După atenționarea transmisă directorilor de Inspectoratul Școlar Neamț privind ilegalitatea „fondului clasei”, am luat legătura telefonic cu conducerile câtorva școli. Am ales o unitate care este în șantier, o școală gimanzială cu mulți elevi, un liceu și o școală din rural. Întrebările au fost aceleași: cine asigură cretă, burete, markere necesare în sălile de clasă și cine asigură imprimantă și hârtie pentru bunul mers al activității didactice.
Din municipiul Piatra-Neamț am stat de vorbă cu Daniela Mihăeș, director al Colegiului Tehnic de Transporturi, școală în reabilitare termică ajunsă acum la corpul principal cu sălile de clasă: „Noi suntem în șantier la corpul principal, iar cursurile se desfășoară în cămin. Din cauza asta folosim tablele clasice, cu cretă și avem, le achiziționăm cu forțe proprii. Avem imprimantă, hârtie, dar nu strică o sponsorizare. Nu cerem bani de la copii, dar trebuie să fim atenți la cheltuieli. La teste, facem doar un formular, nu le xeroxăm și elevii dau răspunsurile, doar, pe foi de caiet”. Situația la Școala Gimnazială nr. 2, una din cele mai mari școli din municipiu reședință de județ, care are și structura din cartierul Văleni, este bună, ne asigură directoarea Stela Andrei: „Tot ce trebuie în sălile de clasă – markere, bureți speciali, hârtie – sunt asigurate de școală, avem facturi de achiziție. Am dat la fiecare clasă burete nou și markere, avem la dulap, își iau diriginții ce au nevoie. Acuma am venit de la Văleni, unde am pus, tot așa, o tablă magnetică, a școlii, cu markere. La noi, imprimantele stau în cancelarie atât la școala 2, cât și la structura Văleni, sunt imprimante performante, inclusiv la grădiniță am dat imprimantă. Top de hârtie se dă de două-trei ori pe săptămână, în funcție de necesități. Mai sunt imprimante la clase, au fost cumpărate de părinții în anii anteriori. Dar noi avem imprimante cumpărate de școală, în cancelarie, toată lumea are acces, tonerele sunt întreținute de școală, tot ce spun se poate verifica în contabilitate. Avem și un copiator profesional pe care-l folosim doar la examene. Sunt șervețele, hârtie igienică, săpun lichid. La noi nu dau elevii, părinții sau profesorii bani pentru consumabile, are școala!”.
Din rural am ales Școala Gimnazială „Vlad Dănulescu” Pâncești, al cărei director Constantin Chelariu ne-a răspuns detaliat chiar, poate și fiindcă este și consilier local: „În școală avem table magnetice, markere sunt, am achiziționat două table interactive, 6 videoproiectoare din care 4 deja am montat în clase, săptămâna asta trebuie să ne vină ecranele. Sunt achiziționate cu bani de la bugetul local și de la Ministerul Educației pe finanțarea complementară. Imprimantele sunt pe holuri, la îndemâna profesorilor, dimineața își scot fișe, ce au nevoie. Hârtie de xerox, tonere, cretă, absolut tot achiziționează școala, de la părinți nu luăm absolut nimic. De mult nu există fondul clasei, fondul școlii, de când sunt eu director nu există așa ceva. Avem fonduri, le drămăluim așa încât să ne ajungă, mai primim fonduri sulimentare, că cerem consiliului local, eu sunt și consilier local și discutăm toate problemele școlii. Am luat și lemne, încă din primăvară, facturile la lumină nu sunt așa mari, 7-900 lei pe lună la trei corpuri de școală, că avem corpuri de iluminat cu becuri economice. Am cumpărat dulapuri și calculatoare noi la secretariat-contabilitate cu bani școlii. Când primim bugetul la început de an, îl împărțim: consumabile, lumină, lemne, internet – e plătit de școală, copiii au tablete date de școală încă din pandemie. Vrem să avem o școală dotată cel puțin ca cele de la oraș”.
Din municipiul Roman am vrut să-l contactăm pe prof. Maxim Claudiu, directorul Școlii Gimanziale „Alexandru Ioan Cuza”, dar nu ne-a răspuns la cele două apeluri. În schimb, prof. Cristina Păun, directoarea Colegiului Tehnic „Danubiana” ne-a acordat câteva clipe: „Avem consumabile, în principiu, asigurate de școală. O parte din table sunt clasice, cu cretă, o parte cu markere. Avem și imprimante, hârtie mai avem din proiectul ROSE. Ne descurcăm, nu solicităm bani de la elevi”.
Înțelegem că la modul oficial școlile se preocupă să asigure ceea ce trebuie pentru ca învățământul obligatoriu să fie și gratuit, conform legii și că „fondul clasei” este o instituție de domeniul trecutului. Având în vedere aceste răspunsuri, este greu de înțeles de ce Inspectoratul Școlar trimite adrese de atenționare pe această temă și de ce se plâng părinții că se cer bani.
Cristina Iordache
