Coloana cu opinii. Omicron cu iz de prună

O privire peste evoluția exprimată-n cifre a celui de al patrulea val, relevă că ăsta pare a fi un foc de paie, „recordurile” fiind astupate cam repejor de pregătirile pentru noul an. Luna decembrie este prin tradiție cea a încasărilor, prin urmare nici asta de acum nu va face excepție, cifrele furnizate de comunicatorii oficiali arătând clar că și virusachele a lăsat-o mai moale, cel mai probabil fiind preocupat să treacă granița dintre ani dacă nu cu un vaccin demisec, măcar cu pastilă de porc fără colesterol. Dar ți-ai găsit! N-o apucat Arafat să-și șteargă picăturile de sudoare de pe machiajul de studio și comentariile cu ziceri de mamă la îndemnurile să mergem la vaccinare, că omicronul a devenit conaționalul nostru sau oaspetele nepoftit la pomana porcului, apărut parcă din joben, la scurtă vreme după ce o primit buletin de Africa de Sud. Prezentat în media globală ca un bau-bau ce ne-ar trage palme cu piciorul, de letal ce este, am ridicat un pic din sprâncene când statul evreu a închis ușile de la intrare pentru cei ce n-au ce face acasă și umblă bezmetici prin lume, ca nu care cumva s-aducă bâzdâgania în bătătură și să explodeze afacerile cu pompe funebre.

La noi, toată lumea era la unison. Mai dă-l în mă-sa de carcalac, că n-ajunge el la noi să ne încurce socotelile. Serios? Păi dacă nu ajunge, am tras o fugă până acolo și l-am adus, ce-i drept la clasa economic, domnu` Ciucă fiind convins de consilierii domniei sale că dacă e să moară – Doamne ferește! – românașii noștri, să n-o facă în sudul Africii, ci acasă, că arpacașul pentru colivă e mai ieftin și vin s-o făcut anul ăsta, bogăție. Adică nu destul ne-o secat creierii capului cu minunea asta de virus, acuma îl avem la mic dejun, prânz și cină, tratat cum se cuvine, că uite, până și dom` gheneral o trimis avionul după el.

Nu știu ce ne-o tâmpit în halul ăsta, dar de stat cloșcă n-am auzit, să-și strângă puii sub aripă ca noi. Judecând la distanță, ruygbiștii maramureșeni și-au asumat un risc alegând să se pregătească în sudul Africii, vaccinați și cu Pfizer și cu de prună, taman când nenorocitul ăsta de virus își face mendrele cum vrea OMS-ul. Știm că ce-și face omul cu mâna lui aduce a lucru manual, dar în contextul prezent, manopera asta s-o lăsat și cu stropi, ba o băgat și executivul în ședință și nu mare lucru dacă n-o să trebuiască să ocupăm gările, s-ascundem femeile și copii, să otrăvim fântânile, că vine inamicul. Numai că inamicul ni l-am adus singurei, ca niște absolvenți magna cum laude a unei universități de proști, care în loc să gestioneze realist situația ivită, au pus alte comandamente pe prim plan, ceva din categoria „tot românul de Crăciun acasă“ sau „Litoralul pentru toți“, alegând soluția ce anulează zicala în care prostia și plăcerea se plătesc, pentru că fie vorba între noi, o suită și-o coborâtă pe Ineu sau pe Pietrosu face cât două luni de antrenament cu sud-africanii, fie ei și pur sânge samoani. Să te duci ca să fugi după beșica ovală unde-o înțărcat necuratu` progeniturile când lumii întregi îi țâțâie fundul de atâtea vaccinuri și cifre cu morți, înseamnă că te dau banii afară din casă și neuronii s-o săturat de capul celui ce o avut ideea asta, pentru că nu-i foarte cușer ca să pui pe jar o nație întreagă. Altfel spus, era mai ieftin să fii prost la tine-n cuibar și să nu-i faci și pe alții să și-o etaleze pe a lor, ba și cu tot cu epoleți. Trebuie să acceptăm că și-așa-i rău, și-așa nu e bine, cum o pui, ca naiba vine.

Pe mai încolo.

GD Patraucean