Înjumătățirea praznicului Cincizecimii sau Buciumul Rusaliilor

În Miercurea de după Duminica Slăbănogului, în Biserica Creștin-Ortodoxă se face pomenirea Înjumătățirii Cincizecimii. Această sărbătoare este prăznuită întru cinstirea celor doua mari praznice, al Paștilor și al Rusaliilor, „ca pe una ce le unește și le leagă pe amândouă“. Femeile se trezeau dis-de-dimineață, se spălau și se îmbrăcau în haine curate. Apoi plecau la câmp, unde torceau, culegeau buruieni de leac, existând credința că doar așa vor avea leac buruienile. În popor se spunea că, după această zi, ielele „pișcă” plantele de leac. În data de 18 mai, Calendarul creștin-ortodox anunță sărbătoare Înjumătățirea praznicului Cincizecimii. Înjumătățirea Praznicului Cincizecimii este sărbătorit la mijlocul perioadei dintre Învierea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt. Această sărbătoare se prăznuiește întru cinstirea celor doua mari praznice, al Paștilor și al Rusaliilor.

Istoricul praznicului

Din Sinaxar aflăm că Înjumătățirea praznicului Cincizecimii „a luat ființă astfel: După ce Hristos a săvârșit minunea cea mai presus de fire asupra slăbănogului, iudeii căutau să-L omoare. Aceștia erau, chipurile, scandalizați de faptul că Mântuitorul realizase vindecarea sâmbăta, această zi fiind sfântă pentru iudei. Apoi, Iisus Hristos a plecat în Galileea unde a săvârșit minunea săturării cu cinci pâini și doi pești a cinci mii de oameni, afara de femei şi copii. La Înjumătățirea acestui praznic, mergând în templu, învăța pe oameni și toți cei ce se aflau acolo se minunau de învățătura Lui, și plini de ură, ziceau: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat? El era ca Dumnezeu, plin de toată înțelepciunea. Deci toți cârteau și erau porniți spre uciderea Lui.

Dar Iisus mustrându-i: „Pentru ce căutați să mă ucideți? Şi aducând iarăși vorba despre cele spuse mai înainte, le-a zis: Dacă va străduiți pentru lege, pentru ce va mâniați asupra Mea? Că dacă am făcut pe om sănătos, sâmbăta, am făcut pentru că şi Moise legiuiește aceasta, adică să fie dezlegată sâmbăta, când e vorba de tăierea împrejur. În cea din urma mare zi a praznicului a fost lovit cu pietre de ei, dar piatra nu s-a atins nicidecum de El… Deoarece, prin aceasta învățătură, Hristos S-a dovedit pe Sine Mesia, făcându-se Mijlocitorul şi Împăciuitorul nostru cu Părintele Său cel veșnic, pentru aceasta pricina, sărbătorind praznicul de acum și numindu-l Înjumătățirea Cincizecimii“.

Buciumul Rusaliilor

Buciumul Rusaliilor, Todorusele sau Caii Sântoaderului sunt denumirile populare ale praznicului care marchează anual jumătatea timpului dintre Învierea Domnului și Pogărârea Sfântului Duh. Această sărbătoare cade în ziua de miercuri după Duminica Slăbănogului. Prima zi importantă a sărbătorii Rusaliilor o constituie Todorusele sau Todorusalele, ziua în care acestea iau în primire de la Caii Sântoaderului, patronii primăverii, prerogativele puterii pentru anotimpul care vine. Înțelepciunea populară de altădată a fixat acest moment cu 24 de zile înainte de Rusalii, „ca să știe oamenii că vin Rusalele, spre a se feri de ele“. Femeile se trezeau dis-de-dimineață, se spălau și se îmbrăcau în haine curate și apoi, până a nu răsări soarele, plecau de dimineață pe câmp având furca la brâu. Torceau, culegeau buruieni de leac, zicând că numai așa vor avea leac buruienile. Exista credința că, după această zi, ielele „pișcă” plantele de leac. În aceeași zi se culegea pelin, pe care oamenii îl purtau la brâu, pentru a se apăra de iele. Feciorii și fetele se băteau cu pelin, un joc între adolescenți. Se obișnuia să se pună pelin în băutură, care se bea tot pentru a se proteja de aceste ființe supranaturale. Oamenii suferinzi, adică hăluiți, luați de mâini, de picioare, cap, etc, la Todoruse dormeau afară în câmp, între florile numite frăsinică, spre a le trece. Unii observau dimineața că halele au luat vârful frăsinicii. Se culegea mușețel pentru leacuri. Se spunea că agheasma descântată în acea zi vindecă de boale grele. În același timp, exista credința că respectarea de către mame a acestei zile asigură copiilor un anumit tip de protecție împotriva afecțiunilor mărunte asociate păsărilor: „ciricăitul” sau răgușeala, faringita, „chirotitul” sau picotitul, somnolența,„curu-găinii” sau pecinginile şi „zăbala” sau „caș la gură”.

Superstiții de Buciumul Rusaliilor

În ziua numită Buciumul Rusaliilor, Stratul Rusaliilor nimeni nu lucra. Se spunea că nici păsările nu-și fac cuib în această zi, după cum a cules din popor etnologul Th. Speranția. Prin unele sate lucrau doar femeile și numai până la prânz. Cei care nu puteau amâna treaba, își legau pelin la brâu, spre a fi feriți de Rusalii. De amintit că Rusaliile erau considerate a fi duhuri rele care pedepseau oamenii care nu le respectau zilele. Prin unele sate exista superstiția că vacile ar trebui unse cu usturoi în Stratul Rusaliilor pentru a nu-și pierde laptele. În această zi era obiceiul de a se strânge pelin, până nu răsare soarele. Era purtat de oameni la brâu, considerând că vor fi feriți de boli tot restul anului. Unii mai gospodari, puneau pelin la uși, la ferestre, la coșare, juguri și vite. A patra miercuri după Paști se ținea pentru ca gospodăriile să fie ferite și protejate împotriva inundațiilor și a grindinei.

Filonul luptărilor creștini din Carpați – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza

Primul domnitor și ultimul al Principatelor Unite și al statului național România, Alexandru Ioan Cuza s-a născut pe 20 martie 1820, la Bârlad. Primele studii le-a urmat la pensionul condus de francezul Victor Cuenin din Iaşi, unde i-a avut colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri. În 1835 îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină. Pe 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei și al Țării Românești. La 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate. Realizările ultimului domn român au introdus România în viitorul european. Prima universitate din țară ia naștere în 1860, la Iași și va purta numele domnitorului. A doua este cea din București, în 1864. La București s-a înființat Școala Națională de Arte Frumoase, sub conducerea lui Theodor Aman. Au fost înființate școala Superioară de științe și școala Superioară de Litere, punând bazele Universității de Stat din București. Prin ajutorul acestor noi instituții de învățământ, se va trece de la ortografia chirilică la cea latină. În timpul lui Alexandru Ioan Cuza a luat ființă, în mod oficial, Armata Națională Română. Aceasta avea ordinul și menirea să apere integritatea statului de orice atac străin. Tot atunci s-a înființat și Ministerul de Război și Arsenalul Armatei și s-au pus bazele învățământului militar. Cuza a înființat Garda Națională. Domnitorul a înființat primul serviciu de informații românesc, Poșta Română. Legea rurală a fost cea mai controversată măsură a epocii și a avut rolul de a rupe legăturile cu economia şi societatea de tip feudal. Potrivit acesteia, sătenii au devenit proprietari liberi. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a murit în exil, la Heidelberg, în Germania, pe când locuia la hotel Europa (1873). Potrivit unor mărturii, ultima sa dorință a fost aceea de a fi înmormântat la Ruginoasa, acolo unde își regăsise, pentru scurtă vreme, liniște sufletească, alături de doamna Elena. După al II-lea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași.