Interviu cu Neculai Bumbea, fost primar de Târgu Neamţ
Neculai Bumbea are acum 96 de ani şi a fost primarul oraşului Târgu Neamţ în perioada 1954-1960. Un interviu cu domnia sa, veteran de război, ofiţer de securitate, primar şi acum pensionar, este o provocare. Neculai Bumbea este tatăl mai cunoscutului Eugen Bumbea, despre care „Mesagerul de Neamţ” a scris un amplu material în legătură cu reclamaţiile pe care le face de ani de zile la mai toate instituţiile statului. Dacă fiul este cunoscut ca reclamantul de serviciu al oraşului, tatăl este perceput de comunitate ca o persoană onestă şi cu calităţi pe cale de dispariţie în zilele noastre. Am ajuns la casa acestuia şi nu mică ne-a fost mirarea să vedem că trăieşte într-o casă mai mult decât modestă şi în condiţii de trai ca ale unui simplu pensionar, care nu a fost primar de oraş.
– Domnule Bumbea, ce aţi fost înainte de a ajunge primar?
Am fost poliţist. În 1950 am fost lăsat la vatră din cauză că am avut probleme de sănătate cu inima şi nu am mai avut voie să fiu în poliţie. Acum sunt căpitan SRI. Colonelul Buruiană m-a ajutat. El mi-a făcut dosarul de ofiţer de securitate. Până acum primeam salariu doar de veteran de război. Primeam 100 lei pe lună şi îmi ajungeau doar de pastile. Dar colonelul Buruiană care mă ştie de mult timp mi-a zis că nu mă pot descurca cu aceşti bani şi m-a ajutat că am fost cinstit şi muncitor la viaţa mea. Acum am pensie de veteran de război şi pensie de ofiţer de securitate. Meseria mea de bază este cea de tehnician în ramura lemn şi mobilă. Toată mobila pe care o vedeţi la mine în casă e făcută de mine. Am făcut un an şi opt luni şcoală la securitate. Am făcut instrucţie. Era un centru nou de securitate la Mizil şi acolo am făcut. Dar nu trei ani, ci un an şi opt luni, că aşa a dat ordin Bodnăraş, şeful de stat major. Am lucrat la biroul juridic. Era acolo un arest preventiv cât e piaţa de la noi din oraş.
– Cum a fost acea perioadă cât aţi fost primar? Cum erau vremurile spre deosebire de astăzi?
A fost o perioadă frumoasă. Am făcut întovărăşire bună cu prim-secretarul şi cu toţi activiştii de partid. Şi împreună cu ei am făcut şi o cooperativă, colectiv cum se numeşte, la Humuleşti. Tot pământul strâns la un loc şi fiecare om avea ce mânca şi ce munci. Primăria Târgu Neamţ avea atunci pădure şi la Oglinzi, Blebea şi la Vânători şi duceam lemne la cei care nu aveau. Acum cine le mai duce la bătrâni lemne? Am ajutat foarte mulţi oameni atunci. Atunci şi duminica treieram pe imaş cu elevii şi secretarii de partid. Chiar se spunea atunci să muncească toată lumea că toţi de la pământ mâncăm. Şi ţăranul şi bogatul. Şi aşa şi este. Am fost director şi la “Unirea” unde aveam 600 de salariaţi. Din 1964 şi până în 1970 am condus Complexul „Unirea”. În 1987 am ieşit la pensie şi de atunci am pensie de stat. Pe cartea de muncă am 50 de ani. Conducătorii de acum nu ştiu să conducă ţara. Noi avem oameni deştepţi în ţară, nu să punem germanii să ne conducă. Cu toate că în 1944 în război am lucrat şi cu germanii şi cu ruşii. Am ajuns atunci până la Boboteni în Harghita. Am stat acolo un an de zile concentrat. Am stat trei zile în tranşee cu puşca la spate, fără să beau apă şi fără să mănânc. Eram tânăr. Până la Boboteni în Harghita am ajuns. Era pe timpul foametei. Ajunsese kilogramul de mălai un milion de lei. Mâncam un sfert de pâine pe zi atunci în armată.
– Observ că trăiţi în condiţii destul de modeste. Nu aveţi o casă mare, nici maşină, nici alte averi. Aţi fost totuşi primar.
Nu mi-a trebuit avere. Am avut 14 cai la stradă şi 2 cai la trăsură. Şi nu am avut niciodată maşină. Dar aş fi putut avea şi câte două maşini pe an, cadou. Dar m-am temut şi m-am ferit mereu de corupţie. Sărac şi curat, aşa am fost învăţat de acasă. Am făcut şcoala de poliţie la Inspectoratul de la Buzău. Am cunoscut toţi şefii de la poliţie, toţi directorii de şcoli şi toţi directorii. Dar mi-a plăcut să fiu cinstit şi să muncesc cinstit. Îmi place să merg cu capul sus pe stradă.
– Se trăia mai bine atunci ca acum?
Da. Era mâncarea mult mai ieftină. O pungă de mălai era 4 bani, un ban oul, doi bani un kilogram de lapte, doi bani pâinea. Orezul 8 bani. Viaţa era ieftină. Acum ţi se ia pielea de pe tine. L-am prins şi pe Gheorghiu Dej, şi pe Petru Groza, şi pe Constantinescu, şi pe Băsescu. Băsescu nu a făcut nimic pentru ţară. Mi-a mai luat şi din pensie. Aici la noi trebuie să fie mare disciplină, altfel va fi haos. Noi azi nu mai avem poliţie, nu mai avem lege şi disciplină, ordine. Cine greşeşte azi nu plăteşte. Legea şi Constituţia nu se mai respectă. Politicienii de acum vând tot. Nu se înţeleg între ei pentru că se bat de la putere şi de la bani. De la funcţii. Dar ei nu-s conştienţi că funcţia nu e veşnică.
„Conducătorii de azi nu mai ştiu să-i asculte pe oameni”
– Aveţi vreun primar contemporan cu dumneavoastră de care vă place azi?
Da. Primarul Matasă, de la Grumăzeşti. A asfaltat toată comuna. Şi primăriţa de la Vânători îmi place. Straşnică primăriţă. Şi la noi aici la oraş este loc de mai bine. Prea puţin se ocupă actuala conducere de pătura de jos. Industria şi fabricile nu sunt ajutate destul. Afacerile de producţie nu sunt ajutate. Dacă nu vom avea producţie ne vom duce de râpă. Nu mai avem meşteri în oraş. Au dispărut multe meserii. Am avut trei fabrici de cherestea în oraş. Au dispărut toate. Am avut întreprinderi grele. Acum cumpărăm noi de la străini. Se învârteau bani grei în oraş. Din păcate conducătorii nu ajută pe cei sărmani, pe cei fără ajutor. Conducătorii nu mai ştiu să asculte oamenii. Şi nu mai există cuvânt. Conducătorii de azi nu îşi mai respectă promisiunile. Aici în zona mea sunt vreo patru străduţe unde nu este asfalt. Inclusiv pe strada mea. E păcat. Eu nu mă duc să cer la nimeni nimic. Şi nici la primărie. Îmi place să trăiesc cinstit şi aşa vreau să mor. Nici băiatul meu Eugen nu-mi aduce nici măcar un covrig. Eu nu vreau nimic de la el, dar să-mi poarte respect. Atât. Soţia mea a fost 25 de ani judecătoare aici la Târgu Neamţ. A murit la 86 de ani din cauza diabetului. Mărioara Bumbea o chema. O femeie exemplară.
– Cum ar trebui să fie un primar, domnule Bumbea?
Să fie aproape de oameni. Să ajute oamenii. Eu cât am fost primar m-am ocupat de toate. Şi de şcoli, şi de agricultură, şi de educaţie, şi de cultură. Eu deschideam adunările din oraş de 1 mai sau de pe 20 decembrie. Fiecare se înscria la cuvânt şi spunea problemele şi obiectivele. Se făcea referat la primul secretar prin care să vadă că ai rezolvat toate problemele din oraş. Altfel nu rămâneai în funcţia de primar. Atunci era un singur partid, nu ca acum când sunt zeci de partide şi se sapă între ei.
– Aţi recunoscut că aţi lucrat şi în Securitate. Aţi fost un securist bun sau un securist rău?
M-am comportat civilizat. Aşa cum trebuie să fie orice cetăţean civilizat. Cinstea trebuie să o aibă fiecare, indiferent ce funcţie are sau nu. Nimeni din oraş nu are nimic să-mi reproşeze. Când mă puteam deplasa singur ieşeam cu capul sus prin oraş. Sunt respectat pentru că am fost om cu oamenii. Acum are grijă de mine o doamnă din Ghindăoani. Dumnezeu să-i dea sănătate!
– Sunteţi un nostalgic după perioada comunistă?
Da. Nicolae Ceauşescu a condus o ţară bogată şi a construit în toate domeniile de activitate. Baraje, şcoli şi fabrici. Atunci statul te ajuta, acum statul îţi ia. Şi totul e o afacere. Chiar şi cu aceste măşti de covid e tot o afacere. Acum nu mai este preocupare pentru pătura de jos, pentru ţărănime şi muncitorime. Acum statul se preocupă de boierime. Pe vremea mea opt maşini erau prin oraş. Acum e plin oraşul de maşini. Nici pe jos nu poţi merge din cauza maşinilor.
– Erau mulţi securişti pe atunci în oraşul nostru? Dar turnători?
Nu prea mulţi. Erau Polak Toma şi Berenstain ca şefi de securitate. Cu ei nu aveam treabă atunci că eram primar. Poliţia îmi era subordonată. Atunci se făceau patrule multe. Zilnic, prin Blebea şi alte zone. Turnători erau mulţi, dar nu mai mulţi ca acum. Acum sunt mult mai mulţi turnători. M-au urmărit şi pe mine dar nu m-au prins cu nimic. Pe atunci hoţilor de găini prinşi li se punea o găină moartă în spate şi o tăbliţă în faţă pe care scria: „Aşa cum am păţit eu, aşa să păţească şi ceilalţi care fură”. Şi era plimbat prin oraş ca să dea exemplu şi celorlalţi să nu fure.
– Nişte sfaturi pentru primarii şi politicienii de azi?
Să înveţe şi să aibă mai multă carte. Dacă nu avem educaţie va fi jale. Având educaţie ne vom dezvolta şi ţara. Şi fără muncă nu se poate. Dacă nu vom munci, nu ne vom ridica. Eu muncesc de la şase ani. Că am văzut şi am învăţat de la tata să muncesc. La şcoală am avut numai note mari. Eu după şase luni de armată am ajuns sergent. Am fost primul poliţist din oraş şi am făcut cinste uniformei. Fără cinste nu se poate face nimic.
A consemnat Ciprian Traian STURZU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 514, săptămâna 11 – 17 noiembrie.
