Născut în 1922, Neculai Atomei, din satul Vânători, comuna Vânători-Neamț, a împlinit recent venerabila vârstă de 100 de ani. I-au fost alături familia, conducerea primăriei, atât primarul Maria Petraru, cât și vicele Vasile Coșofreț. Poșta i-a adus și o diplomă de recunoștință din partea Ministerului Apărării Naționale semnată de ministrul Vasile Dîncu. „Mesagerul de Neamț” a stat de vorbă cu sărbătoritul.
”Nu am fost «certat» cu munca niciodată!”
Neculai Atomei provine dintr-o familie cu 10 copii și dintre aceștia mai trăiesc doar el și o soră mai mică, în vârstă de 90 de ani. La rândul său are și el 10 copii, 9 nepoți și… 11 strănepoți. Este mândru că strănepoții săi au și ei la rândul lor familii. Moș Neculai a absolvit patru clase primare la școala din comună, apoi „ca să cunosc lumea și intențiile lui Dumnezeu cu lumea și oamenii am cercetat Biblia. Și tot în copilărie m-am ocupat și de agricultură, de pământul de la casa părinților dar și de apicultură”. Încet-încet, părinții l-au îndrumat spre o meserie. Prima, venea în întâmpinarea unei nevoi, și a așa a ajuns într-o cojocărie: „Atunci hainele se făceau din piei de oaie, de miel. Și vreo 30 de ani am lucrat la o cojocărie”. Tot nevoia și necesitatea de a câștiga bani pentru familie l-au dus spre a doua meserie, cea de sobar: ”apoi, vreo 40 de ani am lucrat la sobe. Eram sobar. Vara eram sobar și iarna lucram la cojocărie. Nu mi-a plăcut să stau degeaba. Vreo 10 ani am avut și o secție mică de cauciuc. Nu am fost «certat» cu munca niciodată”.
După război, în 1947, Neculai Atomei s-a însurat prima dată și cu prima soție nu a apucat să trăiască decât 20 de ani. Rămas văduv la 45 de ani și cu 5 copii, Moș Neculai s-a recăsătorit și a trăit cu cea de-a doua soție 50 de ani, după care a rămas iar văduv. Acum, trăiește în casa unui băiat de-al său.
Secretul longevității
„De fumat, nu am fumat niciodată, carne de porc nu am mai mâncat de 70 de ani, iar alcool nu mai beau de vreo 60 de ani. Câte un pahar mic de vin de sărbători. Și am muncit neîntrerupt. Până la 90 de ani am muncit”.
Sfaturi de viață lungă
Neculai Atomei are un mod foarte simplu de a privi viața. Întrebat ce sfat ar da oamenilor de acum, tinerilor în special, vorbește simplu și direct: „Să trăiască o viață cumpătată. Eu nu am încărcat căruța la viața mea, decât cât poate duce calul la deal. Că dacă încarci prea mult căruța, calul nu mai poate trage la deal. Eu sunt mulțumit de viața mea. Sunt mulțumit de familie, de vecini, de tot”. Chiar și războiul, a fost trimis pe front la 21 de ani, și-l amintește din perspectiva asta: „Am fost trimis pe linia frontului, aici, la Oglinzi, Răucești. M-am simțit cu gheața în spate, cum se spune. Când vedeai bombardamente nu mai știai dacă scapi sau nu viu de acolo. Mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat. Eu însă nu am tras. Am tras numai în sus. M-am ferit să trag în oameni cu pușca. Iar după ce România a întors armele nu am mai putut merge după nemți că ne-au blocat rușii aici”.
Comunismul și-l aduce aminte cu detașarea omului care a trăit multe: „În comunism s-a construit această țară. S-au făcut uzine, fabrici, hidrocentrale, baraje, drumuri. Și s-a dat voie și la tineret să meargă la facultăți. Înainte de a veni comuniștii, pe timpul țărăniștilor tinerii făceau patru clase. Atât. În aceea perioadă oamenii se iubeau. Erau mai uniți. Eu așa zic. Iar în perioada Ceaușescu a fost rău că el nu a dat libertate oamenilor. Dar atunci nimeni nu a murit de foame. Chiar dacă se mai stătea la cozi. Dar ca să ridici o casă trebuie să strângi cureaua. Nu te lăfăiești. E bine și (acum) în democrație. Ai libertate, mergi unde vrei, găsești de toate. Bani să ai”.
Neculai Atomei a ținut să mulțumească și conducerii primăriei Vânători-Neamț, pentru gest: „A fost un gest foarte frumos. Să trăiască mulți ani doamna primar și să conducă comuna la fel de bine. Nu am auzit pe nimeni din comună care să se plângă. Știe să asculte oamenii și să-i ajute”. (Ciprian Traian STURZU)