Se pare că nu‐i singur adevărul care frământă judecățile momentului (acolo unde există așa ceva), respectiv conflictul deschis din vecinătatea plaiurilor mioritice, pentru că el aduce, într‐un firesc al magnitudinii acestuia, alte adevăruri pe trei vectori: neinformarea, informarea greșită și suprainformarea. Realitatea este că pe fondul unei nevroze generate de evoluția noastră sub pandemie suntem expuși în continuare la tot felul de rele, care se prind, aidoma buruienilor pe ogorul proaspăt semănat, de mentalul colectiv și asistăm la niște năzdrăvănii despre care, în condiții normale, am râde până la ocluzii intestinale, plus chiuituri. Dacă relele amintite sunt plasate conform unui scenariu bine ales, cu efecte ce nu întârzie să apară, râsul dispare brusc. La unii.
Înghițim, dacă nu suntem atenți, apocalipse de dimensiuni diferite și‐n unități de măsură la fel de diferite, cea mai recentă la litru sau dacă vreți la „bax“, venită și ca o dovadă în plus a constatării lui Einstein că bârfa se propagă mai iute ca sunetul. A fost suficient ca un smintit de partener al ungurilor, care vând petrolul altora la noi, să dea cu bota‐n baltă și stropii au ajuns în cealaltă parte de țară, umbrind și ultima fărâmă de rațiune la o seamă de concetățeni. Sincer, am râs de românul din Tecuci care și‐o luat un metru cub de benzină și l‐o vărsat la ieșirea din stație, euforia achiziției anulându‐i instinctul de conservare, care ar fi trebuit să‐l îndemne să lege mai strașnic recipientul de șasiul vehiculului. Unde nu‐I cap… consecințele lasă umflături, ba și febră musculară de la legăturile de șase sticle de ulei umflate aproape cu tot cu raft din magazine.
Interesant e că economia făcută sau iluzia acesteia este total injustă raportat la efortul, implicarea și, nu în ultimul rând, investiția făcută. Dar nu te joci cu frica ce se instalează când judecata este dată afară cu forța. Orașul, județul, regiunea și patria se divid în două mari categorii de trăitori: proști și restul. Trecerea dintr‐o categorie în alta nu este importantă, câtă vreme educația este tot mai rarefiată, iar televizorul ia locul dascălului, internetul, specializărilor și ucenicii devin experți printr‐o simplă foaie de hârtie. Pentru cei ce nu știți, vă invit să vă documentați și să vedeți cât timp presupune o corelare a prețului barilului de petrol cu cel al benzinei de la pompă. Dacă era să fie cât de cât deștept nea omul din Tecuci, ar fi trebuit să urmărească cursul petrolului și ar fi știut în urmă cu o lună și ceva că benzina va veni scumpă. Dar așa el știe și acum că, dacă barilu‐i scump azi, apoi și benzina e la fel. Ceea ce nu‐i adevărat, mai mult servește ca scuză perfectă pentru cei ce trebuie să justifice prețurile mari, alături de „uitați‐vă la nemți cât e!“. Cam la fel era și prin `93 când era tras de urechi Iliescu pentru una‐alta și el răspundea fără nici un deranj ‐ “…să ne uităm un pic și la nemți. Credeți că ei nu au probleme? Au.“ Ce să mai zici? Păi, dacă și nemții „are“ probleme, e grav, iar la noi… parcă nu‐i așa de rău, deci mergem înainte.
Pe mai încolo! (GD PATRAUCEAN; FOTO: EUROPA FM)
