de neuroni, de cei care deja sunt pierduţi în această lume a forceline-urilor, discurilor şi ganterelor de cel puţin 50 de kg și de cele care îşi fac programări la saloane şi colindă mall-urile în lung şi-n lat ca să îşi poată face apariţia triumfală la sală.

Cucoanele la sală

Pentru că este o sală cu o multitudine de beneficii pentru clienţi, aceasta oferă în pachetele sale clase de aerobic pentru care doamnele se “bat” de dimineaţă să prindă cele mai bune locuri. Sătule de viaţa grea şi nedreaptă de care au parte, de soţii care acordă o mai mare atenție somnului și mâncării, de copiii care au scăpat, uneori voluntar, de sub control, casnice, judecătoare, contabile, doctoriţe sau make-up artiste vin să uite de frustrări la lecţiile de zumba sau la cele de cycling ţinute de cei mai în formă şi sociabili antrenori din sală (dar şi în afara ei). Lunea este cea mai aglomerată zi de sală pentru că răsfăţaţii gurmanzi ai oraşului vin să scape de plăcerile nevinovate cu care s-au delectat în week-end. Clasele de aerobic au loc în fiecare zi de la ora 17 iar deja de la ora 16 tocurile răsună pe scările clădirii și cele mai sofisticate cocuri se pregătesc să fie doborâte de antrenamentele pregătite cu grijă şi mult profesionalism. Discuţiile din vestiare sunt agitate şi pline de frustrări, de laude, de „griji” pentru alţii, bârfele făcând timpul să treacă uimitor de repede.

– Abia aşteptam să vin la sală, mă simt aşa prost, am avut două evenimente în week-end, mi-am cam făcut de cap… sper că începe domnul antrenor în forţă astăzi!!!

– Doamne fată, dar stai liniştită, te agiţi aşa degeaba, arăţi foarte bine oricum, nu te mai panica. Şi eu am avut o nuntă aici la cort, de turci, aşa de bine am mâncat şi am băut, din astea de-ale lor, dar sarmalele şi baclavaua au fost bombă!!! Le-am mâncat şi pe ale lui bărbată-miu, ce crezi?, zice o doamnă la vreo 45 de ani, care arată oricum mai bine ca unele de 20.

– Vai tu, ai fost la ăla la nuntă?? Cum a fost? Cine a mai fost de pe la sală? Şi deodată cam toate perechile de urechi din vestiar erau ciulite pentru a asculta bârfa momentului din lumea bună din Piatra-Neamţ.

La oglinda din baie, alte 2 doamne trecute de prima tinereţe, îşi prind părul, se rujează şi discută despre febleţea multora din sală, antrenorul care face clienţii să uite de toate grijile şi să profite de atmosfera relaxantă de la sală, dar care, fiind ocupat cu alte treburi, lipseşte de la sală destul de des în ultima perioadă.

– Mi-a scris şi mie, am auzit că aşa face mai cu toate… Le ia pe toate la rând, nebunu’. Dar e fain tu, că e şi tânăr, ştie cum să te ia. Am fost cu el la o plimbare şi pare că a trecut prin multe în viaţa asta. Vezi că oricum al meu ştie că am fost cu fetele la stand-up, poate te trezeşti vorbind vreodată…

– Sincer, eu pentru el veneam la sală când s-a deschis, mă topeam după vibe-ul ăsta al lui, după faţa de inocent pe care o afişează şi m-am lăsat prostită… dar nu-mi pare rău, şi aşa m-am măritat la 18 ani, îmi permit să mai gust şi eu din fructul interzis, nu?

– Stăm după clasă şi la cardio jumătate de oră, nu? Poate vine şi ne abordează, mergem la o apă cu lămâie cu el, că de, suntem la dietă…

– Haideţi!!! Nu mai staţi la bârfe, de asta aţi venit la sală? Vă aştept în aerobic, 2 minute, atât! – se aude vocea antrenorului preferat pe care doamnele s-au grăbit imediat să-l urmeze.

Băieţii de băieţi la sală

O altă categorie mult aşteptată la sală o reprezintă acei băieţi care îşi petrec week-end-urile făcând învârteli la cafenele şi care vin la sală zilnic, care şi-au achiziţionat abonamentele online, la ofertă, pentru că, indiferent că „au bani de îi învârt cu lopata”, sunt primii care negociază preţurile mai ceva ca în bazar. Aşadar, la ora când doamnele vin la clasele de aerobic, apar şi craii de bani gata din oraş. Ajung toţi în acelaşi timp, îşi parchează maşinile cu grijă, aliniate ca la expoziţie, îşi scanează unul altuia vestimentaţia şi după ce pun la punct ultimele detalii, urcă viteji sus spre o nouă seară la sală.

Intră în vestiare, să se schimbe în cele mai scumpe treninguri aduse de tiruri din afară, îşi pregătesc cele mai “energice” şi proteice shake-uri şi ţipă, râd, glumesc impunător, să audă toată sala c-au venit „greii” la sală.

– Scuze, poţi te rog să-mi ţii ăştia la recepţie? Întinde un băiat un teanc numai cu 500 de lei către fata de la recepţie. Am uitat să-mi iau cheie pentru dulăpior şi nu am unde să îi las.

– Din păcate, politica firmei nu ne lasă să ţinem bunuri de valoare la recepţie, dar îţi împrumut eu o cheie pentru dulap sau poţi să mergi la maşină să îi laşi.

– Tu n-ai văzut în viaţa ta atâţia bani la un loc şi acuma faci figuri cu mine. Dă cheia aia mai repede – se răsteşte enervat de faptul că domnişoara nu i-a băgat în seamă maldărul de bani care sigur nu-s ai lui.

În zona de crossfit, unde sunt domnişoarele care execută abdomene la saltea, sunt mereu vreo 3, 4 băieţi care aşteaptă câte o ameţită nouă pe care să o combine, ori toţi, ori nici unul.

Mafioţii cu afaceri grele

Această sală sau spaţiu de socializare, de agăţat sau de încheiat socoteli, este o acoperire bună pentru cei care se ocupă cu „afaceri serioase” şi cărora invidioşii încearcă să le pună piedici. Aceste personaje umblă în grupuri micuţe, restrânse, nu vin tot timpul împreună la sală şi au diferite ţinte. Spre exemplu, sunt acei 2, 3 bărbaţi trecuţi de 40 de ani, cunoscuţi în lumea „bună” din Piatra Neamţ care îşi încearcă norocul acum şi la sală. Au încercat să ademenească cu fel şi fel de şmecherii fetele din sală, de la cele de la recepţie şi până la cucoanele care se apropie de pensie, dar care încă mai prezintă un pic de imagine. Invitaţiile la o cafea, la o salată sau la un papanaş curg fără număr, metodele de curtoazie ducând spre acelaşi scop, în final: „Nu vrei tu să mergi să-ţi faci viaţa în Germania? Ai totul asigurat acolo, tu doar trebuie să-ţi petreci timpul cu diferiţi oameni importanţi, le acorzi toată atenţia ta 2, 3 ore, acuma dacă se întâmplă mai multe, e fix treaba ta… Şi după câteva luni vii acasă şi te plimbi cu Taycan-ul şi le dai clasă la toţi fomiştii aştia din oraş”. Din păcate, sau din fericire, sunt câteva fete cărora le-a sunat bine această idee şi au plecat spre ceva mai bun, acel ceva ce acest oraş nu le putea oferi. Aşteptăm să se întoarcă în câteva luni, tunate, îmbrăcate de la cei mai mari designeri, cu cardurile pline, living their best life.

Alţii care se remarcă sunt ăia mari, dulap, de 2 pe 2, care vin cu tot pachetul ce construieşte imaginea unui bărbat adevărat al secolului XXI: epilaţi, pensaţi, vopsiţi, tatuaţi, cu tricouri şi pantaloni mai mulaţi pe ei decât pe doamne. Bineînţeles, sunt cei care caută ceartă şi bătaie din orice, că doar ei la sală vin echipaţi mai degrabă de lupte decât de antrenamente. „Ce se uită bă şi ăla aşa? Vrea să-l scot pe ăla micu’?” sau “Uite mă şi la ăla ce se tot umflă aşa în pene, că de-i bag un pretenaş de-a meu, se dezumflă mai ceva ca păpuşile gonflabile”, sunt conversaţiile care cred mafioţii că-i fac să pară interesanţi şi de valoare. După efortul epuizant pe care îl fac în sala de forţă, la plecare au nevoie de o apă de la recepţie, care e 5 lei şi pe care o achită cu 100 de lei şi spun fericiţi şi mândri aproape de fiecare dată: „păstrează restul”.

Pe lângă aceste persoane importante, preocupate de imaginea lor atât la sală, cât şi în afara ei, în câteva colţuri ale sălii, departe de ochii indiscreţi ai afaceriştilor şi piţipoancelor, sunt câţiva oameni simpli care se antrenează conştiincios, cu căştile în urechi şi care n-au habar de ceea ce se întâmplă la câțiva metri distanţă de ei.

Ionel Ganterescu

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 504, săptămâna 2 – 8 septembrie.