Dezinformarea în pandemie

Pandemia de coronavirus durează deja de un an și jumătate și sfârșitul pare încă departe. În plin „val 4”, în România numărul nou de cazuri e lejer de 15.000 persoane infectate pe zi și locuri la ATI nu mai sunt. Ocupăm și un nefericit loc fruntaș la nivel mondial la numărul de decese COVID-19 raport la populație. Soluția propusă de specialiști și disponibilă de mai mult de jumătate de an este vaccinarea, dar această „propunere” este refuzată de majoritatea populației din România. Odată cu impunerea „variantei Delta” se crede că pragul necesar pentru atingerea imunității de turmă este în jur de 80%, incluzând persoane vaccinate și cele care au trecut prin boală și au imunitate naturală. În România, procentul de vaccinare este în jur de 36%. Departe…

Valul 4, al nevaccinaților?

„Valul 4 al pandemiei” este al nevaccinaților, a fost un mesaj controversat care s-a propagat în mass-media occidentale și care a fost preluat și de către președintele american Joe Biden. Cei care au susținut acest mesaj arătau statistici cum sunt cele prezentate și în România. Pe site-ul https://vaccinare-covid.gov.ro/ un material arată niște concluzii: „vaccinarea cu schemă completă scade de 14 ori riscul de deces în urma maladiei COVID-19, scade de 12 ori riscul de spitalizare și internare în ATI și scade de 10 ori riscul de infecție cu SARS-CoV-2”. Alte studii din SUA și Marea Britanie arată cifre asemănătoare. Danemarca a anunțat că a eliminat toate restricțiile după ce aproape 95% din „populația vulnerabilă” s-a vaccinat. Antivacciniștii arată însă spre Israel, unde există studii din care rezultă că majoritatea celor internați cu COVID-19 sunt vaccinați, dar omit date despre mortalitate. Ambele tabere din această dispută sunt sigure în ceea ce susțin și îi acuză pe ceilalți de „dezinformare”. În România, până în 3 octombrie, au fost confirmate 1.265.827 de cazuri COVID-19. În Israel au fost 1.290.129 de cazuri. În România au murit 37.544 de persoane, în Israel au murit 7.821 de persoane. Aproximativ același număr de cazuri și de 4,8 mai multe persoane decedate în România. Bineînțeles că nu se poate compara sistemul medical și tehnologia din România cu ce există în Israel, dar discrepanța tot pare foarte mare.

Libertăți individuale sau stat autoritar

Dincolo de problema de sănătate, pandemia COVID-19 duce la dezbateri despre libertatea individului și statul autoritar. Ce are voie să facă statul pentru a impune un comportament pe care-l consideră „rezonabil” și „sănătos”?  Poate statul să impună vaccinarea obligatorie? Poate statul să ofere motivare pozitivă (recompense sociale sau chiar bănești) pentru a promova un comportament dorit? Sau așa se ajunge la un fel de „dictatura” cu argumente de natură medicală? Privită din altă perspectivă, mai largă, apare o altă întrebare: de ce s-a ajuns la situația să fie nevoie de stimulente pentru ca populația să accepte un vaccin gratuit care le poate salva viața? De unde vine neîncrederea populației față o inițiativă menită să-i ajute?

Urgența poate să aștepte 4 zile

Într-o conferință de presă ținută miercuri, 21 octombrie, președintele Klaus Iohannis anunța că noi restricții vor fi impuse din cauza crizei din sistemul medical. Trecând peste partea în care urgența a putut să aștepte 4 zile, măsurile intrând în vigoare abia luni, 25 octombrie, discursul președintelui s-a axat foarte mult asupra celor care refuză vaccinarea: “Dacă vrem să se oprească pandemia, singura soluție e vaccinarea. Vaccinarea oprește pandemia. Știu că sunt mulți care încearcă să vă spună că nu e așa. În vestul UE, unde lumea s-a vaccinat în masă, pandemia practic nu mai are impact… În România s-a declanșat o adevărată catastrofă. Dragi români, vaccinați-vă dacă vreți să nu ajungeți la spital și la ATI. Nu îi credeți pe cei care vă mint că pățiți ceva dacă vă vaccinați. Până atunci, până vă convingeți să vă vaccinați, din păcate e nevoie de restricții prin care să putem avea grijă de cei vulnerabili”.

Mesajul transmis de Klaus Iohannis este asemănător până la identitate cu cel al președintelui american Joe Biden, făcut în urmă cu aproape o lună. Acesta din urmă anunța că vaccinarea va deveni obligatorie pentru mai multe categorii de persoane iar tonul folosit trecea de la conciliant la unul foarte ferm: “Vom proteja muncitorii vaccinați de colaboratorii lor nevaccinați… Aici nu este vorba despre libertate sau alegere personală. Este vorba despre a ne proteja pe noi înșine și pe cei de lângă noi… Am avut răbdare, dar această răbdare este pe terminate. Mulți dintre noi suntem frustrați cu cei 80 de milioane de americani care nu sunt vaccinați”. În regula propusă de administrația Biden toți angajații de la firmele ce au peste 100 de salariați trebuie să se vaccineze sau să facă teste săptămânale pentru COVID-19. De asemenea, toți muncitorii din sistemul medical de stat trebuie să fie vaccinați. Asta după ce în urmă cu o săptămână se anunța că militarii americani trebuie să fie vaccinați. Poziția lui Biden în privința obligativității vaccinurilor s-a schimbat oarecum față de acum un an când în campania electorală spunea „nu cred că trebuie să existe vaccinuri obligatorii”.

Din perspectiva României este interesantă situația următoare: SUA a luat această măsură când aproximativ 55% din populație este vaccinată. În România, la acel moment sub 30% din populație era vaccinată, dar a fost nevoie de „catastrofa” din sistemul medical pentru a se discuta despre noi restricții.

Internetul, realitatea și teoriile conspirației

„Nu poți crede nimic din ce scrie pe Internet”, este mesajul postat de un internaut la o știre apărută pe Internet despre un raport oficial al CDC (Center for Disease Control din America) privind vaccinarea și coronavirusul.

Rush Limbaugh, care a fost unul dintre cei mai importanți realizatori de talk-show-uri din Statele Unite, expunea în 2009 o filosofie care între timp a devenit baza curentului numit „Fake News”. El vorbea despre „cele patru colțuri ale înșelăciunii/dezinformării (The four corners of deceit): administrația publică, mediul academic, oamenii de știință și mass-media. El declara, citat de vox.com, că “Știința a fost coruptă. Știm că mass-media au fost corupte de mult timp. Mediul academic a fost corupt. Nimic din ce fac și spun ei nu este real. Totul este minciună”.

Dacă am accepta această idee, vine întrebarea: cine spune adevărul? Pentru că elementele enumerate de el cuprind toate sursele oficiale de informații la care o persoană ar avea acces în afara experienței personale. Rush Limbaugh oferea și un răspuns la întrebare: el spunea adevărul, el și sursele lui: “Noi trăim în două universuri. Un univers este o minciună. Este condus, dominat și controlat de stânga (n.r. – liberali) aici și peste tot în jurul lumii. Celălalt univers este unde ne aflăm noi, unde realitatea domnește suprem și noi o înfruntăm”. Un fel de crede şi nu cerceta, demn de creatorul unui alt univers!

Dacă o persoană pleacă de la ideea că orice sursă oficială de informații minte și dezinformează, ce argumente ar putea fi folosite pentru a-i convinge? Există o modalitate, o strategie de comunicare pe care autoritățile ar putea-o folosi pentru a convinge astfel de persoane?

Orice dezbatere ar trebui să plece de la o realitate obiectivă pe care participanții o împărtășesc și apoi o interpretează în funcție de propriile idei și valori. Aici însă apare problema Internetului. Se spunea că frumusețea conectivității online este că, oricine ai fi și orice ai crede, vei putea găsi pe cineva care îți împărtășește punctul de vedere. S-a dovedit a fi adevărat, dar acest lucru se aplică și în cazul unor persoane cu viziuni extreme. Internetul permite formarea de „echo-chambers”, locuri de discuție unde există doar acord și niciun fel de disensiune, facilitând astfel radicalizarea unei opinii. Cu alte cuvinte, pe Internet poți să alegi „adevărul” pe care îl vrei și tot restul e dezinformare, minciună. La protestul din 4 octombrie s-a văzut cam ce înseamnă acest curent în România: protestatari cu pancarte care spuneau „mass-media este virusul”, alții care făceau comparație între nevaccinați și situația evreilor în timpul Holocaustului.

România, țara în care neîncrederea în instituții este pandemică

Ca să poți convinge pe cineva, trebuie să fii credibil, să oferi niște garanții. În România, Statul a pierdut lupta din acest punct de vedere.  Încrederea în instituțiile statului lipsește la aproape orice nivel, dacă facem abstracție de Armată sau Pompieri, unde uniforma este elementul decisiv. Discuțiile despre corupție din ultimul deceniu, procesele care au demonstrat din plin amploarea fenomenului, au contribuit din plin la creșterea neîncrederii în stat. Un sondaj INSCOP privind încrederea în autorități din luna iunie a acestui an arăta că instituțiile statului cu cel mai mic nivel de încredere sunt: Președinția (25,3%),  Guvernul (25,3%) și Parlamentul (12,2%). Aproape firesc, încrederea românilor se îndreaptă mai mult spre Biserică și Armată. Prima cu un mesaj antivaccinist violent, potolit puțin abia acum, când preoții lucrează ore suplimentare când vine vorba despre înmormântări. Armata este undeva departe de ochii oamenilor, care îi judecă activitatea raportându-se la realități vechi. Acum, armata livrează, măcar ca poziționare a cărții de muncă, un prim ministru, semn că președintele știe să-și joace cărțile citind și sondaje.

Politicienii români și-au făcut-o cu mâna lor. Neîncrederea față de ei nu s-a întâmplat din cauza pandemiei, astfel de sondaje există de mult timp. Promisiuni de campanie uitate sau direct încălcate, corupție, dispute politice fără substanță, scandaluri, trădări, toate astea au fost la ordinea zilei în ultimii 30 de ani și au dus la situația de acum. Nu ar trebui să mire pe nimeni că cetățenii nu au încredere în ce spun autoritățile. De aceea  nu trebuie să ne grăbim să dăm vina (doar) pe nevaccinați.

Vlad BĂLĂNESCU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 512, săptămâna 28 octombrie – 3 noiembrie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *