Interviu cu primarul Petronel MANCAȘ
– Domnule primar, au trecut doi ani de la ultimele alegeri locale, o perioadă grea pentru toată lumea.
Absolut. Cu toate acestea, s-au mişcat lucrurile într-un sens bun. Am o colaborare excelentă cu membrii Consiliului Local, indiferent de culoarea politică. Am fost sprijinit şi am menţinut un dialog foarte productiv cu dumnealor. Prezint aceste aspecte, pentru că moştenirea a fost frumoasă, dar grea.
– Cât de grea?
Foarte grea. Peste 40 de miliarde lei vechi datorii, 43 mai exact. Nu sunt lucruri care nu trebuia făcute, chiar eu le-am sprijinit, dar rotaţia lucrurilor şi prin politică şi prin linii bugetare blocate, mişcări FNI-CNI, și, uite-aşa, s-a ajuns să avem o moştenire grea, și care, în primul rând, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sprijinul Consiliului Local, cu sprijinul administraţiei de mai sus, inclusiv a partidului din care fac parte, reuşim să scoatem capul sus anul acesta.
– Datoriile sunt pe… zero?
Aproape, la un pas. Lumea spune, cârcotaşii mai cu seamă, că nu am făcut nimic. Nu ăsta este adevărul, din nimic am reuşit să facem anumite lucrări. Şi, cel mai mult, am căutat să investim pentru copiii noştri. De aceea, s-a căutat să se investească câte puţin în şcoli. Şi sunt lucruri care nu se văd, de multe ori. Spun asta, pentru că un acoperiş, un gard, astea se văd.
– Acoperişul este la Școala la Stejaru?
Da. Acoperişul de la Stejaru a fost o investiţie mare, apoi construirea unui gard sănătos şi trainic, tot la Stejaru. A urmat mobilier pe ici pe colo, prin clase, instalaţia electrică, alt element care nu se vede. Dacă nu s-ar fi intervenit, putea constitui un real pericol pentru două şcoli. Pe lângă faptul că am reuşit să ducem la capăt şi două proiecte europene mari, unde avem şi noi contribuţia noastră, şi acolo am avut de plătit. Este vorba de un cămin cultural. Acolo unde sămânţa a pus-o domnul primar Petru Lungu-Bordea şi praşila dintâi tot dumnealui a făcut-o, însă mie rămânându-mi praşila a doua şi-a treia şi să ne bucurăm cu toţii, în viitorul apropiat, de roade.
– Are şi un muzeu cumva?
Are şi un muzeu şi o bibliotecă, fiind o construcţie aparte, cum nu este în județul Neamț, cu un aspect unic. Ambele obiective sunt terminate, partea de documentaţie mai durează un piculeţ, plus o comisie de recepţie. Altceva nu mai este decât să-l inaugurăm, dacă tot se culeg roadele toamna. O să anunţăm când o să-l inaugurăm. La grădiniţă, mai durează un piculeţ, pe partea de documentaţie. Fizic, sunt terminate lucrările, mai durează doar cu documentaţia. S-au mai schimbat legile între timp, cerinţele de la ISU sunt altele. Acolo mai lucrăm un pic şi ne ducem la capăt. Mi-aş fi dorit foarte mult să o inaugurăm odată cu începutul de an şcolar, dar nu s-a potrivit.
Colaborare excelentă în Consiliul Local
– Aţi primit de la guvern înştiinţare pentru un proiect în valoare de…
… 87 de miliarde de lei. Este un proiect destul de amplu, pentru toată comuna. El se va desfăşura pe satul Pângărăcior, fiind unul dintre satele care a rămas cam cu puţine investiţii. Proiectul presupune trei poduri, diguri, gabioane şi asfalt.
– Va fi rai la Pângărăcior.
E un colţ de rai toată comuna. Sunt locuri de o rară frumusețe, un adevărat colţ de rai. Cam rămăsese în urmă cu lucrările. Eu nu am făcut mari postări, mari comunicări la orice minunăție la care am fost părtaș în comună. Preferăm să facem întâi ceva şi după aceea să arătăm oamenilor rezultatele. Realizări mai avem în teren. Aşa mai avem, pe ici, pe colo proiecte depuse pe puţinele linii de finanţare care au fost. Un iluminat cu led-uri am reuşit în primăvară, apoi pe tablete şcolare, table interactive şi calculatoare pentru şcoală. Mai sunt proiecţele aprobate şi sunt în implementare. Nu am rezultate la ele. Din păcate, nu sunt un lăudăros, ideea este că nu prea cochetez cu paginile de socializare, de unde populaţia îşi ia mare parte din informaţii.
– Nu aveţi Facebook?
Am, dar nu prea cochetez cu site-urile de socializare. Eu caut să rezolv problemele aici. Dar asta nu înseamnă că nu răspund la orice solicitare, la orice sesizare, la orice cerere.
– În Consiliul Local mai sunt certuri?
Așa cum v-am spus anterior, lucrurile sunt foarte aşezate. Repet, am o foarte bună colaborare atunci când caut un sprijin. Când lucrurile sunt prezentate clar şi există transparenţă, nu prea au de ce să existe certuri. Până la urmă, cu toţii tragem în folosul comunităţii. Sunt şi dumnealor conştienţi că a fost pandemia care ne-a dat peste cap, toată societatea a fost bulversată. Pe lângă traumele fizice la populaţie, ne-a dat peste cap societatea. Nu a trecut bine pandemia, a venit speriatoarea şi războiul facturilor care mă îngrijorează şi pe mine şi pe ceilalţi colegi. Din păcate, linii bugetare de finanţare europene nu sunt deschise foarte multe, decât prin PNRR. Aşteptăm marea provocare, AFIR-ul de anul viitor.
Comuna este asfaltată în proporţie de 30%
– Ce documentaţii aveţi pregătite pentru viitorii ani?
Avem pregătit un dosar pentru gaze, el este depus chiar şi la Programul Național Anghel Saligny. O să prindem şi acolo finanţare, dar urmărim şi fonduri europene.
– Cât mai aveţi de asfaltat?
Mult, foarte mult. De reabilitat în comună reţeaua de drumuri comunale este mare provocare. Avem 92 km scriptic, dar între timp au mai dispărut unele. Acum vrem să definitivăm, să ştim exact cât avem, dar, din 92 de km nu-i nici 30% asfaltat.
– Sunt şi alte comune și cu 140 km de drumuri.
Da, la noi, reţeaua de drumuri e mare. Mai sunt de reabilitat şi de asfaltat destule drumuri. Până acum s-a asfaltat doar 30%.
– Comuna are apă, canalizare?
Sunt cinci sisteme de apă, iar canalizare este doar într-un sat. Este o canalizare veche, din anii ’60, pe care ne străduim să o ţinem sub control.
– Apă este peste tot?
Nu este. Avem undeva la 70% din comună cu reţea de apă. Cum spuneam, avem cinci rețele de apă.
– Ce şanse acordaţi comunei în viitor?
Comuna are un potenţial foarte mare, comuna este căutată. Oamenii vin la noi, cumpără terenuri, se construieşte, eu semnez autorizaţii şi cred că o să se dezvolte.
– Edilitar, dar de altă natură, economic bunăoară, sunt semne?
Economic, mai subţirel. Am purtat discuţii cu nişte investitori și sunt idei frumoase, pentru anumite locuri de agrement, de căsuţe, pe Scăricica, pe Pângăraţi. Sperăm să se vadă și rezultate în următorii ani.
– Sunt două Scăricica.
Da, da. Una este a noastră. Scăricica, fost sat de sine stătător, acum este un cătun aparţinând de Pângărăcior. Mai este un sat Scăricica în comuna Alexandru cel Bun.
– Altceva, ce aţi mai realizat?
Sperăm ca noile linii bugetare să nu fie cum a fost ultima sesiune de proiecte pentru iluminat. Adică, se deschide o aplicaţie, dar se blochează. Eventual, este deja blocată din câteva taste pentru unele judeţe sau localităţi… Sperăm să nu se întâmple astfel şi pe proiectele de infrastructură, că, acolo, resursele pe care le vom consuma noi cu SF-uri şi cu documentele din spate vor fi mult mai mari. Nu vreau să ne trezim că vom cheltui miliarde şi nu putem depune un proiect. Să sperăm, totuşi, că nu o să fie aşa. De fapt, asta mă îngrijorează mult. În rest, le vom duce pe toate ca și până acum. (Rep.)
