Mercurul patriei e retrograd rău. Peste criza sanitară, băgată sub preș ca să iasă socotelile politice, na, că s-a rupt calimera și ne-am procopsit cu o mândreață de criză politică, care, privită din afară, arată ca naiba, cu toate partidele-n opoziție și un executiv păstrat să dea muștele afară, pe banii noștri și pe muzica noastră. Fiecare formațiune din spectrul politic observabil nu reușește să vadă bârna din propriile lentile, dar arată cu dibăcie cele mai ascunse semne de scădere la ceilalți, motiv pentru care n-am să-i invidiez pe cârcotașii consacrați, că nici ei nu mai știu pe cine să-njure. După tot balamucul iscat prin trimiterea –n origini, legal, constituțional și gramatical a guvernului Cîțu cu tot cu domnia sa, ne-am trezit că din liniștea Cotroceniului a vorbit vodă, de-o rămas toată obștea cu incinta dinților deschisă ca ograda fără câini. Drept candidat la șefia executivului a fost desemnat singurul aproape tehnocrat, purtătorul medaliei guvernării zero în grad de locotenent major, domnul Cioloș. N-are sens să numărăm câte mașini de spălat trudesc să scoată petele de cafea de pe veșmintele purtate la aflarea acestei vești și nici să prognozăm în câte rate se va lua litrul de benzină.
Valul patru capătă dimensiuni de coșmar și nici țipenie de țap ispășitor, cu toate că doamna Mihăilă, trasă pe dreapta din motive de partid de la timona sănătății naționale, a recunoscut că nu s-a pregătit venirea molimei, șeful său fiind preocupat să înșface șefia partidului cu săgeată și să-l facă mic pe Orban, ce-o cam luase pe lângă. Nasol. Prin decretul de numire în post a fostului premier zero, semnat de păstorul din umbră a formațiunii aflate la butoane, ni s-a arătat durerea în teneși despre ceea ce suntem, ce am fost și ce vor unii să fim. Să numești premier pe șeful unora care au pus umărul la prăvălirea căruței cu miniștri are mai multe valențe. Una ar fi că domnului Johannis i se cam fâlfâie despre ceea ce se petrece, pedepsirea foștilor parteneri de guvernare fiind o preocupare de interes maxim, alături de golf, biciclete și case vechi la prețuri mici. Alta ne duce cu gândul la un anume fel de autism al binomului Johannis – Cîțu, ferm convinși că românii o duc bine, mănâncă la fel, beau suficient și … restul se știe.
Cioloș a fost pus să facă o mămăligă, dar fără ceaun, fără făcăleț, fără făină, numai cu pumn de sare și trei chibrituri de aprins focul. Cum nu te pui cu tehnocratul, acesta o luat-o de bună și vrea ca-n zece zile să le dea de lucru aleșilor din camerele reunite, adică să-i facă să arunce bile albe în noua formulă, doldora de competențe, doctorate și damfuri franceze. Se fac scenarii, se pun pariuri, dar ceva să iasă la lumină, ioc. Cum fiecare e împotriva tuturor, șansa unui executiv policolor este egală cu alinierea planetelor de trei ori pe zi. Un guvern monocrom tot în trei roți rămâne din același motiv, fiecare dintre actorii momentului fiind preocupat de celălalt. O judecată onestă ne-ar îndemna să evaluăm ceea ce avem, dar nu –i chip de așa ceva, pentru că metresa lui Reghe o găsit două linii la testul de sarcină și nenea o băgat divorț, lăsând cale liberă spre un duet de mare angajament, Șoșoacă – Prodan, ultima cunoscută pentru participarea la campionatul național de spălat rufele-n extravilan, liga națională, cu certe șanse în Liga Campionilor de profil.
Așa că peste un circ existent sub bagheta dirijorului de la Cotroceni, s-a mai pus unul, destul de dibaci, pentru a mai muta atenția publicului de pe partid, președinte și guvern. Un moment de respiro la mișto, care nu-i privit cu ochi buni de nimeni, câtă vreme are scopul clar de a câștiga niște timp. Timp pentru ce? Că ne-am lămurit cu cine avem de a face.
Pe mai încolo!
GD Pătrăucean
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 510, săptămâna 14 – 20 octombrie.
